Iubire ciobita
Tu, iubire ciobita, mă ții în lanțurile tale,
Îmi sufoci visurile sau poate le dai aripi..
Mi-e bine, dar dincolo de castel e raza de soare pe care nu o vad...
Tu, iubire ciobita, ești nisipul auriu
Ce n-a cunoscut magia valului,
Ești chitara fără corzi,
Bărcuță fără vâsle,
Fluture fara aripi,
Ești drog ce mă împiedică să văd lumina visului împlinit...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 16 ianuarie
Vizualizări: 168
Poezii din aceiaşi categorie
Legea compensatiei
Mi am uitat trupul in groapa marianelor
De omenire inca neexploatata
In drumul spre Everest
Sub un brad argintiu ca sa gasesc
Amabitia mea nemaritata
Dar care inca asteapta a sosi
Speranta dulce spectatoare
In valurile oceanului intunecat
Fara a da vreo scapare
Bustului meu decapitat
De ura celor ce rostesc
Cuvinte cu sageti de foc
Inspre apa protectoare
Nu aveam sa le dejoc
Nu mi permit sa ragusesc
Cuvinte aromate drept rasplata
Hrana rechinilor ce pandesc
Slabirea trairilor firesti
Plecand fara a lasa vreo pata
Sperantei mele,naufragiata
Poezia, drog curat
Poezia, drog curat
N-ai tu drog ca versul scris,
Ce te prinde-n paradis.
Rime-alene, fum de gând,
Te ridică-n vânt plăpând.
Nu se vinde, nu se ia,
Curge lin din mâna mea.
Doar citești și e de-ajuns,
Să te pierzi, să uiți de-uns.
Ești și sus, și pe pământ,
Fără lanț, dar fără vânt.
N-ai tu drog ca poezie,
Căci ea-i suflet, nu hârtia
Tu
Tu, pentru tine, eu trăiesc;
Noaptea, eu o ocolesc -
Ca să mă salut cu tine;
Luminând în pacea fină.
Eu mă uit la tine prin iubire;
Prin speranță și blândețe.
Ca să observi a mea, tu, fericire,
Și să împarți a ta bunețe.
Ochii tăi sunt galaxii,
Nu mă pot uita în ei.
Orice privire ce-mi oferi,
Mă umple de iubire zmei.
Zâmbetul tău... e unic.
Eu nu pot uita de el.
Aș vrea să mai comunic;
Dar de soarta mea mă tem.
Și dacă viitorul ne-ar fi predispus,
O clipă eu cu tine n-aș fi pierdut.
De iubirea ta supus,
Sfârșitul, eu, cu tine l-aș fi petrecut.
Da, eu scriu.
Această, următoare noapte
Sper sa nu mă ducă în sicriu
Așa niste duioase fapte.
Și nu, eu nu mă tem de bătălie
Daca tu vei fi langa mine
Duioasă doina canta-n vie
Dacă asta-i soarta mea - să fie.
Ce-mi pasă
De ochii lumii nebune
Nu-mi pasă!
Îmi pasă de tine
Zilnic să-ți fac declarații de iubire...
Este exact ce contează pentru mine!
În rest poate să fie
Sfârșitul lumii ăsteia păcătoase..
Mie nu-mi pasă dacă în clipa aceea
Ne ținem de mână
Într-o clipă târzie
Sau e deja veșnicie!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Și dincolo...tot cu tine
Și dincolo de lume
Eu aș rămâne,
Și dincolo de suflete oarbe
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de zile triste
Când nu mai simți sensul,
Și dincolo de obstacole
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de nori
Unde soarele n-ar da să se arate
În nopți de toamnă înnorate
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și mai presus de ani ce trec
Și dincolo de zile numărate,
Când viața pare să nu aibă sens
Eu te-aș ține de mână și tot cu tine aș rămâne pe veci.
Дай мне
Дай мне, таблетку от боли,
Чтобы уплыл туда с кораблями.
Чтобы забыл эти пресные роли,
Что безотказно играл я годами.
Дай мне таблетку от счастья,
Я ведь всегда был им полон.
Я никогда не резал запястья,
и никогда не прыгал из окон.
Legea compensatiei
Mi am uitat trupul in groapa marianelor
De omenire inca neexploatata
In drumul spre Everest
Sub un brad argintiu ca sa gasesc
Amabitia mea nemaritata
Dar care inca asteapta a sosi
Speranta dulce spectatoare
In valurile oceanului intunecat
Fara a da vreo scapare
Bustului meu decapitat
De ura celor ce rostesc
Cuvinte cu sageti de foc
Inspre apa protectoare
Nu aveam sa le dejoc
Nu mi permit sa ragusesc
Cuvinte aromate drept rasplata
Hrana rechinilor ce pandesc
Slabirea trairilor firesti
Plecand fara a lasa vreo pata
Sperantei mele,naufragiata
Poezia, drog curat
Poezia, drog curat
N-ai tu drog ca versul scris,
Ce te prinde-n paradis.
Rime-alene, fum de gând,
Te ridică-n vânt plăpând.
Nu se vinde, nu se ia,
Curge lin din mâna mea.
Doar citești și e de-ajuns,
Să te pierzi, să uiți de-uns.
Ești și sus, și pe pământ,
Fără lanț, dar fără vânt.
N-ai tu drog ca poezie,
Căci ea-i suflet, nu hârtia
Tu
Tu, pentru tine, eu trăiesc;
Noaptea, eu o ocolesc -
Ca să mă salut cu tine;
Luminând în pacea fină.
Eu mă uit la tine prin iubire;
Prin speranță și blândețe.
Ca să observi a mea, tu, fericire,
Și să împarți a ta bunețe.
Ochii tăi sunt galaxii,
Nu mă pot uita în ei.
Orice privire ce-mi oferi,
Mă umple de iubire zmei.
Zâmbetul tău... e unic.
Eu nu pot uita de el.
Aș vrea să mai comunic;
Dar de soarta mea mă tem.
Și dacă viitorul ne-ar fi predispus,
O clipă eu cu tine n-aș fi pierdut.
De iubirea ta supus,
Sfârșitul, eu, cu tine l-aș fi petrecut.
Da, eu scriu.
Această, următoare noapte
Sper sa nu mă ducă în sicriu
Așa niste duioase fapte.
Și nu, eu nu mă tem de bătălie
Daca tu vei fi langa mine
Duioasă doina canta-n vie
Dacă asta-i soarta mea - să fie.
Ce-mi pasă
De ochii lumii nebune
Nu-mi pasă!
Îmi pasă de tine
Zilnic să-ți fac declarații de iubire...
Este exact ce contează pentru mine!
În rest poate să fie
Sfârșitul lumii ăsteia păcătoase..
Mie nu-mi pasă dacă în clipa aceea
Ne ținem de mână
Într-o clipă târzie
Sau e deja veșnicie!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Și dincolo...tot cu tine
Și dincolo de lume
Eu aș rămâne,
Și dincolo de suflete oarbe
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de zile triste
Când nu mai simți sensul,
Și dincolo de obstacole
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de nori
Unde soarele n-ar da să se arate
În nopți de toamnă înnorate
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și mai presus de ani ce trec
Și dincolo de zile numărate,
Când viața pare să nu aibă sens
Eu te-aș ține de mână și tot cu tine aș rămâne pe veci.
Дай мне
Дай мне, таблетку от боли,
Чтобы уплыл туда с кораблями.
Чтобы забыл эти пресные роли,
Что безотказно играл я годами.
Дай мне таблетку от счастья,
Я ведь всегда был им полон.
Я никогда не резал запястья,
и никогда не прыгал из окон.
Alte poezii ale autorului
cad
sunt trupul neînsuflețit pe care nimeni nu-l îngroapă,
o tainică strigare de ajutor care niciodată nu grăiește îndeajuns.
mă poticnesc în ascensiunea acestei morbide călătorii
care perseverează cugetul meu asupra suferinței.
o, suferință care mă sfarmi îm mii de bucăți
și mă conduci spre disperare,
nu realizezi că am fost odată și eu o mică scânteie
cu aspirații la viitor?
nu știi cât am tras și am zbătut să mă aflu în această clipă,
și totuși îmi râvnești la rău.
cad, nu mă mai ridic,
cad, curg, sunt de neoglindid
în paradisul efemer al realității vieții sau senina rază a dimineții.
cad, plec și nu mă mai întorc,
cad, mă duc ușor.
șiroaie apa care din râurile paternității în această seară,
colindată de glăsuirea ambientului plumburiu,
mă face dintr-o dată să ies din nonșalanța aceasta caraghioasă
cum de am ajuns aici?
dezamâgesc, întristez și chiar supăr pe mai marii mei,
pe prețuitul meu tată?
am ajuns la capătul disperărilor, și am lumea toată
la picioare, la degetul mic.
pot să iau acum decizia finală:
mâine pot începe din nou, cu dreptul
să conduc întreaga seninătate a viscolului inimii mele,
sau să închei aici, să ating ultima pagină
a monologului vieții mele.
Tu, eu și prezentul
Mă întreb cu ce am greșit eu oare
Când fericirea doar o amintire pare.
Zâmbetele tale dulci s-au dus departe,
Iar acum o mare de regrete ne desparte.
Drumul meu după pașii tăi se ghida,
Ritmul inimii mele doar tu îl puteai schimba,
Dar nu mai e nimic cert în lumea de astăzi,
Și doar cu tine acum aș găsi ale realității oglinzi.
Cu gândul dus departe, dar mereu la tine,
Știu că doar vina mai e-n suflet la mine
Si aștept și doar la greșelile veșnice mă gândesc,
Până când, tristă, singură și îngândurată ațipesc.
O vreme, m-ai făcut să mă simt liberă și curajoasă,
Însă acum orice hotărâre a mea mi se pare copilăroasă.
Cu tine puteam fi oricând, oricine,
Dar am rămas să fiu eu doar cu mine.
Poate că povestea noastră se încheie aici,
Poate că am să aștept de furie să te vindeci,
Sau poate că voi accepta și acum vina ca fiind a mea,
O crimă obișnuită în lumea pașnică din iluzia ta.
HAI ACASA PUISOR
TRAIASCA ROMANIA /TRAIASCA CIRNACIORUL/ TRAIASCA MITITEII/ TRAIASCA SI POPORUL // TRAISACA GETII MARI/ CACIULA SI ITARI /CU TOTII IN BEJENIE /PRIN LUME SUMEDENIE // HAI ACASA PUISOR/ BATE TARE DIN PICIOR / TUICULEANA DIN CARPATI /DE PRIN LUME ADUNATI /// GBR cu dor de casa///
Am rămas...
Am rămas undeva între trecut și viitor,
la granița dintre ele,
dar nu în prezent.
Undeva între a fost și va fi,
am rămas la ce erai tu
și ce credeam că puteai fi.
Am rămas la noi
și la visul năruit de a fi...
Dorul și sufletul
Plăng pe aceste pagini,
Ca să nu plâng în fața lor.
De frică să nu îmi pese,
Cât timp îmi este dor.
Dor de casă, dor de pace,
Dor de tot ce este bun.
Dorul meu, de chin distrus,
Iar ultima speranță, așa s-a dus.
Ultimă speranță, unde ai plecat?
Am nevoie de tine, în momente de uitat.
Momente ce ucig sufletu,
Fără pic de milă,
Ce-l străpung repetat fără a se opri.
Vreau acasă, unde e liniște,
Unde durerea dispare,
Dar n-am casă adevărată,
Doar o mică tulburare.
Vreau un loc doar al meu,
Unde nimeni nu poate intra,
Unde pot fi eu, fără grija altuia.
Idei bune nu am,
Dar am un suflet care
Crește neîncetat, în durere mare.
Durere ce nu pot explica
Prin cuvinte,
Rău mi-se face la gândul răului ce mă poate face să nu mai fiu eu.
Ai fost
Acum ca nu ti-am scris de mult,
Ce ar mai fi de spus?
Ca trebuia sa te ascult,
Sau ca -mi lipsesti nespus?
Eu te-am iubit, eu te-am lasat,
Am cautat motive,
Acum ca totu-i incheiat,
Visez pe portative.
Eu am ramas singur si trist,
Tu ti-ai vazut de viata,
Am fost mereu prins in trecut
Si n-am pasit in fata .
Te mai astept la o cafea,
Macar sa iti simt parfumul,
Ai fost candva iubita mea,
Eu prostul,ti-am dat drumul...
cad
sunt trupul neînsuflețit pe care nimeni nu-l îngroapă,
o tainică strigare de ajutor care niciodată nu grăiește îndeajuns.
mă poticnesc în ascensiunea acestei morbide călătorii
care perseverează cugetul meu asupra suferinței.
o, suferință care mă sfarmi îm mii de bucăți
și mă conduci spre disperare,
nu realizezi că am fost odată și eu o mică scânteie
cu aspirații la viitor?
nu știi cât am tras și am zbătut să mă aflu în această clipă,
și totuși îmi râvnești la rău.
cad, nu mă mai ridic,
cad, curg, sunt de neoglindid
în paradisul efemer al realității vieții sau senina rază a dimineții.
cad, plec și nu mă mai întorc,
cad, mă duc ușor.
șiroaie apa care din râurile paternității în această seară,
colindată de glăsuirea ambientului plumburiu,
mă face dintr-o dată să ies din nonșalanța aceasta caraghioasă
cum de am ajuns aici?
dezamâgesc, întristez și chiar supăr pe mai marii mei,
pe prețuitul meu tată?
am ajuns la capătul disperărilor, și am lumea toată
la picioare, la degetul mic.
pot să iau acum decizia finală:
mâine pot începe din nou, cu dreptul
să conduc întreaga seninătate a viscolului inimii mele,
sau să închei aici, să ating ultima pagină
a monologului vieții mele.
Tu, eu și prezentul
Mă întreb cu ce am greșit eu oare
Când fericirea doar o amintire pare.
Zâmbetele tale dulci s-au dus departe,
Iar acum o mare de regrete ne desparte.
Drumul meu după pașii tăi se ghida,
Ritmul inimii mele doar tu îl puteai schimba,
Dar nu mai e nimic cert în lumea de astăzi,
Și doar cu tine acum aș găsi ale realității oglinzi.
Cu gândul dus departe, dar mereu la tine,
Știu că doar vina mai e-n suflet la mine
Si aștept și doar la greșelile veșnice mă gândesc,
Până când, tristă, singură și îngândurată ațipesc.
O vreme, m-ai făcut să mă simt liberă și curajoasă,
Însă acum orice hotărâre a mea mi se pare copilăroasă.
Cu tine puteam fi oricând, oricine,
Dar am rămas să fiu eu doar cu mine.
Poate că povestea noastră se încheie aici,
Poate că am să aștept de furie să te vindeci,
Sau poate că voi accepta și acum vina ca fiind a mea,
O crimă obișnuită în lumea pașnică din iluzia ta.
HAI ACASA PUISOR
TRAIASCA ROMANIA /TRAIASCA CIRNACIORUL/ TRAIASCA MITITEII/ TRAIASCA SI POPORUL // TRAISACA GETII MARI/ CACIULA SI ITARI /CU TOTII IN BEJENIE /PRIN LUME SUMEDENIE // HAI ACASA PUISOR/ BATE TARE DIN PICIOR / TUICULEANA DIN CARPATI /DE PRIN LUME ADUNATI /// GBR cu dor de casa///
Am rămas...
Am rămas undeva între trecut și viitor,
la granița dintre ele,
dar nu în prezent.
Undeva între a fost și va fi,
am rămas la ce erai tu
și ce credeam că puteai fi.
Am rămas la noi
și la visul năruit de a fi...
Dorul și sufletul
Plăng pe aceste pagini,
Ca să nu plâng în fața lor.
De frică să nu îmi pese,
Cât timp îmi este dor.
Dor de casă, dor de pace,
Dor de tot ce este bun.
Dorul meu, de chin distrus,
Iar ultima speranță, așa s-a dus.
Ultimă speranță, unde ai plecat?
Am nevoie de tine, în momente de uitat.
Momente ce ucig sufletu,
Fără pic de milă,
Ce-l străpung repetat fără a se opri.
Vreau acasă, unde e liniște,
Unde durerea dispare,
Dar n-am casă adevărată,
Doar o mică tulburare.
Vreau un loc doar al meu,
Unde nimeni nu poate intra,
Unde pot fi eu, fără grija altuia.
Idei bune nu am,
Dar am un suflet care
Crește neîncetat, în durere mare.
Durere ce nu pot explica
Prin cuvinte,
Rău mi-se face la gândul răului ce mă poate face să nu mai fiu eu.
Ai fost
Acum ca nu ti-am scris de mult,
Ce ar mai fi de spus?
Ca trebuia sa te ascult,
Sau ca -mi lipsesti nespus?
Eu te-am iubit, eu te-am lasat,
Am cautat motive,
Acum ca totu-i incheiat,
Visez pe portative.
Eu am ramas singur si trist,
Tu ti-ai vazut de viata,
Am fost mereu prins in trecut
Si n-am pasit in fata .
Te mai astept la o cafea,
Macar sa iti simt parfumul,
Ai fost candva iubita mea,
Eu prostul,ti-am dat drumul...