Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: А . Turcan
Data postării: 27 martie
Vizualizări: 99
Poezii din aceiaşi categorie
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire
LA MALUL MĂRII
La malul mării
Am întânlit iubirea
În zilele de vară
Sub cerul instelat
Atâtea jurăminte
Pe corp mi-ai presărat
În murmur de chitară
Și adieri de vânt
Pe albul crin în ce l-ai preschimbat?
Zilele de vară și-au pierdut seninul
Pierdut-am tot,mi-a rămas suspinul
Rămân cu nisipul ,când apa s-a retras...
Emoții de octombrie
Încă nu ti-am uitat privirea
Deși timpul nemilos a trecut
E gravata în a ochilor retină
Un secret ce nu l-am spus.
Prin toamna rece mai pășesc
Prin gânduri mi te caut iar
Dar glasul frunzelor ce cad
Îmi spun ca totu-i în zadar.
Încă îmi amintesc şi râsul
Doamne! Cât îmi era de drag!
Și simt cum mắ apucă plânsul
..Lacrimi de dor..cad în pahar.
Știu! Nu mai vii!..si timpul trece
Dar uneori te simt aproape parcă
Ești ce nu voi uita vreodată
Esti gândul cald în toamna rece ...
Ce dacă
Ce dacă te-am certat iubito
Stârnindu-ți furia precum furtuna Oceanului
Care nu știe să dea socoteală când începe sau când se oprește...
Eu eram căzut, alunecasem de mult în privirea ta,
În timp ce-ți sărutam buzele dulci,
Mult prea dulci pentru mine...
Tu știind că te iubesc,
Nu însă și cât de mult...
Ce dacă m-ai gonit pentru o clipă iubito,
Oare nu așa ai aflat încă odată că mă iubești?
Ce rost are liniștea care aduce uitarea,nepăsarea?
Nu-i dragostea tumultul care transformat în revărsare pare ceva ce-i mult prea mult?
Este dragostea nebunia care cântă același refren
...ce dacă, ce dacă, ce dacă
Ce dacă te-am certat iubito
Stârnindu-ți furia precum furtuna Oceanului
Care nu știe să dea socoteală când începe sau când se oprește...
(17 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
Nu stiu
Nu știu să strig să te întorci,
Cuvintele pe foi le frâng.
Te văd cum pleci, cu paşii reci,
Că tot ce-am fost..s-a rupt.
Nu știu să-ți chem privirea înapoi,
Să te agăț de-un gând, să stai.
Tu mergi, iar eu mă zbat în foc.
Și lumea mea se face iad.
Nu știu să schimb ce-i scris să fie,
Să te opresc dintr-un cuvânt
Doar sufletul si inima, nebună, vie,
Îți mai șoptește numele în gând...
Și doare. Doare-n fiecare os,
Să stiu că-mi esti mult prea departe,
Că ce-a fost viu și am gândit frumos,
Rămâne-n mine..si într-o carte...
Scrisă în nopți pline de tăcere,
Cu marginile roase de oftat.
Sperând o clipă de poveste
...o-mbrățisare... un vin în pahar...
Rătăcit prin labirint!
M-am rătăcit prin labirintul vieții,
Umblând să te găsesc pe tine,
Mi-am irosit toți anii tinereții,
Tot așteptând să vii spre mine
În tine am crezut și te-am iubit,
Și n-am privit vreodat' la altă fată,
În schimb cu ușurință m-ai mințit,
Fără să-mi spui că inima-ți e dată
Credeam că tot ce spui e-adevărat,
Când strânsi de mână ne țineam,
Dar vai câtă minciună s-a strecurat,
Iar eu naiv, cuvinte dulci șopteam
Visam ca împreună noi să fim,
Să ne iubim și să avem copii,
Unul de altul, să ne îndrăgostim,
Și frâu liber să-i dăm inimii
Și într-o zi totul s-a dărâmat,
Văzând-o-n parc cu un băiat,
Iubirea-n ură s-a transformat,
Făra-nțelege, de ce sunt înșelat
................................
Am suferit după a mea iubire,
Cu greu mi-am găsit liniștea,
Totul a devenit doar amintire,
Cand inima și-a aflat..
dragostea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire
LA MALUL MĂRII
La malul mării
Am întânlit iubirea
În zilele de vară
Sub cerul instelat
Atâtea jurăminte
Pe corp mi-ai presărat
În murmur de chitară
Și adieri de vânt
Pe albul crin în ce l-ai preschimbat?
Zilele de vară și-au pierdut seninul
Pierdut-am tot,mi-a rămas suspinul
Rămân cu nisipul ,când apa s-a retras...
Emoții de octombrie
Încă nu ti-am uitat privirea
Deși timpul nemilos a trecut
E gravata în a ochilor retină
Un secret ce nu l-am spus.
Prin toamna rece mai pășesc
Prin gânduri mi te caut iar
Dar glasul frunzelor ce cad
Îmi spun ca totu-i în zadar.
Încă îmi amintesc şi râsul
Doamne! Cât îmi era de drag!
Și simt cum mắ apucă plânsul
..Lacrimi de dor..cad în pahar.
Știu! Nu mai vii!..si timpul trece
Dar uneori te simt aproape parcă
Ești ce nu voi uita vreodată
Esti gândul cald în toamna rece ...
Ce dacă
Ce dacă te-am certat iubito
Stârnindu-ți furia precum furtuna Oceanului
Care nu știe să dea socoteală când începe sau când se oprește...
Eu eram căzut, alunecasem de mult în privirea ta,
În timp ce-ți sărutam buzele dulci,
Mult prea dulci pentru mine...
Tu știind că te iubesc,
Nu însă și cât de mult...
Ce dacă m-ai gonit pentru o clipă iubito,
Oare nu așa ai aflat încă odată că mă iubești?
Ce rost are liniștea care aduce uitarea,nepăsarea?
Nu-i dragostea tumultul care transformat în revărsare pare ceva ce-i mult prea mult?
Este dragostea nebunia care cântă același refren
...ce dacă, ce dacă, ce dacă
Ce dacă te-am certat iubito
Stârnindu-ți furia precum furtuna Oceanului
Care nu știe să dea socoteală când începe sau când se oprește...
(17 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
Nu stiu
Nu știu să strig să te întorci,
Cuvintele pe foi le frâng.
Te văd cum pleci, cu paşii reci,
Că tot ce-am fost..s-a rupt.
Nu știu să-ți chem privirea înapoi,
Să te agăț de-un gând, să stai.
Tu mergi, iar eu mă zbat în foc.
Și lumea mea se face iad.
Nu știu să schimb ce-i scris să fie,
Să te opresc dintr-un cuvânt
Doar sufletul si inima, nebună, vie,
Îți mai șoptește numele în gând...
Și doare. Doare-n fiecare os,
Să stiu că-mi esti mult prea departe,
Că ce-a fost viu și am gândit frumos,
Rămâne-n mine..si într-o carte...
Scrisă în nopți pline de tăcere,
Cu marginile roase de oftat.
Sperând o clipă de poveste
...o-mbrățisare... un vin în pahar...
Rătăcit prin labirint!
M-am rătăcit prin labirintul vieții,
Umblând să te găsesc pe tine,
Mi-am irosit toți anii tinereții,
Tot așteptând să vii spre mine
În tine am crezut și te-am iubit,
Și n-am privit vreodat' la altă fată,
În schimb cu ușurință m-ai mințit,
Fără să-mi spui că inima-ți e dată
Credeam că tot ce spui e-adevărat,
Când strânsi de mână ne țineam,
Dar vai câtă minciună s-a strecurat,
Iar eu naiv, cuvinte dulci șopteam
Visam ca împreună noi să fim,
Să ne iubim și să avem copii,
Unul de altul, să ne îndrăgostim,
Și frâu liber să-i dăm inimii
Și într-o zi totul s-a dărâmat,
Văzând-o-n parc cu un băiat,
Iubirea-n ură s-a transformat,
Făra-nțelege, de ce sunt înșelat
................................
Am suferit după a mea iubire,
Cu greu mi-am găsit liniștea,
Totul a devenit doar amintire,
Cand inima și-a aflat..
dragostea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Alte poezii ale autorului
Nu judeca
Nu judeca nimic în lumea asta..
Nu judeca trecutul cuiva,
Cunosc bărbați ce nu-și iubeau nevasta,
Deși în public invers demonstrau ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca, ceea ce nu știi...
În viața poți să ajungi singur
Cel ce va fi mâine judecat.
Cunosc femei ușuratice în asta lume..
Când chipul lor părea așa curat ,
Și alcoolici cu un chip deștept
Ce în alcool durerea au inecat.
Nu judeca trecutul cuiva ,
O lecție ce a fost învață...
Nici hotărârile cuiva,
Asa au fost scrise ,de a lui soartă.
Azi râzi de un copil străin
Că e murdar și de tot lipsit,
Mâine primești cuțit în spate
De la copilul tau ,cel mult iubit...
Nu judeca o mamă
copii ce sii crește
Singura, așa cum poate
Poate nu a avut de ales,
Nu îi știi istoria din spate ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca ceea ce nu știi.
Iar mane un accident în grabă
Ramai și singur și invalidat
Te vor judeca pe strada
Invinuidu-te, că tu ești vinovat
Și dacă sufletul e moale ,
Firav și neajutorat...
Te vei întreba atunci în sine
Dece oare toți m-au judecat?...
Autor A.Turcanu @reper
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Cavalul
Și cavalul e la stână...
Cântă-n mare depărtare,
În ecou tot se îngână,
Toți plâng de la a lui cântare.
Și cavalul tot se aude...
Îl ascult cu-atâta jale,
Aducând amintiri crude,
Rupând din suflet cristale.
Și-l ascult cu-atâta dor,
Parcă nu-mi sunt stăpână,
Deși sunetul îl ador,
Inima în piept suspină.
Și cavalul tot răsună...
Trecând anii mei prin mine,
Retrăiesc iar prin furtuna
Lacrimi mii, le țin în sine...
Aveam doar 16 ani
Aveam doar 16 ani...
Aveam doar 16 ani,
Când începusem să iubesc.
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam să pătimesc...
Visam mereu acel băiat,
Nu prea înalt, cu ochi căprui,
Un farmec ce nu-l vedeam,
În ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos,
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam că va urma
Să fiu ades trădată.
Îl iubeam atât de mult
Că nu vedeam nimic,
Chiar de plângeam în noapte
Și înghețam de frig...
Îl iubeam atât de mult
Că mă rugam la îngeri
Să-i șoptească că mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Așa a durat, ani la rând...
Până ce m-am răcit.
Azi mă simt de parcă
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar,
Și mii de vise ce-am avut,
Mi-au devenit coșmar...
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetiță
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totul e diferit,
Nu vreau să mai iubesc,
Destul am suferit,
Și într-un final mă bucur...
Că totul s-a sfârșit...
O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...
Nu judeca
Nu judeca nimic în lumea asta..
Nu judeca trecutul cuiva,
Cunosc bărbați ce nu-și iubeau nevasta,
Deși în public invers demonstrau ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca, ceea ce nu știi...
În viața poți să ajungi singur
Cel ce va fi mâine judecat.
Cunosc femei ușuratice în asta lume..
Când chipul lor părea așa curat ,
Și alcoolici cu un chip deștept
Ce în alcool durerea au inecat.
Nu judeca trecutul cuiva ,
O lecție ce a fost învață...
Nici hotărârile cuiva,
Asa au fost scrise ,de a lui soartă.
Azi râzi de un copil străin
Că e murdar și de tot lipsit,
Mâine primești cuțit în spate
De la copilul tau ,cel mult iubit...
Nu judeca o mamă
copii ce sii crește
Singura, așa cum poate
Poate nu a avut de ales,
Nu îi știi istoria din spate ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca ceea ce nu știi.
Iar mane un accident în grabă
Ramai și singur și invalidat
Te vor judeca pe strada
Invinuidu-te, că tu ești vinovat
Și dacă sufletul e moale ,
Firav și neajutorat...
Te vei întreba atunci în sine
Dece oare toți m-au judecat?...
Autor A.Turcanu @reper
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Cavalul
Și cavalul e la stână...
Cântă-n mare depărtare,
În ecou tot se îngână,
Toți plâng de la a lui cântare.
Și cavalul tot se aude...
Îl ascult cu-atâta jale,
Aducând amintiri crude,
Rupând din suflet cristale.
Și-l ascult cu-atâta dor,
Parcă nu-mi sunt stăpână,
Deși sunetul îl ador,
Inima în piept suspină.
Și cavalul tot răsună...
Trecând anii mei prin mine,
Retrăiesc iar prin furtuna
Lacrimi mii, le țin în sine...
Aveam doar 16 ani
Aveam doar 16 ani...
Aveam doar 16 ani,
Când începusem să iubesc.
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam să pătimesc...
Visam mereu acel băiat,
Nu prea înalt, cu ochi căprui,
Un farmec ce nu-l vedeam,
În ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos,
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam că va urma
Să fiu ades trădată.
Îl iubeam atât de mult
Că nu vedeam nimic,
Chiar de plângeam în noapte
Și înghețam de frig...
Îl iubeam atât de mult
Că mă rugam la îngeri
Să-i șoptească că mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Așa a durat, ani la rând...
Până ce m-am răcit.
Azi mă simt de parcă
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar,
Și mii de vise ce-am avut,
Mi-au devenit coșmar...
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetiță
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totul e diferit,
Nu vreau să mai iubesc,
Destul am suferit,
Și într-un final mă bucur...
Că totul s-a sfârșit...
O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...