vinyl plays, third record
cum pot afla dacă ți-e bine
te înstrăinezi pe zi ce trece
și nu mai apelezi la mine
când doru-ncepe să te apese
mi te imaginez cu mine
suntem la capăt de drum
doar fantezia-mi aparține
și e gresit ce simt acum
și pe hârtie te-aștern
cu tot ce-am memorat cu tine
în dreapta mea, meleag etern
dar nu mult îmi aduc aminte
cu mustrare și părere de rău
sub clar de lună, lampă a nopții
să resimt toba pe pieptul tău
și pentru noi să trag cu dinții
egocentriști parcă am fi
zăbovind oareșicând
în osteneala de a ne înlocui
și am secat tot încercând
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: 🍒 KiKa
Data postării: 27 februarie
Vizualizări: 357
Poezii din aceiaşi categorie
Cutia de parfum arsă
Am ucis-o pe ea,și pe mine,
Într-un minut a ars iubirea,
Și a ars ea ca trandafirul meu de mai.
Soarele l-am privit și a devenit negru,
Am luat foc și eu,
După ce ea și-a găsit loc în inima mea.
Și a plecat de acolo,peste un timp,
Lăsându-mi doar cutia cu parfum,
Ce pe aproape era arsă.
Autor Alina Zamurca
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
Se aude frica
În ceruri se aude frica
glăsuind puțin
ea privește întristată
la copacul pustiu.
Autor Zamurca Alina 🤍
pentru el
Ma doare atât de tare,când nici măcar nu ma doare.
Numai simt durerea,s o fi dus oare?
Imi pun acum un semn de întrebare.
Îmi lipsesc amintirile cu noi,
dar nu ma doare ca nu pot da înapoi.
Am suferit atât de mult și nu ți a pasat,
Inima mi o făcusei de rahat.
Dar acum dragule revanșa imi iau,
caci durere numai simt deși vreau.
Poem
Am zis să-l las să plece
Din suflet,Din gând, din vene
De ce mi-aș lăsa inima tot înecand?
A stat prea mult pe-un covor
Tare mult suflet el n-a pus,
Ea și-a tuns părul, puțin câte puțin..
Din buclele aurii,s-au transformat în " Nu "te mai aștept să vii",
Trei degete
Trecătoare umbre ale nopții, unde dorul se destramă,
Ești departe, un vis ce nu se mai întoarce.
A trei degete lipsă să-ți cuprind întreaga viață.
M-aș rătăcii prin labirinturi de amintiri fără voce,
Incât vocea ta un ecou ce mă sfâșie-n tăcere.
Unde trei degete, un abis între noi, ca picături spre neant.
Buna ploaiea, unde cuvintele noastre acolo se pierd,
Iți simt absența, un gol ce nu se umple in vânt.
Trei degete au lipsit să te păstrez în absurd
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Ruptură...
Acum când viața mă provoacă,
Mai bine-n ștreang aș atârna,
Să-mi curgă sângele băltoacă,
Din rana mea prin carnea ta.
M-aș biciui cumplit ca pe-un infam,
Apoi l-aș insulta pe Creator,
Căci am pierdut și ce n-aveam,
Și lesne-mi este ca să mor.
Mi-e jertfa somniferul morții,
Și mă-nspăimântă zorile de zi,
Fără regret las tot în grija sorții,
Că dinlăuntru eu nu mai pot iubi.
Primesc pedepse de oriunde,
Iar ispășirea-i crâncenă și grea,
Și nu-mi mai curge pic de sânge,
Și-n streang atârnă umbra mea.
Prin cimitir mi-e lesne pasul,
Cu moartea braț la braț mă plimb,
Îi simt în carne pulsul, glasul,
Și n-aș mai da-o pe nimic la schimb.
Cutia de parfum arsă
Am ucis-o pe ea,și pe mine,
Într-un minut a ars iubirea,
Și a ars ea ca trandafirul meu de mai.
Soarele l-am privit și a devenit negru,
Am luat foc și eu,
După ce ea și-a găsit loc în inima mea.
Și a plecat de acolo,peste un timp,
Lăsându-mi doar cutia cu parfum,
Ce pe aproape era arsă.
Autor Alina Zamurca
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
Se aude frica
În ceruri se aude frica
glăsuind puțin
ea privește întristată
la copacul pustiu.
Autor Zamurca Alina 🤍
pentru el
Ma doare atât de tare,când nici măcar nu ma doare.
Numai simt durerea,s o fi dus oare?
Imi pun acum un semn de întrebare.
Îmi lipsesc amintirile cu noi,
dar nu ma doare ca nu pot da înapoi.
Am suferit atât de mult și nu ți a pasat,
Inima mi o făcusei de rahat.
Dar acum dragule revanșa imi iau,
caci durere numai simt deși vreau.
Poem
Am zis să-l las să plece
Din suflet,Din gând, din vene
De ce mi-aș lăsa inima tot înecand?
A stat prea mult pe-un covor
Tare mult suflet el n-a pus,
Ea și-a tuns părul, puțin câte puțin..
Din buclele aurii,s-au transformat în " Nu "te mai aștept să vii",
Trei degete
Trecătoare umbre ale nopții, unde dorul se destramă,
Ești departe, un vis ce nu se mai întoarce.
A trei degete lipsă să-ți cuprind întreaga viață.
M-aș rătăcii prin labirinturi de amintiri fără voce,
Incât vocea ta un ecou ce mă sfâșie-n tăcere.
Unde trei degete, un abis între noi, ca picături spre neant.
Buna ploaiea, unde cuvintele noastre acolo se pierd,
Iți simt absența, un gol ce nu se umple in vânt.
Trei degete au lipsit să te păstrez în absurd
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Ruptură...
Acum când viața mă provoacă,
Mai bine-n ștreang aș atârna,
Să-mi curgă sângele băltoacă,
Din rana mea prin carnea ta.
M-aș biciui cumplit ca pe-un infam,
Apoi l-aș insulta pe Creator,
Căci am pierdut și ce n-aveam,
Și lesne-mi este ca să mor.
Mi-e jertfa somniferul morții,
Și mă-nspăimântă zorile de zi,
Fără regret las tot în grija sorții,
Că dinlăuntru eu nu mai pot iubi.
Primesc pedepse de oriunde,
Iar ispășirea-i crâncenă și grea,
Și nu-mi mai curge pic de sânge,
Și-n streang atârnă umbra mea.
Prin cimitir mi-e lesne pasul,
Cu moartea braț la braț mă plimb,
Îi simt în carne pulsul, glasul,
Și n-aș mai da-o pe nimic la schimb.
Alte poezii ale autorului
vinyl plays, second record
cu chip static, străveziu
schițezi ce simți, privind spre mine
mă tem de a nu fi prea târziu
să clădești turn din ruine
ce din roz-cuarț negru devine
și ale harpei unduioase corzi
defel nu te mai captivează
eliberându-te de gărzi
acum voia te ghidează
și uitarea-i ce urmează
cuprinde-mi mâna doar o dată
în acest loc necultivat
ca drept neajutorată fată
recurg perpetuu la al tău sfat
să nu-mi mai port capul plecat
razele tale mult prea aprige
se-ndreaptă cu mișcări agile
de ce-i “clasic” se pot distinge
și străpung a mea privire
ideea de “farmec” să-mi inspire
heart’s second memo
cu mantia pătată de vin
și capul ușor plecat
în cămașă de satin
și cu zâmbetul secat
te îndepărtezi molâu în zare
abia ținut pe picioare
într-o formă grațioasă
fără nici o deficiență
luă naștere povestea noastră
înconjurată de credință
pe-un cântec ce răsuna-n zori
din strunele unei viori
evitând a fi trufaș
ți-ai despletit mâna de-a mea
sa nu fiu al tristeții tale ostaș
iar coroana s-o poți ceda
inima dificil pulsează
cât absentezi se agravează
cu fală și amar ‘necat
ma scufund în dulce somn
îndurerat m-ai căutat
tu, neprețuitul meu domn
dar…tot traiul mi se cufundă
in amintirea ta profundă…
heart’s first memo
inimă pură, ageamie
uiți cui i te dăruiești
cu mâini năpraznice m-atacă
si toată robustețea-mi seacă
de-a-mi plânge amarul mă rezerv
stagnând pe pământ arid, lui i se pare insipid
și n-ascultă ce istorisesc
eu cu mine conversez
inimă cu nevoia mare
doritoare și neroadă
nu ai loc de escapadă
cătinel seci, stima începe să-ți ardă
heart’s third memo
se scurge ceara lumânării
ca lacrimile tale dăruite serii
ce continuu se preling greoi
pân’ la sosirea dimineții
prin ochi ce sunt ca pure averi
se colorează chipul tău
ca foaia în urma culorii
fost chip palid, dar serafic
cu o frumusețe de tablou
de-aș vernisa al său estetic
subit ai pătruns și încă persiști
ca mirosul scorțișoarei
ce se resimte neîntrerupt
doar înăuntrul camerei
și astfel mă rezerv de tot
cu sufletul plin de nădejde
și măiestria de a spera
să te ivești încă odată
să uiți complet ce-i împrejur
și în final, noi să fim bine
vinyl plays, fourth record
posacă fire adoptând
fără lacrimi ce se preling
inima cu alene bătând
cu chip searbăd, veștejit
spre extaz tot alergând
și cu tainic diagnostic
am istovit continuând
nu mai pot simți nimic
ochii eu mi-i pot minți
dar inima nici de-oi voi
si nici un cavaler din zări
nu egalează in așteptări
drag călător, privește aici
și fii îngăduitor cu mine
cu patimă și suflet gol
venind toate de la sine
mii de eforturi anevoioase să poți face
garantez, nu vor fi în zadar
natura mea să te convoace
și să pot fi iubită iar
te implor tu fii-mi loial
nu te topi ca neaua-n arșiță
nu te vreau superficial
și nici din orhidee să te faci rapiță
căci greu îmi e cu indulgența
cu intenții alese tu fă-ți prezența
să mă pot regăsi în tine
vinyl plays, first record
întinde-mi mâna, totul meu
îndrumă-mi sufletul incompetent
îți place teatrul, spun gresit?
instruiește-mă sa joc
sa pot s-ascund, sa nu mă agit
sa uit de dorul ce ți-l port
când tu, copacule înflorit
trandafir fără de spini
scotocești prin alte căi
căci n-ai mai călcat pragul casei
te așteaptă aici, peste văi
stăpânești drumul pe de-a-ntregul
orologiul mă străpunge
și mă trimite intr-o goană
iar in stație poposesc de zor
înlocuiesc trenuri ce duc
din trecut către viitor
și mă tem să te urmez
steaua mea de preț din cer
încă deții a ta sclipire
iar în zile întregi ce încetinesc
ca pe-o structura din muzeu
nu pot decât să te privesc
nu mi te pot atribui
întipărite in mintea mea
vorbe palide, învechite
redactate ca într-o carte
sunt înșiruite toate
dar tu așteptă, nu te îndepărta
voi regăsi calea spre tine
vinyl plays, second record
cu chip static, străveziu
schițezi ce simți, privind spre mine
mă tem de a nu fi prea târziu
să clădești turn din ruine
ce din roz-cuarț negru devine
și ale harpei unduioase corzi
defel nu te mai captivează
eliberându-te de gărzi
acum voia te ghidează
și uitarea-i ce urmează
cuprinde-mi mâna doar o dată
în acest loc necultivat
ca drept neajutorată fată
recurg perpetuu la al tău sfat
să nu-mi mai port capul plecat
razele tale mult prea aprige
se-ndreaptă cu mișcări agile
de ce-i “clasic” se pot distinge
și străpung a mea privire
ideea de “farmec” să-mi inspire
heart’s second memo
cu mantia pătată de vin
și capul ușor plecat
în cămașă de satin
și cu zâmbetul secat
te îndepărtezi molâu în zare
abia ținut pe picioare
într-o formă grațioasă
fără nici o deficiență
luă naștere povestea noastră
înconjurată de credință
pe-un cântec ce răsuna-n zori
din strunele unei viori
evitând a fi trufaș
ți-ai despletit mâna de-a mea
sa nu fiu al tristeții tale ostaș
iar coroana s-o poți ceda
inima dificil pulsează
cât absentezi se agravează
cu fală și amar ‘necat
ma scufund în dulce somn
îndurerat m-ai căutat
tu, neprețuitul meu domn
dar…tot traiul mi se cufundă
in amintirea ta profundă…
heart’s first memo
inimă pură, ageamie
uiți cui i te dăruiești
cu mâini năpraznice m-atacă
si toată robustețea-mi seacă
de-a-mi plânge amarul mă rezerv
stagnând pe pământ arid, lui i se pare insipid
și n-ascultă ce istorisesc
eu cu mine conversez
inimă cu nevoia mare
doritoare și neroadă
nu ai loc de escapadă
cătinel seci, stima începe să-ți ardă
heart’s third memo
se scurge ceara lumânării
ca lacrimile tale dăruite serii
ce continuu se preling greoi
pân’ la sosirea dimineții
prin ochi ce sunt ca pure averi
se colorează chipul tău
ca foaia în urma culorii
fost chip palid, dar serafic
cu o frumusețe de tablou
de-aș vernisa al său estetic
subit ai pătruns și încă persiști
ca mirosul scorțișoarei
ce se resimte neîntrerupt
doar înăuntrul camerei
și astfel mă rezerv de tot
cu sufletul plin de nădejde
și măiestria de a spera
să te ivești încă odată
să uiți complet ce-i împrejur
și în final, noi să fim bine
vinyl plays, fourth record
posacă fire adoptând
fără lacrimi ce se preling
inima cu alene bătând
cu chip searbăd, veștejit
spre extaz tot alergând
și cu tainic diagnostic
am istovit continuând
nu mai pot simți nimic
ochii eu mi-i pot minți
dar inima nici de-oi voi
si nici un cavaler din zări
nu egalează in așteptări
drag călător, privește aici
și fii îngăduitor cu mine
cu patimă și suflet gol
venind toate de la sine
mii de eforturi anevoioase să poți face
garantez, nu vor fi în zadar
natura mea să te convoace
și să pot fi iubită iar
te implor tu fii-mi loial
nu te topi ca neaua-n arșiță
nu te vreau superficial
și nici din orhidee să te faci rapiță
căci greu îmi e cu indulgența
cu intenții alese tu fă-ți prezența
să mă pot regăsi în tine
vinyl plays, first record
întinde-mi mâna, totul meu
îndrumă-mi sufletul incompetent
îți place teatrul, spun gresit?
instruiește-mă sa joc
sa pot s-ascund, sa nu mă agit
sa uit de dorul ce ți-l port
când tu, copacule înflorit
trandafir fără de spini
scotocești prin alte căi
căci n-ai mai călcat pragul casei
te așteaptă aici, peste văi
stăpânești drumul pe de-a-ntregul
orologiul mă străpunge
și mă trimite intr-o goană
iar in stație poposesc de zor
înlocuiesc trenuri ce duc
din trecut către viitor
și mă tem să te urmez
steaua mea de preț din cer
încă deții a ta sclipire
iar în zile întregi ce încetinesc
ca pe-o structura din muzeu
nu pot decât să te privesc
nu mi te pot atribui
întipărite in mintea mea
vorbe palide, învechite
redactate ca într-o carte
sunt înșiruite toate
dar tu așteptă, nu te îndepărta
voi regăsi calea spre tine