Amară-i frunza de nuc

Singur vin singur mă duc 

Amară i frunza de nuc 

Singur tac singur trăiesc 

Și tot singur mă gândesc 

 

Unde-i lumina orbească 

Casa sa mi-o ocrotească 

Unde-i viața-adevarată

Care o trăiam odată 

 

Oare ce simte un om

Ce nu-i singur ca și-un pom

Că eu singur și pustiu 

Așa sunt așa mă știu 


Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: Radu Cozariz poezii.online Amară-i frunza de nuc

Data postării: 11 mai

Adăugat la favorite: 1

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 187

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

O doză mică de amor

În al meu suflet am găsit 

O doză mică de amor 

Ce se-apropie de sfârșit 

E păcat că nu mi-e dor ?

 

Om cu inima de piatră 

Și cu visul ruginit 

A fost și el demult-odată 

Tot cu gândul la iubit 

 

Dar de acum și mai cândva 

Nu mai pot să mă încred 

Chiar de mă va ruga

Cu el în lume să mă pierd 

 

 

 

Mai mult...

✨ Încă o strofă

Încă o strofă îți dedic 

Acuma spre asfințit 

Chiar de nu-ti mai însemn nimic 

Ai fost tot ce mi-am dorit 

 

Îmi ești Luna dintre stele

Chiar și crucea din morminte 

Ai fost și-n brațele mele 

Asta mi-o aduc aminte 

 

Ai fost,dar cine știe 

Când tu vei revenii 

Ești într-o călătorie 

Ce la mine s-ar oprii 

 

Și dacă nu ,nu i păcat

Atâta doar tu să știi 

Niciodată n-am plecat 

 Iar mereu te voi iubii

 

Normal că-mi pare rău 

Poate e reciproc sau nu

Ai fost și tu la pieptul meu 

Și mi-ai simțit sufletu'

 

Ce l-am avut si ți l-am dat

Fără returnare 

Poate că sunt vinovat 

Poate că mă doare 

 

Termin cafeaua rece 

Termin și poezia 

Timpul mereu tot trece 

Dar nu și veșnicia

Mai mult...

Ochii de s-ar tulbura

Atâtea lacrimi ar vărsa 

Ochii de s-ar tulbura 

Picătură din durerii 

Nu ești azi cum ai fost ieri 

 

Ora unu-n miez de noapte 

Și acum le-aș scrie toate 

Cine știe ce gândește 

Cine știe ce dorește 

 

Speranță antidot naiv

Pentru chinul cel festiv 

M-ai dă-mi ultima ncercare

Să văd cât de tare doare 

 

Poate mâine e senin 

Poate mâine beau venin 

Cine știe ce gândesc 

Un lucru i sigur,o doresc 

 

Dacă ar fii reciproc 

De ce să mă joc in foc ?

Dacă i voie sa iubesc 

Și dacă i voie să trăiesc 

Mai mult...

Băutorul

Din vina ta 

Am ajuns un băutor 

Ce nimica nu mai vrea

Doar să uite de-al tău dor

 

Vreau sa beau, să-nebunesc 

Chiar în astă seară 

Te-am dorit,și te doresc 

Pentru a mia oară 

 

Vreau să beau,sa mă distrug 

Niciodată să mă obișnuiesc 

Ca  de tine eu sa fug

Te-am dorit și te iubesc!

Mai mult...

Tainic afară ninge

Tainic afară ninge 

Se cerne esența din nori 

Și pe mine se prelinge 

Al tău chip ce îmi dă fiori 

 

Tainic eu scriu 

Pe o foaie de stejar 

Lemn ,egal cu un sicriu 

Din care ies tot mai rar

 

Tainic mă frâng 

De misterul tău boem

Ce mă face ca să plâng 

Ca mai departe să mergem

 

Tainic plec 

În depărtări fără iubire 

În casă mă petrec

Că am gustat din amăgire

Mai mult...

Sloi de gheață se topesc

Sloi de gheață se topesc 

Neaua-i albă ca din rai 

Mă uit la ea ,și mă gândesc 

Dacă-ai vrea să mă mai ai 

 

Țurțurii ca niște raze

Giuvaiere trecătoare 

Mă gândesc dac' o să ți pese

Ma durut și încă doare 

 

Brazii ,cu vârfurile lăsate 

Ca niște stele căzătoare 

Mă gândesc noapte de noapte 

Dacă și pe tin' te doare .

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Până la ultima suflare

Nu m-am născut din aur, ci din rugină,

Din pumnul strâns al celor fără vină.

Mi-au ars cuvintele pe limbă, dar n-am tăcut —

Căci tăcerea e un lanț ce-ți rupe sufletul mut.

 

Am mers desculț prin sângele altora,

Am văzut cum se ridică ziduri din lacrimi și ordine false.

Și totuși, am ales cu inima spartă să fiu de partea celor călcați în pulbere,

Chiar dacă lumea mă scuipă și mă ceartă.

 

Când voi fi carne frântă sub pământ,

Să nu-mi puneți flori — puneți jurământ:

Că n-o să lăsați dreptatea să moară de foame,

Nici să fie vândută pe două icoane.

 

Până la ultima suflare, voi fi cu cei asupriți,

cu vocile arse, cu visurile strivite,

Cu ochii care plâng fără să ceară nimic —

Doar o fărâmă de lume

Unde omul nu mai calcă omul,

ci-l ridică.

Mai mult...

Ființa

Atunci când o lacrimă

Spală un sentiment de mâhnire,

Un oftat adânc din inimă

Eliberează din suflet o jignire.

 

Sensibila fibră umană

Vibrează de pumnale lovită,

Dorind din căutarea-i vană

Să-nlăture clipa ivită.

 

Ale vieții firave spice

Crescute-n pământul omeniei,

Bătute-s de vânt ca de bice

În lin legănat al soliei.

 

Alunecă privirea pe o formă,

Pătrunde gândirea într-un fond,

În labirint fără noimă

Totul se învârte în rond.

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Vin

Vinul nu minte, doar amână,

Spune adevărul pe rând.

Îți ia din frică, nu din vină,

Și-ți lasă curajul flămând.

 

În pahare stă ce nu s-a spus,

Cu voce joasă, fără grabă,

Un adevăr puțin confuz

Care doare… dar te scapă.

 

Vinul nu e sărbătoare,

E pauza dintre lovituri,

Când sufletul cere iertare

Fără martori, fără jurăminți.

Mai mult...

Tatăl vostru

Tatălui vostru, de aici, pe pământ,

Cinstiți-i numele său,

Ascultaţi vorba sa,

Bucuraţi-vă în casa sa,

Ca un copil, toată viaţa.

Pâinea pe care v-o pune pe masă,

Cea, cu multă trudă muncită,

Să vă fie mereu mai gustoasă,

Decât orice ospăț, decât orice ispită.

Plângeţi pentru lacrima sa,

Iertaţi-l atunci când nu mai poate,

Şi fericiți-vă împreună, în toate.

 

Amin!

Mai mult...

Tăcerea noastră

Tăcerea noastră răsună tare,
În fiecare pas făcut pe drum,
Cuvintele au murit de mult,
Iar timpul doar ne poartă prin fum.

Mai mult...

Acea speranță

Străzile pustii și întunecate

Pline de speranțe moarte,

De vise uitate,

Și de lacrimi pictate.

Oameni pierduți pentru atâtea păcate,

Pentru vise spulberate,

De oameni cu răutate.

Speranța cere dreptate,

Pentru dorințele luptate,

Pentru visele recâștigate. 

 

 

Pentru oamenii fără păcate,

Și cu scop fără moarte,

Lupetele pentru fericire,

Pentru o simplă amintire.

Luptele pentru secrete,

Și adevăruri pictate din bunătate,

Pentru o simplă omenire,

Care cere o menire.

 

 

Pentru oamenii cu răutate,

O nouă speranță se naște,

Din dorința de putere,

Pentru vise fără pierdere,

Pentru acea fericire,

Dorită de omenire.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍