Prin razboi
Zile lungi infometate
si prin geam un somn tirziu
linistea este departe
nici nu simt daca sunt viu.
Gustul pinii o poveste
apa este doar un vis
rind pe rind primim doar gloante
astai tot ce e permis
Incarcat cu plins si jale
ma trezeste nencetat
strigatele tot mai rare
a batrinelor din sat.
Supravetuind pe margini
nu ramine niciun gind
tot trecutul e pe pagini
iar sfirsitul in pamint.
Poems in the same category
Vaza mea de lut
Vaza mea de lut
Ofilite, ca florile ce se sting in vaza de pe masa,
asa-mi sunt clipele
In apa ce devine de - o culoare nămoloasă .
Fara de apa sau de aer proaspat,
Ma ofilesc in vaza mea de lut.
M am ridicat de-atatea ori din negru
Dar pentru ce sa ma mai lupt?
Cand timpul s a oprit cu totul
De cand ultima oara te am văzut…
Ce rost mai au si zilele , si florile?
Cand eu ma sting in vaza mea de lut.
M am saturat sa mai mai lupt cu mine,
Si in genunchi mereu sa cad plângând
De cate ori imi amintesc de tine,
Raman fara puteri la fiecare gand
Ca nu esti langa mine
Nici azi, nici maine si nicicand!
Au trecut ani fara sa te fi văzut…
Au trecut ani si peste mine
Si peste vaza mea de lut!
Gând
Prin ploaie mergând,
În amintiri privind,
Prin timpuri trecând,
Mă distruge un gând.
Un gând deprimat
În decepții estimat,
În nopți conturat,
Din păcate gravat.
Un gând ce mă strânge
Și sufletu-mi frânge,
În conștiință urlând,
Prin vene plutind.
Iertare-și cerșește,
Necurmat se căiește,
Între bine și rău
Oscilează mereu.
Prin ploaie mergând
Mă distruge un gând,
Am duh sugrumat
În bucăți sfărâmat…
De ce m-ai născut?
De ce m-ai născut,o,maica mea draga,
Sa port suferința că pe-o mantie neagra?
Că o ghilotina,al morții gând peste mine sa cada?
O rană adâncă să-mi fie durerea întreaga?
De timpul intoarce-as putea,
Mă lasă-mă neființă,aprins,destnu-as ruga..
La ce a mă naște?
Teribilă moarte-a cunoaște?
Sau,fa-ma de vrei fulg de nea,
Ori floare,ori mare,ori stea.
Dar nu om,cu zbucium,și teama,
Cu lacrima-adanca,cu gânduri ce dor..
Am cearcăne negre,privirea pierdută,
Și zbaterea-aceasta s-o stinge când mor..
Capu’ sus
Capu’ sus, mai sunt multe de dus,
Drumul vieții nu-i apus.
Chiar de-i greu și ești obosit,
Luptă-ntruna, căci nu e sfârșit.
Capu’ sus, norii negri se duc,
După ploaie e soare-n amurg.
Fiecare pas mic e un dar,
Și din luptă răsare un har.
Capu’ sus, ai putere în tine,
Tot ce-i greu se va duce cu bine.
Nu te teme, căci mâine-i un vis,
Ce te-așteaptă mai sus, spre un pisc.
Capu’ sus, calea-i lungă, dar dreaptă,
Chiar și stelele cad și se-așteaptă.
Tu ridică-te, crede și-ai să vezi,
Că din umbre răsar iar livezi.
Politica
În vremuri trecute, antebelice, politica românească strălucea,
Cu speranțe și idei, o țară nouă se ivise pe scenă.
Alegeri și discursuri, în palate și pe străzi,
Oameni visau la democrație, la zile mai senine și frumoase clipe.
Dar umbre se adunau, precum nori pe cerul înstelat,
Politica își croia drum, uneori cu pași ezitanți, alteori hotărâți.
Partide se nășteau, se coalizau sau se descompuneau,
Cuvinte, promisiuni, uneori în zeflemea, alteori cu har.
Ca și-ntr-un dans al ideilor, s-au desfășurat dezbateri,
Fiecare grupare își susținea cauza cu pasiune și măiestrie.
Dar, precum vântul aduce schimbări în pădurea de gânduri,
Politica românească înainte de război, nu era lipsită de răsturnări.
Puterea se lupta cu opoziția, iar tărâmul era fragil,
Un echilibru fin între voința poporului și deciziile de rang înalt.
Acum, privind în trecut, putem găsi învățăminte,
Cum să construim, cum să evoluăm, să ne amintim de speranțe.
Politica românească, precum un roman bine scris,
Își desfășura trama în umbre și lumini, în bucurii și riscuri.
Astăzi, în oglinda vremurilor moderne, privind cu grijă spre ieri,
Încă ne întrebăm și visăm la o politică care să aducă un viitor mai fericit și mai drept.
Gust din venin
Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,
Fără să ne fii știut,
Mai da din nou pradă disperării,
Cum demult ai făcut?
Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,
Fără să ne fii priceput,
Mi-ai face din nou inima bucăți,
Cum doar tu ai putut?
Mâinile doresc pielea ta
Picioarele doresc drumul tău,
Mintea își dorește să te visez
Iar sufletul să te iubesc.
Vaza mea de lut
Vaza mea de lut
Ofilite, ca florile ce se sting in vaza de pe masa,
asa-mi sunt clipele
In apa ce devine de - o culoare nămoloasă .
Fara de apa sau de aer proaspat,
Ma ofilesc in vaza mea de lut.
M am ridicat de-atatea ori din negru
Dar pentru ce sa ma mai lupt?
Cand timpul s a oprit cu totul
De cand ultima oara te am văzut…
Ce rost mai au si zilele , si florile?
Cand eu ma sting in vaza mea de lut.
M am saturat sa mai mai lupt cu mine,
Si in genunchi mereu sa cad plângând
De cate ori imi amintesc de tine,
Raman fara puteri la fiecare gand
Ca nu esti langa mine
Nici azi, nici maine si nicicand!
Au trecut ani fara sa te fi văzut…
Au trecut ani si peste mine
Si peste vaza mea de lut!
Gând
Prin ploaie mergând,
În amintiri privind,
Prin timpuri trecând,
Mă distruge un gând.
Un gând deprimat
În decepții estimat,
În nopți conturat,
Din păcate gravat.
Un gând ce mă strânge
Și sufletu-mi frânge,
În conștiință urlând,
Prin vene plutind.
Iertare-și cerșește,
Necurmat se căiește,
Între bine și rău
Oscilează mereu.
Prin ploaie mergând
Mă distruge un gând,
Am duh sugrumat
În bucăți sfărâmat…
De ce m-ai născut?
De ce m-ai născut,o,maica mea draga,
Sa port suferința că pe-o mantie neagra?
Că o ghilotina,al morții gând peste mine sa cada?
O rană adâncă să-mi fie durerea întreaga?
De timpul intoarce-as putea,
Mă lasă-mă neființă,aprins,destnu-as ruga..
La ce a mă naște?
Teribilă moarte-a cunoaște?
Sau,fa-ma de vrei fulg de nea,
Ori floare,ori mare,ori stea.
Dar nu om,cu zbucium,și teama,
Cu lacrima-adanca,cu gânduri ce dor..
Am cearcăne negre,privirea pierdută,
Și zbaterea-aceasta s-o stinge când mor..
Capu’ sus
Capu’ sus, mai sunt multe de dus,
Drumul vieții nu-i apus.
Chiar de-i greu și ești obosit,
Luptă-ntruna, căci nu e sfârșit.
Capu’ sus, norii negri se duc,
După ploaie e soare-n amurg.
Fiecare pas mic e un dar,
Și din luptă răsare un har.
Capu’ sus, ai putere în tine,
Tot ce-i greu se va duce cu bine.
Nu te teme, căci mâine-i un vis,
Ce te-așteaptă mai sus, spre un pisc.
Capu’ sus, calea-i lungă, dar dreaptă,
Chiar și stelele cad și se-așteaptă.
Tu ridică-te, crede și-ai să vezi,
Că din umbre răsar iar livezi.
Politica
În vremuri trecute, antebelice, politica românească strălucea,
Cu speranțe și idei, o țară nouă se ivise pe scenă.
Alegeri și discursuri, în palate și pe străzi,
Oameni visau la democrație, la zile mai senine și frumoase clipe.
Dar umbre se adunau, precum nori pe cerul înstelat,
Politica își croia drum, uneori cu pași ezitanți, alteori hotărâți.
Partide se nășteau, se coalizau sau se descompuneau,
Cuvinte, promisiuni, uneori în zeflemea, alteori cu har.
Ca și-ntr-un dans al ideilor, s-au desfășurat dezbateri,
Fiecare grupare își susținea cauza cu pasiune și măiestrie.
Dar, precum vântul aduce schimbări în pădurea de gânduri,
Politica românească înainte de război, nu era lipsită de răsturnări.
Puterea se lupta cu opoziția, iar tărâmul era fragil,
Un echilibru fin între voința poporului și deciziile de rang înalt.
Acum, privind în trecut, putem găsi învățăminte,
Cum să construim, cum să evoluăm, să ne amintim de speranțe.
Politica românească, precum un roman bine scris,
Își desfășura trama în umbre și lumini, în bucurii și riscuri.
Astăzi, în oglinda vremurilor moderne, privind cu grijă spre ieri,
Încă ne întrebăm și visăm la o politică care să aducă un viitor mai fericit și mai drept.
Gust din venin
Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,
Fără să ne fii știut,
Mai da din nou pradă disperării,
Cum demult ai făcut?
Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,
Fără să ne fii priceput,
Mi-ai face din nou inima bucăți,
Cum doar tu ai putut?
Mâinile doresc pielea ta
Picioarele doresc drumul tău,
Mintea își dorește să te visez
Iar sufletul să te iubesc.
Other poems by the author
Gindul indepartat
Departe de mine gindul
Aproape gindul de voi,
Voi cerne cuvinte nepline
In liniste fara razboi.
Privire torentiala
mincini sculptate in vis
Voi vreti sa atingeti luna
Dar cerul deja sa stins.
Si sa strecurat multimea
Gaseste doar umbra ta,
Departe de mine gindul
Eu totusi voi astepta.
Frica
Rece trece
tu nu intelegi ca poate sate lege,
ia te trezeste si nu te adoarme
iti tremura si gindul dar si carnea.
Te sapa te zideste,te doboara
chiar si ruinele nu inceteza
sa mai doara.
Apasa si te ineaca in punoi
apoi iti tine rana in noroi,
tu intelegi ca poti sate dezlegi
ramii cu frica singur tu alegi.
Rezumatul vietii
Pasesc pe inima cu mintea,
si ura este chiar nimic
iubirea este mai flaminda
dar trece ca un anotimp.
Si nu exista asteptare
ci este numai timp pierdut
si daca astazi omul moare
sa stii ca viata na vurut.
Gindul indepartat
Departe de mine gindul
Aproape gindul de voi,
Voi cerne cuvinte nepline
In liniste fara razboi.
Privire torentiala
mincini sculptate in vis
Voi vreti sa atingeti luna
Dar cerul deja sa stins.
Si sa strecurat multimea
Gaseste doar umbra ta,
Departe de mine gindul
Eu totusi voi astepta.
Frica
Rece trece
tu nu intelegi ca poate sate lege,
ia te trezeste si nu te adoarme
iti tremura si gindul dar si carnea.
Te sapa te zideste,te doboara
chiar si ruinele nu inceteza
sa mai doara.
Apasa si te ineaca in punoi
apoi iti tine rana in noroi,
tu intelegi ca poti sate dezlegi
ramii cu frica singur tu alegi.
Rezumatul vietii
Pasesc pe inima cu mintea,
si ura este chiar nimic
iubirea este mai flaminda
dar trece ca un anotimp.
Si nu exista asteptare
ci este numai timp pierdut
si daca astazi omul moare
sa stii ca viata na vurut.