Poems in the same category
Vara, anotimp frumos
Simt un fior,
Lin insuflu ,încetișor
Mă înclin spre răsărit
Văzând pomul înverzit,
Grânele de-un auriu deschis
Dansează suflului încins
Coloanei de vânt aprins
Eu tresar,
Observ menirea, unui astfel anotimp
Simt a sa chemare lină,
Ce mă duce-n răsărit,
Cum vezi cu ochii
E doar marea, cu turcoazul
Ei sublim
Ea ne spală, ne încântă
De-al ei susur cristalin.
Și când crezi că nu mai pleacă
Adierea se întețește
Culoarea se arămește,
-Oh,te-ai dus departe, Vară! Ai plecat spre ceruri noi!
Ea vine abia anul viitor...
Aluzii
mereu ocolesc poiana cu narcise sălbatice
în luna lui Marte
și depăn cu ochii firul pașilor tăi
te-mbrățișez în gând cu îndârjirea iasomiei de iarnă
a magnoliei galbene
între două bătăi de inimă și un zâmbet nostalgic
în singurătatea clipei
la geamul tău zăpada încă strălucește feeric
nu-i nici o cale să alungăm iarna dintre noi
mușcata sângerează și acum acolo
în glastră
ca un apostrof răstignit
pe crucea speranței
am înțeles
și voi face calea întoarsă
dar voi reveni cât de curând
ascuns într-un mugure …
Ceasul ce cronometreaza vieti
Nu vreau sa numar secunde,
Nu vreau sa stiu cate minute au trecut.
Acele ceasuri rotunde,
Fac ca totul sa para si mai tacut.
Am incercat sa-i scot bateriile,
Dar sunetul sau nu dispare.
Iti rascoleste toate trairile,
Ce vrei sa e uiti cu disperare.
Doar ceasul vorbeste spre seara,
Iar tu il asculti plin de dor
Cazand pe ganduri ciobite iara,
Intr-un tacut dormitor.
Noaptea te gaseste cu ochii deschisi,
Caci mintea ta cu poate sa doarma.
Ganduri se strecoara in ea pe furis,
Iar linistea le transforma in arma.
Nici lacrimile nu-ti mai curg pe fata,
Caci s-au evaporat in tacere.
Incerci sa cauti "speranta"
Dar tot ce gasesti e durere.
Ceasul ce ticaie neincetat,
Descoase tacerea noptii.
Crezand ca ai fost complet uitat,
Te lasi pe mana destinului si a sortii.
Continui sa cred ca dau vina pe un ceas blestemat,
Ce imi cronometreaza viata,
Cand defapt eu sunt cel de blamat
Caci mi-am pierdut demult speranta.
Tristetea nu se masoara in minute,
Si nici nu se cantareste cu gramul.
Toate noptile singuratice ce le ai petrecute
Iti reamintesc de acele memorii pierdute.
Grija de maine sta in secunda,
Iar cea de azi in minut.
Ora reprezinta o tacere profunda,
Iar ziua e incercarea de a afla cine sunt.
Eu sunt...
Sunt puful ce călătorește
În orice colț dorește,
Iar orice persoana ne-ntânlnește
Are o dorință ce se-mplinește.
Dar apoi, dispariția
Îți face apariția
Și prin timp călătorind,
Mereu auzind
O frază copleșitoare,
Rostită cu ardoare,
Păpădia e un soare
Ce se pierde-n zare,
Dar amintirile fermecătoare,
Pleacă oare?
Compusă la 21.10.2023
Chiaroscuro
În perpetuă reverie când, cerul se contopea cu stelele ce sărutau plăpând a nopții dar, totul de atunci înviase în mine precum un foc stelar
Dar rămânând totuși cu regrete aprinse și nemărginite pe acestă lume pasări de foc în amurg tot se răpuneau neîncetat în întreg infinitul minții mele
Și încerc din răsputeri să nu cad pradă amintirilor ce aparțin trecutului căci trăiesc de atât timp prizonieră în cuștile lui
El mă străpunge odată cu liniștea, parcă mă simt abandonată în prezența lor dinamică ce asurzește timpanul devorat de gălăgia interioară a inimii mele
Și încerc să-mi distrag atenția cu iluzia fericirii, poate părea crud, dar această iluzie mi-a devenit ca și o realitate
Doar că n-o simt prezenta în sufletul meu deoarece fericirea e un lucru la care nu pot ajunge pentrucă timpul nu mi-ar permite s-o întâlnesc
Am rămas doar cu valul rece a epifaniei, mintindu-mă cu faptul că dainuiesc în fericire, dar mintea disrusă mi-e conștientă ca această distragerea nu este o rezolvare și singurul lucru de care are nevoie inima mea este alinare
Stripteuza
lumina învăluie scena orbitor
scoate esența din lucruri și oameni
bara striptesei seamănă cu un sceptru papal de argint
iar globul cu lumini multicolore îi adaugă reflexe de ametist și smarald
atrăgând ca un magnet ochii bărbaților
sunt eu Esmeralda le strigă artista făcând un fouettés
un fel de rotire fără sfârșit pe vârful unui picior
în timp ce rochia-i albă tatu îi dezvelește picioarele până la șolduri
delir
un Grand jeté o proiectează spre bară
se învârte amplu la 360 grade și ajunge cu piciorele în sus
moment în care tatu-ul se desprinde lăsând-o în sânii goi și chiloței
urale
urmează un glissé spectaculos
un salt în gol
bărbatul o prinde în aer și o strânge la piept
nebuno
da zice ea și-l sărută pe gură în timp ce lumina se stinge…
Vara, anotimp frumos
Simt un fior,
Lin insuflu ,încetișor
Mă înclin spre răsărit
Văzând pomul înverzit,
Grânele de-un auriu deschis
Dansează suflului încins
Coloanei de vânt aprins
Eu tresar,
Observ menirea, unui astfel anotimp
Simt a sa chemare lină,
Ce mă duce-n răsărit,
Cum vezi cu ochii
E doar marea, cu turcoazul
Ei sublim
Ea ne spală, ne încântă
De-al ei susur cristalin.
Și când crezi că nu mai pleacă
Adierea se întețește
Culoarea se arămește,
-Oh,te-ai dus departe, Vară! Ai plecat spre ceruri noi!
Ea vine abia anul viitor...
Aluzii
mereu ocolesc poiana cu narcise sălbatice
în luna lui Marte
și depăn cu ochii firul pașilor tăi
te-mbrățișez în gând cu îndârjirea iasomiei de iarnă
a magnoliei galbene
între două bătăi de inimă și un zâmbet nostalgic
în singurătatea clipei
la geamul tău zăpada încă strălucește feeric
nu-i nici o cale să alungăm iarna dintre noi
mușcata sângerează și acum acolo
în glastră
ca un apostrof răstignit
pe crucea speranței
am înțeles
și voi face calea întoarsă
dar voi reveni cât de curând
ascuns într-un mugure …
Ceasul ce cronometreaza vieti
Nu vreau sa numar secunde,
Nu vreau sa stiu cate minute au trecut.
Acele ceasuri rotunde,
Fac ca totul sa para si mai tacut.
Am incercat sa-i scot bateriile,
Dar sunetul sau nu dispare.
Iti rascoleste toate trairile,
Ce vrei sa e uiti cu disperare.
Doar ceasul vorbeste spre seara,
Iar tu il asculti plin de dor
Cazand pe ganduri ciobite iara,
Intr-un tacut dormitor.
Noaptea te gaseste cu ochii deschisi,
Caci mintea ta cu poate sa doarma.
Ganduri se strecoara in ea pe furis,
Iar linistea le transforma in arma.
Nici lacrimile nu-ti mai curg pe fata,
Caci s-au evaporat in tacere.
Incerci sa cauti "speranta"
Dar tot ce gasesti e durere.
Ceasul ce ticaie neincetat,
Descoase tacerea noptii.
Crezand ca ai fost complet uitat,
Te lasi pe mana destinului si a sortii.
Continui sa cred ca dau vina pe un ceas blestemat,
Ce imi cronometreaza viata,
Cand defapt eu sunt cel de blamat
Caci mi-am pierdut demult speranta.
Tristetea nu se masoara in minute,
Si nici nu se cantareste cu gramul.
Toate noptile singuratice ce le ai petrecute
Iti reamintesc de acele memorii pierdute.
Grija de maine sta in secunda,
Iar cea de azi in minut.
Ora reprezinta o tacere profunda,
Iar ziua e incercarea de a afla cine sunt.
Eu sunt...
Sunt puful ce călătorește
În orice colț dorește,
Iar orice persoana ne-ntânlnește
Are o dorință ce se-mplinește.
Dar apoi, dispariția
Îți face apariția
Și prin timp călătorind,
Mereu auzind
O frază copleșitoare,
Rostită cu ardoare,
Păpădia e un soare
Ce se pierde-n zare,
Dar amintirile fermecătoare,
Pleacă oare?
Compusă la 21.10.2023
Chiaroscuro
În perpetuă reverie când, cerul se contopea cu stelele ce sărutau plăpând a nopții dar, totul de atunci înviase în mine precum un foc stelar
Dar rămânând totuși cu regrete aprinse și nemărginite pe acestă lume pasări de foc în amurg tot se răpuneau neîncetat în întreg infinitul minții mele
Și încerc din răsputeri să nu cad pradă amintirilor ce aparțin trecutului căci trăiesc de atât timp prizonieră în cuștile lui
El mă străpunge odată cu liniștea, parcă mă simt abandonată în prezența lor dinamică ce asurzește timpanul devorat de gălăgia interioară a inimii mele
Și încerc să-mi distrag atenția cu iluzia fericirii, poate părea crud, dar această iluzie mi-a devenit ca și o realitate
Doar că n-o simt prezenta în sufletul meu deoarece fericirea e un lucru la care nu pot ajunge pentrucă timpul nu mi-ar permite s-o întâlnesc
Am rămas doar cu valul rece a epifaniei, mintindu-mă cu faptul că dainuiesc în fericire, dar mintea disrusă mi-e conștientă ca această distragerea nu este o rezolvare și singurul lucru de care are nevoie inima mea este alinare
Stripteuza
lumina învăluie scena orbitor
scoate esența din lucruri și oameni
bara striptesei seamănă cu un sceptru papal de argint
iar globul cu lumini multicolore îi adaugă reflexe de ametist și smarald
atrăgând ca un magnet ochii bărbaților
sunt eu Esmeralda le strigă artista făcând un fouettés
un fel de rotire fără sfârșit pe vârful unui picior
în timp ce rochia-i albă tatu îi dezvelește picioarele până la șolduri
delir
un Grand jeté o proiectează spre bară
se învârte amplu la 360 grade și ajunge cu piciorele în sus
moment în care tatu-ul se desprinde lăsând-o în sânii goi și chiloței
urale
urmează un glissé spectaculos
un salt în gol
bărbatul o prinde în aer și o strânge la piept
nebuno
da zice ea și-l sărută pe gură în timp ce lumina se stinge…
Other poems by the author
În surdină
Cânt un cântec orb.
Melodia mea nu poți a auzi,
Dar nici eu pe a ta.
Am reusit,
Am evadat.
Au furat tot ce au putut,
Nimic nu a rămas,
Chiar și vocea mi-a scăpat.
Ai grijă pe unde treci,
Cu ce oameni te alegi
Vocea ta s-ar putea
Să sufere mai mult
Decât a mea.
Gelozie
Adevărul tău este o simplă minciună,
Adevărul meu este că port ranchiună
Pe toți cei care au reușit să înoate,
Pe fluviul vieții
Fară să dea din coate.
Așa că rămân pe pământ
Înecând în propriul sânge,
Fac un jurământ,
Încercând a nu plânge.
Promit in fața ta, dulce răzbunare,
Gelozia să o dau spre ruinare.
De nu reușesc, iar sufletu-mi rămâne pătat,
Aruncă vaza spartă cât mai depărtat.
Renasc
Să mă îngrop în adâncul pământului,
Să-mi ascund trupul de ochii lumii,
De toți vulturii ce mă pandesc,
De criticii ce mă zdrobesc.
Să mă scufund în abisul mării,
Să-mi pierd sufletul în valurile ei,
Căci nu mai vreau să fiu cine am fost,
Nu mai suport
Zgomotele și ecourile din mintea mea.
Să mă las purtat de vânturi,
Să fiu doar o frunză-n zbor,
Căci astfel pot să uit trecutul.
Să am pene în loc de piele,
Să-mi aștern aripile spre soare,
Să las în urmă toate rele,
Și să renasc cu adevărat din nou, oare?
În surdină
Cânt un cântec orb.
Melodia mea nu poți a auzi,
Dar nici eu pe a ta.
Am reusit,
Am evadat.
Au furat tot ce au putut,
Nimic nu a rămas,
Chiar și vocea mi-a scăpat.
Ai grijă pe unde treci,
Cu ce oameni te alegi
Vocea ta s-ar putea
Să sufere mai mult
Decât a mea.
Gelozie
Adevărul tău este o simplă minciună,
Adevărul meu este că port ranchiună
Pe toți cei care au reușit să înoate,
Pe fluviul vieții
Fară să dea din coate.
Așa că rămân pe pământ
Înecând în propriul sânge,
Fac un jurământ,
Încercând a nu plânge.
Promit in fața ta, dulce răzbunare,
Gelozia să o dau spre ruinare.
De nu reușesc, iar sufletu-mi rămâne pătat,
Aruncă vaza spartă cât mai depărtat.
Renasc
Să mă îngrop în adâncul pământului,
Să-mi ascund trupul de ochii lumii,
De toți vulturii ce mă pandesc,
De criticii ce mă zdrobesc.
Să mă scufund în abisul mării,
Să-mi pierd sufletul în valurile ei,
Căci nu mai vreau să fiu cine am fost,
Nu mai suport
Zgomotele și ecourile din mintea mea.
Să mă las purtat de vânturi,
Să fiu doar o frunză-n zbor,
Căci astfel pot să uit trecutul.
Să am pene în loc de piele,
Să-mi aștern aripile spre soare,
Să las în urmă toate rele,
Și să renasc cu adevărat din nou, oare?