Drepturile tuturor Creștinilor (151)

Articolul 676 — Recunoașterea greșelii

(1) Creștinul este chemat să își recunoască greșelile.

(2) Nimeni nu trebuie să își ascundă răul în spatele unei aparențe religioase.

(3) Recunoașterea greșelii trebuie să fie urmată de dorința de îndreptare.

Articolul 677 — Pocăința

(1) Pocăința presupune întoarcerea de la rău către Dumnezeu și bine.

(2) Pocăința nu trebuie redusă la cuvinte.

(3) Schimbarea comportamentului reprezintă o parte importantă a pocăinței.

Articolul 678 — Iertarea lui Dumnezeu

(1) Creștinul mărturisește că Dumnezeu este milostiv și iartă pe cel care se pocăiește sincer.

(2) Iertarea nu trebuie folosită ca pretext pentru repetarea intenționată a răului.

(3) Omul este chemat să își schimbe viața.

Articolul 679 — Iertarea aproapelui

(1) Creștinul este chemat să ierte greșelile aproapelui.

(2) Iertarea nu obligă victima să accepte continuarea abuzului.

(3) Împăcarea trebuie urmărită atunci când este posibilă și sigură.

Articolul 680 — Împăcarea

(1) Creștinii sunt încurajați să caute împăcarea.

(2) Împăcarea trebuie să se bazeze pe adevăr și responsabilitate.

(3) Nimeni nu trebuie obligat să se împace cu o persoană care continuă să îl agreseze.

Articolul 681 — Smerenia

(1) Smerenia este o virtute creștină.

(2) Nimeni nu trebuie să se considere superior celorlalți din cauza religiei, averii sau poziției sale.

(3) Smerenia nu înseamnă acceptarea nedreptății.

Articolul 682 — Răbdarea

(1) Creștinul este chemat la răbdare.

(2) Mânia nu trebuie să conducă la violență.

(3) În conflicte, răbdarea poate preveni fapte grave.

Articolul 683 — Cumpătarea

(1) Creștinul este chemat să își controleze dorințele și comportamentul.

(2) Excesul și dependențele trebuie combătute.

(3) Cumpătarea trebuie să contribuie la o viață responsabilă.

Articolul 684 — Curajul moral

(1) Creștinul trebuie să aibă curajul de a apăra adevărul.

(2) Curajul nu înseamnă agresivitate.

(3) A apăra o persoană vulnerabilă prin mijloace responsabile reprezintă o formă de curaj.

Articolul 685 — Credința

(1) Credința în Dumnezeu reprezintă fundamentul spiritual al vieții creștine.

(2) Credința trebuie însoțită de responsabilitate și fapte bune.

Articolul 686 — Nădejdea

(1) Creștinul este chemat să păstreze nădejdea în Dumnezeu.

(2) Nădejdea trebuie să îl ajute să depășească încercările fără să își piardă iubirea față de ceilalți.

Articolul 687 — Dragostea

(1) Dragostea față de Dumnezeu și aproapele reprezintă una dintre cele mai importante porunci creștine.

(2) Dragostea nu justifică abuzul.

(3) Dragostea adevărată urmărește binele persoanei.

Articolul 688 — Bunătatea

(1) Creștinul este chemat să facă bine.

(2) Bunătatea trebuie manifestată prin fapte concrete.

(3) Bunătatea trebuie oferită fără discriminare nedreaptă.

Articolul 689 — Blândețea

(1) Blândețea trebuie să caracterizeze comportamentul creștin.

(2) Blândețea nu înseamnă slăbiciune.

(3) Ea presupune controlul violenței și al mâniei.

Articolul 690 — Curăția inimii

(1) Creștinul este chemat să își păstreze gândurile și intențiile orientate spre bine.

(2) Ura, răzbunarea și dorința de a face rău trebuie combătute.

Articolul 691 — Respectul în familie

(1) Familia trebuie să fie un loc al iubirii și siguranței.

(2) Violența domestică este incompatibilă cu acest principiu.

(3) Soții și copiii trebuie tratați cu demnitate.

Articolul 692 — Fidelitatea

(1) Soții sunt chemați la fidelitate și respect reciproc.

(2) Gelozia nu justifică controlul violent sau abuzul.

(3) Problemele din familie trebuie abordate prin dialog și, atunci când este necesar, prin sprijin specializat.

Articolul 693 — Gelozia

(1) Gelozia nu trebuie transformată în posesivitate.

(2) Nimeni nu are dreptul să își controleze sau agreseze partenerul din gelozie.

(3) Încrederea și respectul trebuie cultivate în familie.

Articolul 694 — Copiii

(1) Copiii trebuie protejați și educați cu iubire și responsabilitate.

(2) Bătaia și abuzul nu reprezintă metode legitime de educație.

(3) Copilul trebuie să beneficieze de protecție împotriva violenței și exploatării.

Articolul 695 — Părinții

(1) Părinții au responsabilitatea de a-și îngriji copiii.

(2) Autoritatea părintească trebuie exercitată responsabil.

(3) Părintele nu trebuie să folosească religia pentru a justifica abuzul.

Articolul 696 — Biserica

(1) Comunitățile bisericești trebuie să fie locuri de rugăciune, credință, educație și sprijin.

(2) Abuzul de autoritate religioasă este condamnat.

(3) Nicio funcție bisericească nu trebuie folosită pentru exploatarea credincioșilor.

Articolul 697 — Conducătorii religioși

(1) Preoții, pastorii, episcopii și ceilalți conducători religioși trebuie să își exercite responsabil funcția.

(2) Autoritatea spirituală nu trebuie folosită pentru manipulare, amenințare sau îmbogățire frauduloasă.

(3) Conducătorii religioși trebuie să respecte legea și demnitatea credincioșilor.

Articolul 698 — Protejarea comunității

(1) Comunitatea creștină trebuie să protejeze persoanele vulnerabile.

(2) Orice acuzație serioasă de abuz trebuie tratată responsabil și, atunci când este cazul, transmisă autorităților competente.

(3) Credința și iertarea nu trebuie folosite pentru ascunderea faptelor grave.

Articolul 699 — Chemarea creștinului

(1) Creștinul este chemat să Îl iubească pe Dumnezeu și să își iubească aproapele.

(2) El este chemat să respingă violența, ura, înșelăciunea, furtul, exploatarea și nedreptatea.

(3) El este chemat să promoveze pacea, adevărul, mila, dreptatea, iertarea și responsabilitatea.

(4) Ortodocșii, catolicii și protestanții pot păstra tradițiile proprii, respectând în același timp demnitatea celorlalți creștini.

Articolul 700 — ÎNCHEIEREA CONSTITUȚIEI

(1) „Drepturile tuturor Creștinilor” reprezintă un proiect de principii destinat tuturor creștinilor, indiferent dacă aparțin tradiției ortodoxe, catolice sau protestante.

(2) Prezenta Constituție afirmă dreptul creștinului la credință, rugăciune, libertate religioasă, demnitate, familie, educație, exprimare, asociere, muncă, proprietate și participare la viața societății, în condițiile legii.

(3) Prezenta Constituție condamnă violența, bătaia, violența domestică, omorul, tortura, ura, răzbunarea, înșelăciunea, furtul, corupția, exploatarea, traficul de persoane și orice formă de abuz.

(4) Prezenta Constituție afirmă importanța Celor Zece Porunci, a învățăturilor lui Iisus Hristos și a principiilor iubirii aproapelui, adevărului, dreptății, milei, iertării și păcii.

(5) Nicio prevedere a acestei Constituții nu trebuie interpretată ca autorizând violența, persecuția religioasă sau încălcarea drepturilor fundamentale ale unei persoane.

(6) Creștinul este chemat să fie un om al credinței, al adevărului, al păcii și al iubirii.

DECLARAȚIE FINALĂ

Această Constituție a fost elaborată la data de 15 august 2026.

Titlu: DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILOR

Număr total: 700 de articole.[Cristian Diaconița]

Destinată, ca proiect, tuturor creștinilor: ortodocși, catolici și protestanți.

Principiul central:

„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău... și pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

— Matei 22:37–39.

Articolul 501 — Libertatea Bisericii

(1) Comunitățile creștine au dreptul să își organizeze viața religioasă potrivit propriei tradiții și în conformitate cu legea.

(2) Prezenta Constituție se adresează tuturor creștinilor, indiferent dacă aparțin tradiției ortodoxe, catolice sau protestante.

(3) Fiecare tradiție își păstrează identitatea, rânduielile și modul propriu de organizare.

Articolul 502 — Respectul între confesiuni

(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie să se trateze cu respect.

(2) Diferențele teologice nu justifică ura, violența sau persecutarea celuilalt.

(3) Dialogul dintre creștini trebuie încurajat.

Articolul 503 — Libertatea de a participa la cult

(1) Fiecare creștin are libertatea de a participa la slujbele comunității sale.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să participe la o ceremonie religioasă.

(3) Credința trebuie să fie asumată în mod liber.

Articolul 504 — Respectarea lăcașurilor de cult

(1) Bisericile, catedralele, capelele și celelalte lăcașuri creștine trebuie respectate.

(2) Distrugerea, profanarea și vandalizarea acestora sunt condamnate.

(3) Același principiu al respectului trebuie aplicat și lăcașurilor altor religii.

Articolul 505 — Preoții

(1) Preoții au responsabilitatea de a sluji comunitatea potrivit tradiției lor.

(2) Ei trebuie să manifeste responsabilitate, discreție și respect față de credincioși.

(3) Autoritatea religioasă nu trebuie folosită pentru abuz.

Articolul 506 — Episcopii

(1) Episcopii au responsabilitatea de a supraveghea viața comunităților aflate în grija lor, potrivit tradiției respective.

(2) Ei trebuie să urmărească buna organizare și protejarea credincioșilor.

(3) Orice acuzație gravă privind abuzul trebuie tratată cu seriozitate.

Articolul 507 — Pastorii

(1) Pastorii comunităților protestante au responsabilitatea de a îndruma spiritual comunitatea.

(2) Autoritatea pastorală trebuie exercitată cu responsabilitate.

(3) Pastorul nu trebuie să folosească funcția pentru exploatarea credincioșilor.

Articolul 508 — Diaconii și slujitorii Bisericii

(1) Slujitorii Bisericii trebuie să ofere un exemplu de responsabilitate.

(2) Ei trebuie să respecte credincioșii și regulile comunității.

(3) Funcția religioasă nu conferă dreptul la abuz.

Articolul 509 — Protecția credincioșilor

(1) Credincioșii trebuie protejați împotriva abuzului spiritual, fizic, psihologic și financiar.

(2) Nimeni nu trebuie să fie exploatat datorită credinței sale.

(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în mod special.

Articolul 510 — Interzicerea abuzului de autoritate religioasă

(1) Autoritatea religioasă nu poate fi folosită pentru amenințarea sau controlarea abuzivă a unei persoane.

(2) Nimeni nu trebuie să pretindă că Dumnezeu îi permite să comită abuzuri.

(3) Credința nu poate fi folosită ca justificare pentru infracțiuni.

Articolul 511 — Confidențialitatea pastorală

(1) Discuțiile pastorale și spirituale trebuie tratate cu responsabilitate și discreție.

(2) Confidențialitatea nu trebuie însă folosită pentru ascunderea abuzurilor sau a infracțiunilor atunci când legea impune sesizarea autorităților.

Articolul 512 — Protecția copiilor în comunitățile religioase

(1) Orice activitate religioasă cu minori trebuie organizată în condiții de siguranță.

(2) Copiii trebuie protejați împotriva oricărei forme de abuz.

(3) Comunitățile trebuie să respecte normele legale privind protecția minorilor.

Articolul 513 — Transparența comunităților

(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să aibă reguli clare privind administrarea activităților lor.

(2) Responsabilitatea financiară și administrativă trebuie urmărită cu seriozitate.

(3) Înșelăciunea și folosirea frauduloasă a banilor sunt condamnate.

Articolul 514 — Donațiile

(1) Donațiile către comunitățile religioase trebuie oferite liber.

(2) Nimeni nu trebuie amenințat sau manipulat pentru a dona.

(3) Persoanele aflate în dificultate nu trebuie exploatate financiar.

Articolul 515 — Milostenia Bisericii

(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să îi ajute pe cei săraci și vulnerabili.

(2) Ajutorul trebuie oferit cu respect.

(3) Persoana ajutată nu trebuie umilită.

Articolul 516 — Responsabilitatea liderului religios

(1) Liderul religios trebuie să fie un exemplu de responsabilitate morală.

(2) El trebuie să evite minciuna, manipularea și exploatarea.

(3) Funcția religioasă trebuie exercitată în folosul comunității.

Articolul 517 — Interzicerea cultului personal al liderului

(1) Niciun lider religios nu trebuie prezentat ca fiind mai presus de orice responsabilitate.

(2) Credincioșii nu trebuie încurajați să trateze un om ca pe Dumnezeu.

(3) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu smerenie.

Articolul 518 — Ascultarea și discernământul

(1) Creștinul poate respecta îndrumarea liderului său religios.

(2) Ascultarea nu înseamnă obligația de a executa ordine ilegale sau abuzive.

(3) Credinciosul trebuie să păstreze discernământul și responsabilitatea personală.

Articolul 519 — Condamnarea manipulării religioase

(1) Frica de Dumnezeu nu trebuie transformată într-un instrument de manipulare.

(2) Nimeni nu trebuie amenințat cu pedepse inventate pentru a obține bani, supunere sau favoruri.

(3) Învățătura religioasă trebuie prezentată cu responsabilitate.

Articolul 520 — Libertatea conștiinței în Biserică

(1) Credinciosul are dreptul să pună întrebări despre credință.

(2) Întrebările sincere nu trebuie tratate automat ca acte de ură.

(3) Dialogul și educația religioasă trebuie încurajate.

Articolul 521 — Corectarea greșelilor

(1) Atunci când un membru al comunității greșește, corectarea trebuie făcută cu responsabilitate.

(2) Umilirea publică și răzbunarea nu trebuie transformate în metode de disciplină.

(3) Scopul disciplinei creștine trebuie să fie îndreptarea și protejarea comunității.

Articolul 522 — Excluderea din comunitate

(1) Comunitățile religioase pot avea propriile reguli disciplinare, potrivit tradiției și legii.

(2) Nicio măsură disciplinară nu justifică violența fizică.

(3) Persoana exclusă nu își pierde drepturile fundamentale ca ființă umană.

Articolul 523 — Unitatea creștinilor

(1) Creștinii pot coopera în domenii precum ajutorarea săracilor, apărarea vieții, combaterea violenței și sprijinirea familiilor.

(2) Cooperarea nu presupune eliminarea diferențelor doctrinare.

(3) Pacea între creștini trebuie urmărită.

Articolul 524 — Responsabilitatea comunității

(1) Comunitatea creștină are responsabilitatea de a nu ignora suferința unui membru.

(2) Atunci când există un pericol real, protejarea persoanei trebuie să aibă prioritate.

(3) Tăcerea nu trebuie folosită pentru protejarea reputației unei instituții în detrimentul victimei.

Articolul 525 — Principiul slujirii

(1) Autoritatea creștină trebuie să fie slujire, nu dominație.

(2) Preotul, pastorul, episcopul, diaconul și orice alt lider religios trebuie să își exercite responsabilitatea cu smerenie, adevăr și respect.

(3) Nicio funcție religioasă nu este mai presus de demnitatea persoanei și de obligația de a respecta legea.

Articolul 36 — Dreptul la respectarea demnității femeii

(1) Fiecare femeie are demnitate și trebuie tratată cu respect în familie, în comunitate, în societate și în viața religioasă.

(2) Nicio femeie nu trebuie bătută, amenințată, umilită, exploatată sau supusă violenței fizice, psihologice, sexuale sau economice.

(3) Soția, mama, fiica, sora și orice femeie trebuie ocrotite împotriva abuzului, constrângerii și nedreptății.

(4) Demnitatea femeii nu depinde de situația sa materială, de vârstă, de starea de sănătate sau de poziția socială.

(5) Creștinul este chemat să manifeste respect, bunătate și responsabilitate față de femei și să condamne orice formă de violență sau exploatare.

(6) Comunitățile creștine trebuie să ofere sprijin și protecție femeilor aflate în situații de abuz sau suferință.

Articolul 37 — Dreptul la respectarea demnității bărbatului

(1) Fiecare bărbat are demnitate și trebuie tratat cu respect.

(2) Niciun bărbat nu trebuie supus violenței, umilirii, exploatării sau nedreptății.

(3) Bărbatul este chemat la responsabilitate, iubire, fidelitate și grijă față de familie și aproapele.

(4) Demnitatea bărbatului nu trebuie folosită ca justificare pentru dominație, violență sau abuz.

(5) Comunitățile creștine trebuie să sprijine bărbații în dezvoltarea unei vieți morale și responsabile.

Articolul 38 — Respectul față de persoanele vârstnice

(1) Persoanele vârstnice trebuie respectate, ajutate și ocrotite.

(2) Neglijarea, abandonul, exploatarea sau umilirea persoanelor în vârstă sunt condamnate.

(3) Creștinii sunt chemați să își cinstească părinții și bunicii și să le ofere sprijin la nevoie.

(4) Persoanele vârstnice au dreptul la siguranță, îngrijire și respect.

(5) Comunitățile creștine trebuie să acorde atenție persoanelor singure, bolnave și aflate în suferință.

Articolul 39 — Respectul față de persoanele bolnave

(1) Persoanele bolnave trebuie tratate cu compasiune și grijă.

(2) Boala nu trebuie să fie un motiv de dispreț, excludere sau abandon.

(3) Creștinul este chemat să viziteze, să ajute și să sprijine persoanele bolnave.

(4) Persoanele bolnave au dreptul la respect, protecție și îngrijire.

(5) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine bolnavii și familiile acestora.

Articolul 40 — Respectul față de persoanele cu dizabilități

(1) Persoanele cu dizabilități au aceeași demnitate ca orice altă persoană.

(2) Nicio persoană nu trebuie umilită, exclusă sau discriminată din cauza unei dizabilități.

(3) Comunitățile creștine trebuie să faciliteze participarea tuturor persoanelor la viața religioasă și comunitară.

(4) Persoanele cu dizabilități trebuie sprijinite și ocrotite.

(5) Respectul și ajutorarea persoanelor vulnerabile constituie o datorie morală.

Articolul 41 — Condamnarea torturii

(1) Tortura și orice tratament crud, inuman sau degradant sunt interzise.

(2) Nicio persoană nu poate justifica tortura prin religie, autoritate, răzbunare sau interes personal.

(3) Demnitatea umană trebuie respectată în orice împrejurare.

(4) Creștinii sunt chemați să respingă cruzimea și să apere persoanele aflate în suferință.

Articolul 42 — Condamnarea sclaviei și exploatării

(1) Exploatarea unei persoane prin constrângere, violență sau amenințare este condamnată.

(2) Traficul de persoane și orice formă de sclavie sunt incompatibile cu demnitatea umană.

(3) Munca trebuie desfășurată cu respect pentru persoană și drepturile sale.

(4) Comunitățile creștine trebuie să sprijine victimele exploatării.

Articolul 43 — Condamnarea prostituției și exploatării sexuale

(1) Exploatarea sexuală a persoanelor este condamnată.

(2) Nicio persoană nu trebuie constrânsă, amenințată sau exploatată în scopuri sexuale.

(3) Victimele exploatării trebuie ajutate și protejate.

(4) Comunitățile creștine sunt chemate să ofere sprijin, consiliere și ajutor persoanelor aflate în suferință.

Articolul 44 — Respectul față de muncă

(1) Munca cinstită trebuie respectată.

(2) Creștinul este chemat să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate și corectitudine.

(3) Exploatarea nedreaptă a lucrătorilor este condamnată.

(4) Relațiile de muncă trebuie întemeiate pe respect și dreptate.

Articolul 45 — Dreptul la odihnă și viață echilibrată

(1) Omul are nevoie de muncă, odihnă, rugăciune și timp pentru familie.

(2) Viața trebuie trăită cu cumpătare și echilibru.

(3) Excesul, neglijarea familiei și lipsa responsabilității trebuie evitate.

(4) Creștinul este chemat să folosească timpul pentru bine, muncă și ajutorarea aproapelui.

Articolul 46 — Respectul față de creație

(1) Lumea creată trebuie folosită cu responsabilitate.

(2) Distrugerea inutilă și risipa trebuie evitate.

(3) Omul este chemat să administreze cu înțelepciune bunurile pe care le are.

(4) Respectul față de creație trebuie să fie însoțit de respectul față de oameni.

Articolul 47 — Condamnarea corupției

(1) Corupția, mita și folosirea nedreaptă a puterii sunt condamnate.

(2) Persoanele care exercită autoritate trebuie să acționeze cu dreptate și responsabilitate.

(3) Înșelăciunea și abuzul de putere sunt incompatibile cu viața morală creștină.

(4) Creștinul este chemat la cinste și transparență.

Articolul 48 — Dreptul la apărare și protecție

(1) Orice persoană agresată are dreptul să ceară ajutor și protecție.

(2) Victimele violenței nu trebuie condamnate pentru faptul că cer sprijin.

(3) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor și oprirea abuzului.

(4) Solicitarea ajutorului autorităților competente este compatibilă cu responsabilitatea creștină.

Articolul 49 — Dreptul la pace între comunități

(1) Comunitățile creștine sunt chemate la respect reciproc.

(2) Diferențele confesionale nu trebuie să producă violență sau ură.

(3) Dialogul, adevărul și respectul trebuie preferate conflictului.

(4) Pacea și cooperarea sunt valori importante pentru binele comun.

Articolul 50 — Principiile fundamentale ale vieții creștine

Viața creștină trebuie întemeiată pe:

credință în Dumnezeu;

iubire față de aproapele;

respectarea vieții;

adevăr și dreptate;

iertare și pace;

milostenie și ajutorarea celor aflați în nevoie;

protecția familiei;

apărarea demnității fiecărei persoane;

respingerea violenței, urii și înșelăciunii;

responsabilitate față de Dumnezeu, aproapele și societate.

Articolul 126 — Demnitatea muncii

(1) Munca cinstită are demnitate și valoare.

(2) Creștinul este chemat să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate și cinste.

(3) Nicio muncă cinstită nu trebuie disprețuită doar din cauza statutului social al persoanei.

(4) Munca trebuie desfășurată cu respectarea demnității și siguranței persoanei.

Articolul 127 — Dreptul la muncă cinstită

(1) Creștinul are dreptul să muncească în condiții corecte și demne.

(2) Nimeni nu trebuie exploatat prin amenințări sau constrângere.

(3) Munca trebuie să fie realizată cu respectarea legii și a responsabilităților asumate.

(4) Înșelarea lucrătorului și reținerea nedreaptă a drepturilor sale sunt condamnate.

Articolul 128 — Interzicerea exploatării prin muncă

(1) Nicio persoană nu trebuie exploatată prin muncă forțată.

(2) Amenințarea nu poate fi folosită pentru a obliga o persoană să muncească.

(3) Copiii trebuie protejați împotriva exploatării prin muncă.

(4) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva abuzului economic.

Articolul 129 — Cinstea în afaceri

(1) Orice activitate economică trebuie desfășurată cu cinste.

(2) Creștinul nu trebuie să înșele cumpărătorul, partenerul sau lucrătorul.

(3) Produsele și serviciile trebuie prezentate cu sinceritate.

(4) Minciuna folosită pentru obținerea unui avantaj economic este condamnată.

Articolul 130 — Condamnarea fraudei

(1) Frauda este incompatibilă cu principiul creștin al adevărului.

(2) Nimeni nu trebuie să falsifice documente, informații sau tranzacții pentru a obține avantaje nedrepte.

(3) Persoana prejudiciată trebuie tratată cu responsabilitate.

(4) Repararea prejudiciului trebuie urmărită atunci când este posibil.

Articolul 131 — Condamnarea mitei

(1) Mita și corupția sunt condamnate.

(2) Puterea sau funcția nu trebuie folosite pentru avantaje personale obținute în mod necinstit.

(3) Creștinul trebuie să urmărească dreptatea și integritatea.

(4) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze cinstea în viața publică și privată.

Articolul 132 — Respectarea banilor

(1) Banii trebuie administrați cu responsabilitate.

(2) Bogăția materială nu trebuie transformată într-un idol.

(3) Creștinul este chemat la cumpătare.

(4) Bunăstarea materială trebuie folosită și pentru binele familiei și al aproapelui.

Articolul 133 — Condamnarea lăcomiei

(1) Lăcomia trebuie combătută.

(2) Dorința nesfârșită de avere nu trebuie să distrugă familia sau relațiile dintre oameni.

(3) Creștinul este chemat să fie mulțumit și responsabil cu ceea ce are.

(4) Bogăția nu trebuie folosită pentru exploatarea celor săraci.

Articolul 134 — Dreptul la proprietate

(1) Bunurile dobândite în mod legitim trebuie respectate.

(2) Nimeni nu are dreptul să fure sau să distrugă proprietatea altuia.

(3) Proprietatea trebuie administrată responsabil.

(4) Dreptul asupra bunurilor nu justifică însă exploatarea sau vătămarea aproapelui.

Articolul 135 — Respectarea bunurilor comunității

(1) Bunurile unei biserici sau comunități trebuie administrate cu responsabilitate.

(2) Nimeni nu trebuie să își însușească în mod necinstit bunurile comunității.

(3) Administratorii trebuie să acționeze cu transparență și bună-credință.

(4) Bunurile destinate ajutorării săracilor trebuie folosite pentru scopul pentru care au fost oferite.

Articolul 136 — Donațiile

(1) Donațiile către comunitățile creștine trebuie oferite liber.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin amenințări religioase să doneze bani.

(3) Donațiile trebuie administrate cu responsabilitate.

(4) Persoanele care gestionează donațiile trebuie să evite înșelăciunea și folosirea abuzivă a fondurilor.

Articolul 137 — Milostenia față de săraci

(1) Săracii trebuie tratați cu demnitate.

(2) Creștinii sunt chemați să îi ajute pe cei aflați în nevoie.

(3) Milostenia nu trebuie să fie motiv de laudă personală sau umilire a celui ajutat.

(4) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și respect.

Articolul 138 — Ajutorarea persoanelor fără adăpost

(1) Persoanele fără adăpost trebuie tratate cu demnitate.

(2) Comunitățile creștine sunt chemate să contribuie la găsirea unor soluții pentru persoanele aflate în această situație.

(3) Hrana, îmbrăcămintea și sprijinul trebuie oferite cu respect.

(4) Nimeni nu trebuie batjocorit pentru lipsa unei locuințe.

Articolul 139 — Dreptul la hrană și apă

(1) Creștinii sunt chemați să contribuie la ajutorarea persoanelor care nu au hrană sau apă.

(2) Risipa trebuie evitată.

(3) Comunitățile pot organiza acțiuni de ajutor pentru persoanele aflate în nevoie.

(4) Cel flămând nu trebuie umilit pentru că cere ajutor.

Articolul 140 — Condamnarea exploatării celor săraci

(1) Sărăcia unei persoane nu trebuie folosită pentru a o înșela.

(2) Nimeni nu trebuie să profite de disperarea unei persoane pentru a obține avantaje nedrepte.

(3) Persoanele vulnerabile trebuie informate și protejate.

(4) Ajutorul trebuie oferit într-un mod care respectă libertatea și demnitatea persoanei.

Articolul 141 — Responsabilitatea angajatorului

(1) Angajatorul trebuie să își trateze lucrătorii cu respect.

(2) Angajatorul nu trebuie să folosească amenințarea sau violența.

(3) Munca trebuie organizată într-un mod responsabil.

(4) Respectarea obligațiilor asumate față de lucrători este o datorie morală și juridică.

Articolul 142 — Responsabilitatea lucrătorului

(1) Lucrătorul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate.

(2) Furtul de la locul de muncă este condamnat.

(3) Înșelăciunea și falsificarea intenționată a muncii sunt condamnate.

(4) Respectul trebuie să existe atât față de angajator, cât și față de colegi.

Articolul 143 — Dreptul la odihnă

(1) Omul nu trebuie tratat ca o simplă unealtă de muncă.

(2) Odihna este importantă pentru sănătatea familiei și pentru viața spirituală.

(3) Munca trebuie echilibrată cu odihna și responsabilitățile familiale.

Articolul 144 — Condamnarea furtului din comunitate

(1) Bunurile bisericilor, organizațiilor și comunităților creștine trebuie respectate.

(2) Furtul din fondurile destinate ajutorării oamenilor este condamnat în mod deosebit.

(3) Persoanele care administrează bani comunitari trebuie să dea dovadă de integritate.

Articolul 145 — Transparența financiară

(1) Administrarea fondurilor unei comunități trebuie realizată responsabil.

(2) Donațiile trebuie folosite potrivit scopului declarat.

(3) Comunitățile trebuie să urmărească prevenirea fraudei și a abuzului financiar.

(4) În limitele legii și ale regulilor comunității, administrarea banilor trebuie să poată fi verificată.

Articolul 146 — Condamnarea luxului ostentativ

(1) Creștinul este chemat la cumpătare.

(2) Bunurile materiale nu trebuie folosite pentru a umili persoanele sărace.

(3) Bogăția nu trebuie considerată o măsură a valorii spirituale a omului.

(4) Generozitatea față de cei aflați în nevoie trebuie încurajată.

Articolul 147 — Dreptul la educație financiară

(1) Copiii și tinerii trebuie învățați să folosească banii responsabil.

(2) Ei trebuie educați cu privire la muncă, economisire, generozitate și evitarea datoriilor nesăbuite.

(3) Educația financiară trebuie să fie însoțită de educație morală.

Articolul 148 — Condamnarea jocurilor și a dependenței de bani

(1) Creștinul este chemat să evite comportamentele care îi distrug viața familială și financiară.

(2) Dorința de îmbogățire rapidă nu trebuie să devină o obsesie.

(3) Familia trebuie protejată împotriva consecințelor comportamentelor financiare iresponsabile.

Articolul 149 — Bogăția și responsabilitatea

(1) Posesia bunurilor materiale implică responsabilitate.

(2) Persoana bogată este chemată să fie generoasă și să nu îi disprețuiască pe cei săraci.

(3) Bogăția nu îl face pe om superior în fața lui Dumnezeu.

(4) Bunurile pot fi folosite pentru familie, muncă, ajutorarea aproapelui și binele comunității.

Articolul 150 — Principiul cinstei în viața economică

(1) Viața economică trebuie întemeiată pe cinste, muncă, responsabilitate, dreptate și respect.

(2) Furtul, frauda, mita, înșelăciunea și exploatarea trebuie respinse.

(3) Creștinul este chemat să muncească cinstit și să își administreze bunurile cu înțelepciune.

(4) Cei bogați sunt chemați la generozitate, iar cei aflați în nevoie trebuie tratați cu demnitate.

(5) Scopul bunăstării nu trebuie să fie numai acumularea, ci și responsabilitatea față de familie și aproapele.

Constituția Tuturor Creștinilor

Drepturile tuturor Creștinilor

Constituție cu 700 de articole

Data elaborării: 15 august 2026

Destinată tuturor creștinilor:

Ortodocși • Catolici • Protestanți

Preambul

Noi, creștinii, recunoscând pe Dumnezeu ca Creator și mărturisind credința în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și în Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru,

afirmăm demnitatea fiecărei persoane create de Dumnezeu și dreptul fiecărui om la viață, libertate, pace, respect și integritate;

recunoaștem învățătura Sfintei Scripturi, Cele Zece Porunci date lui Moise și poruncile și învățăturile Domnului Iisus Hristos ca temelii morale ale vieții creștine;

respingem violența, omorul, ura, răzbunarea, cruzimea, înșelăciunea, exploatarea, abuzul și orice formă de persecutare a omului;

afirmăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, iertarea, adevărul, dreptatea, milostenia, pacea și respectul reciproc;

recunoaștem dreptul creștinilor ortodocși, catolici și protestanți de a-și mărturisi credința și de a trăi potrivit conștiinței lor religioase;

afirmăm că nimeni nu trebuie bătut, amenințat, abuzat sau persecutat pentru credința sa;

și dorind să așezăm într-un singur document principii de protecție, libertate, responsabilitate și viață creștină,

stabilim prezenta

CONSTITUȚIE A TUTUROR CREȘTINILOR — „DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILOR”

alcătuită din 700 de articole.

Articolul 1 — Demnitatea creștinului

(1) Fiecare creștin are o demnitate proprie, care trebuie respectată în familie, în comunitatea religioasă, în societate și în orice împrejurare a vieții.

(2) Demnitatea creștinului nu poate fi anulată prin sărăcie, boală, greșeli, neputințe, statut social, origine, confesiune sau alte diferențe dintre oameni.

(3) Nicio persoană nu poate fi considerată lipsită de valoare pentru faptul că este creștină sau pentru faptul că aparține unei anumite confesiuni creștine.

(4) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt chemați să se recunoască reciproc ca persoane care trebuie tratate cu respect și bunăvoință, chiar atunci când există diferențe teologice sau de practică religioasă.

(5) Demnitatea creștinului implică dreptul de a nu fi umilit, batjocorit, amenințat, exploatat, torturat sau supus unor tratamente crude și degradante.

(6) Orice autoritate religioasă, familie, comunitate sau persoană care exercită responsabilitate asupra altora trebuie să respecte demnitatea celor aflați în grija sa.

(7) Respectarea demnității nu înseamnă aprobarea oricărui comportament, ci recunoașterea valorii persoanei și tratarea acesteia cu adevăr, dreptate și iubire.

(8) Temelia acestui articol este învățătura biblică potrivit căreia omul trebuie tratat ca aproapele său și că iubirea aproapelui este o poruncă fundamentală a lui Dumnezeu.

Articolul 2 — Dreptul la viață

(1) Viața omului trebuie respectată și ocrotită ca un bun fundamental și nu trebuie tratată cu nepăsare, cruzime sau dispreț.

(2) Fiecare creștin are dreptul să fie protejat împotriva omorului, agresiunii intenționate și oricărei forme de violență care îi pune în pericol viața.

(3) Nicio gelozie, ceartă, supărare, răzbunare, diferență religioasă sau conflict personal nu poate transforma viața unei persoane într-un obiect al urii sau al violenței.

(4) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental și cheamă la respectarea vieții aproapelui.

(5) Creștinul este chemat nu numai să se ferească de uciderea aproapelui, ci și să apere viața, să ajute persoana aflată în primejdie și să caute pacea atunci când apar conflicte.

(6) În situațiile în care viața sau integritatea unei persoane sunt amenințate, solicitarea ajutorului autorităților competente și protejarea victimei sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(7) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze respectul pentru viață și să nu folosească religia ca justificare pentru omor, răzbunare sau cruzime.

Articolul 3 — Dreptul la integritate fizică

(1) Nimeni nu trebuie bătut, lovit, torturat, mutilat sau supus unor tratamente crude, inumane ori degradante.

(2) Integritatea fizică a fiecărui creștin trebuie respectată indiferent de vârstă, sex, confesiune, statut social sau situație familială.

(3) Violența fizică nu poate fi justificată prin gelozie, furie, răzbunare, supărare, disciplină abuzivă, conflict familial sau diferențe religioase.

(4) Nicio persoană nu dobândește dreptul de a lovi o altă persoană doar pentru că este soț, soție, părinte, copil, conducător religios, angajator sau persoană cu autoritate.

(5) Copiii, persoanele vulnerabile și persoanele aflate în îngrijirea altora beneficiază de o atenție și protecție deosebită împotriva abuzului.

(6) Comunitatea creștină trebuie să sprijine victima și să încurajeze oprirea violenței, protecția persoanei și folosirea mijloacelor legale atunci când este necesar.

Articolul 4 — Dreptul la integritate psihică

(1) Fiecare persoană are dreptul la respect, liniște sufletească și protejarea demnității sale.

(2) Amenințarea, intimidarea, umilirea repetată, șantajul, manipularea și abuzul psihologic sunt incompatibile cu iubirea aproapelui.

(3) Nicio persoană nu trebuie constrânsă prin frică să rămână într-o relație, într-o comunitate sau într-o situație în care este abuzată.

(4) Mânia trebuie stăpânită și nu trebuie transformată în ură, amenințare sau violență.

(5) Creștinul este chemat să caute împăcarea și vindecarea conflictelor fără a ignora suferința victimei și fără a transforma iertarea într-o obligație de a suporta abuzul.

Articolul 5 — Libertatea credinței

(1) Fiecare creștin are dreptul să creadă în Dumnezeu, să-L mărturisească pe Iisus Hristos și să își trăiască viața potrivit conștiinței sale religioase, cu respectarea demnității celorlalți și a legilor civile aplicabile.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență, amenințare, intimidare sau constrângere să renunțe la credința sa, să își ascundă credința ori să adopte o altă confesiune.

(3) Libertatea credinței cuprinde dreptul de a participa la rugăciune, slujbe, cateheză și alte activități religioase, potrivit tradiției și confesiunii fiecăruia.

(4) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința prin cuvânt și prin fapte bune, fără a folosi violența, amenințarea sau forța pentru a-i obliga pe ceilalți să creadă.

(5) Nicio diferență dintre ortodocși, catolici și protestanți nu trebuie folosită ca motiv pentru bătaie, persecuție, umilire, excludere abuzivă sau răzbunare.

(6) Libertatea religioasă nu poate fi invocată ca justificare pentru vătămarea altei persoane, abuzul asupra copiilor, violența domestică, omor, înșelăciune sau alte fapte grave.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să apere libertatea de conștiință și să creeze un mediu în care credința să poată fi trăită fără frică și fără constrângere.

(8) Dreptul la libertatea credinței este însoțit de responsabilitatea de a respecta libertatea și demnitatea celorlalți oameni.

Articolul 6 — Egalitatea creștinilor

(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie tratați cu respect și demnitate, fără ca apartenența confesională să fie folosită pentru a justifica ura sau violența.

(2) Diferențele de doctrină, tradiție, organizare bisericească, cult sau practică religioasă nu justifică persecutarea, lovirea, amenințarea ori umilirea unei persoane.

(3) Fiecare comunitate creștină își poate păstra tradiția și identitatea religioasă, fără a transforma diferențele confesionale într-un motiv de conflict personal.

(4) Creștinii sunt chemați să practice respectul reciproc, dialogul, răbdarea și buna înțelegere, chiar atunci când nu sunt de acord asupra unor învățături teologice.

(5) Nimeni nu trebuie considerat inferior ca persoană numai pentru că aparține unei alte confesiuni creștine.

(6) În situațiile de conflict între persoane sau comunități, împăcarea, dialogul și mijloacele pașnice trebuie preferate răzbunării și violenței.

(7) Egalitatea în demnitate nu presupune ștergerea diferențelor doctrinare, ci respectarea persoanei în ciuda acestor diferențe.

Articolul 7 — Dreptul la pace

(1) Fiecare creștin are dreptul să trăiască în pace, siguranță și respect, fără a fi supus violenței, amenințării sau persecutării.

(2) Creștinii sunt chemați să urmărească împăcarea, să evite răzbunarea și să nu răspundă unei nedreptăți printr-o nouă nedreptate.

(3) Pacea nu înseamnă acceptarea abuzului. Protejarea unei victime și oprirea unei agresiuni sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(4) În familie, în biserică și în comunitate trebuie încurajate comunicarea, iertarea, răbdarea și rezolvarea pașnică a neînțelegerilor.

(5) Cuvintele lui Hristos „Fericiți făcătorii de pace” constituie un principiu fundamental al vieții creștine.

(6) Nicio persoană nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu, al Bisericii sau al credinței pentru a justifica ura, răzbunarea sau violența împotriva aproapelui.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine persoanele aflate în conflict și să promoveze reconcilierea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

Articolul 8 — Interzicerea violenței domestice

(1) Violența împotriva soțului, soției, copiilor, părinților sau oricărui membru al familiei este condamnată și nu poate fi justificată prin relația de rudenie, căsătorie, autoritate sau responsabilitate.

(2) Violența domestică include, în sensul acestei Constituții, comportamentele prin care o persoană provoacă sau urmărește să provoace alteia vătămări fizice, frică, umilire gravă, control abuziv sau exploatare.

(3) Nicio ceartă familială, gelozie, supărare, neînțelegere sau pretinsă nevoie de disciplină nu justifică lovirea, amenințarea sau umilirea unei persoane.

(4) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, respectului, responsabilității, fidelității, protecției și sprijinului reciproc.

(5) Copiii trebuie protejați în mod deosebit împotriva lovirii, abuzului, exploatării, abandonului și oricărei forme de intimidare care le pune în pericol demnitatea sau siguranța.

(6) Persoana care este victimă a violenței nu trebuie făcută vinovată pentru faptul că cere ajutor, se îndepărtează de agresor sau solicită protecția autorităților.

(7) Iertarea creștină nu trebuie folosită pentru a ascunde abuzul, pentru a obliga victima să suporte violența sau pentru a împiedica solicitarea unui ajutor necesar.

(8) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor, responsabilitatea agresorului și folosirea mijloacelor pașnice și legale pentru încetarea violenței.

Articolul 9 — Protecția împotriva geloziei și controlului abuziv

(1) Gelozia nu constituie un drept de a controla, urmări, amenința, izola, umili sau agresa o altă persoană.

(2) Nicio persoană nu trebuie să folosească gelozia ca pretext pentru verificarea abuzivă a vieții celuilalt, pentru interzicerea relațiilor normale cu familia și prietenii sau pentru exercitarea unei presiuni permanente.

(3) Soții și membrii familiei trebuie să se trateze cu respect, sinceritate, fidelitate și responsabilitate, fără ca iubirea să fie transformată într-o formă de posesie sau dominație.

(4) În cazul apariției geloziei, neînțelegerile trebuie abordate prin dialog, răbdare și, atunci când este necesar, prin sprijinul unei persoane de încredere sau al unei autorități competente.

(5) Gelozia nu justifică bătaia, amenințarea cu moartea, distrugerea bunurilor, șantajul, urmărirea sau orice altă formă de abuz.

(6) Creștinul este chemat să cultive încrederea, cumpătarea, fidelitatea și respectul față de libertatea și demnitatea celuilalt.

Articolul 10 — Iubirea aproapelui

(1) Porunca iubirii aproapelui este fundamentală pentru viața creștină și trebuie să se manifeste nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte.

(2) Hristos a poruncit: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Această poruncă cheamă la respectarea demnității, vieții și libertății aproapelui.

(3) Creștinul este chemat să facă binele, să ierte, să ajute persoana aflată în nevoie și să nu rămână indiferent în fața suferinței.

(4) Iubirea aproapelui nu înseamnă aprobarea răului. Creștinul poate condamna fapta rea, poate cere dreptate și poate căuta protecție, păstrând în același timp respectul față de persoana umană.

(5) Iubirea trebuie să se manifeste prin milostenie, răbdare, bunătate, sinceritate, ajutorarea celor vulnerabili și renunțarea la răzbunare.

(6) Nicio persoană nu trebuie exclusă din respectul datorat aproapelui doar pentru că este săracă, singură, bolnavă, diferită sau aparține unei alte confesiuni ori religii.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să organizeze și să susțină fapte de ajutorare, educație, milostenie și sprijin pentru persoanele aflate în nevoie.

Articolul 11 — Interzicerea urii

(1) Ura față de aproapele nu trebuie cultivată, încurajată sau transformată într-un motiv de persecutare ori de violență.

(2) Diferențele de confesiune, origine, opinie sau religie nu justifică lovirea, amenințarea, omorul, umilirea sau excluderea violentă a unei persoane.

(3) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine, să evite răzbunarea și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

(4) Ura dintre persoane, familii sau comunități creștine trebuie combătută prin adevăr, dialog, rugăciune, iertare și respect.

(5) Numele lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură sau autoritatea unei comunități religioase nu trebuie folosite pentru a transforma ura personală într-o justificare religioasă a violenței.

(6) Libertatea de a critica o idee sau o învățătură nu trebuie confundată cu dreptul de a agresa sau umili persoana care o susține.

Articolul 12 — Adevărul

(1) Creștinul este chemat să spună adevărul și să nu folosească minciuna pentru a obține un avantaj nedrept sau pentru a produce rău aproapelui.

(2) Minciuna, mărturia falsă, frauda, înșelăciunea și falsificarea intenționată a faptelor sunt condamnate ca încălcări ale principiului adevărului și dreptății.

(3) „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” este una dintre Cele Zece Porunci și constituie un principiu moral fundamental.

(4) Creștinul trebuie să fie atent la cuvintele sale și să nu răspândească acuzații false, zvonuri sau informații despre care știe că sunt neadevărate.

(5) A spune adevărul trebuie făcut cu discernământ și responsabilitate, fără a transforma adevărul într-un instrument de umilire, răzbunare sau cruzime.

(6) În cadrul comunităților creștine, acuzațiile grave trebuie tratate cu seriozitate, discernământ și respect pentru persoanele implicate, fără condamnări arbitrare sau răspândirea necontrolată a unor afirmații neverificate.

(7) Nimeni nu trebuie constrâns să mintă pentru a ascunde o faptă de violență, abuz sau înșelăciune.

Articolul 13 — Dreptul la libertate și responsabilitate

(1) Libertatea creștină trebuie exercitată cu responsabilitate, conștiință și respect față de Dumnezeu, față de aproapele și față de ordinea civilă în care trăiește persoana.

(2) Libertatea nu constituie dreptul de a face rău altuia, de a încălca demnitatea unei persoane sau de a folosi forța pentru a impune voința proprie.

(3) Creștinul este chemat să folosească libertatea pentru iubire și bine, pentru slujirea aproapelui și pentru dezvoltarea unei vieți morale responsabile.

(4) Nimeni nu trebuie să folosească expresia „sunt liber” pentru a justifica violența, adulterul, furtul, înșelăciunea, exploatarea sau alte fapte prin care este vătămat aproapele.

(5) Libertatea religioasă include dreptul de a practica credința, dar presupune și respectarea libertății celuilalt de a-și exercita propria conștiință.

(6) Într-o societate organizată potrivit legii, creștinul își exercită drepturile și își îndeplinește responsabilitățile civile fără a pretinde că apartenența religioasă îl așază deasupra legii.

(7) Libertatea și responsabilitatea trebuie privite împreună: libertatea fără responsabilitate poate deveni abuz, iar responsabilitatea fără libertate poate deveni constrângere.

Articolul 14 — Protecția copiilor

(1) Copiii trebuie protejați împotriva violenței, abuzului, exploatării, abandonului, neglijării grave și oricărei forme de comportament care le pune în pericol viața, sănătatea, demnitatea sau dezvoltarea.

(2) Niciun copil nu trebuie bătut, torturat, amenințat, umilit sau folosit ca instrument într-un conflict între adulți.

(3) Copilul trebuie educat în respect, adevăr, iubire, responsabilitate, disciplină fără cruzime și respectarea aproapelui.

(4) Părinții, tutorii, educatorii și conducătorii comunităților religioase care au responsabilități față de copii trebuie să urmărească binele și siguranța acestora.

(5) Disciplina copilului nu trebuie transformată în violență fizică, umilire sau intimidare. Educația trebuie să urmărească formarea caracterului prin exemplu, îndrumare, răbdare și limite sănătoase.

(6) Copiii trebuie să aibă posibilitatea de a cere ajutor atunci când sunt abuzați și nu trebuie amenințați pentru că dezvăluie un abuz.

(7) Comunitățile creștine trebuie să promoveze măsuri de protecție a copiilor și să trateze cu seriozitate orice acuzație credibilă privind abuzul.

(8) Iubirea creștină față de copii presupune protecție, responsabilitate, educație, grijă și respect pentru demnitatea fiecărui copil.

Articolul 15 — Cele Zece Porunci

Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un fundament moral important al acestei Constituții:

1. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ți faci chip cioplit.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.

4. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.

5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu săvârșești adulter.

8. Să nu furi.

9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

10. Să nu poftești cele ale aproapelui tău.

Articolul 16 — Poruncile lui Iisus Hristos

(1) Creștinul este chemat să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima.

(2) Creștinul este chemat să-și iubească aproapele ca pe sine însuși.

(3) Creștinul este chemat să-și iubească semenii și să-i ierte.

(4) Creștinul este chemat să facă binele și să se ferească de rău.

Articolul 17 — Dreptul la protecție împotriva persecutării religioase

Niciun creștin nu trebuie bătut, amenințat, omorât sau persecutat pentru faptul că este ortodox, catolic sau protestant.

Articolul 18 — Respectul față de alte persoane

(1) Creștinul poate să-și mărturisească credința fără să recurgă la violență.

(2) Persoanele care aparțin altor religii sau nu au o credință religioasă trebuie tratate ca persoane umane cu demnitate.

(3) Respingerea unei credințe nu justifică agresarea persoanei care o urmează.

Articolul 19 — Condamnarea înșelăciunii

Înșelăciunea, frauda, manipularea și exploatarea aproapelui sunt incompatibile cu principiile adevărului și dreptății creștine.

Articolul 20 — Viața creștină

Creștinul este chemat să trăiască în:

credință, iubire, adevăr, pace, iertare, dreptate, milostenie, cumpătare și respect față de aproapele.

Articolul 21 — Dreptul la libertatea de conștiință

(1) Fiecare creștin are dreptul să își formeze și să își urmeze conștiința religioasă fără constrângere, amenințare sau violență.

(2) Nimeni nu trebuie obligat să declare în public aspecte intime ale credinței sale sau să renunțe la convingerile sale prin forță.

(3) Diferențele de conștiință dintre creștini trebuie abordate cu răbdare și respect, fără umilirea persoanei.

(4) Libertatea conștiinței nu înlătură responsabilitatea morală pentru faptele săvârșite împotriva aproapelui.

Articolul 22 — Dreptul la rugăciune și închinare

(1) Fiecare creștin are dreptul să se roage și să participe la închinare potrivit tradiției și confesiunii sale.

(2) Rugăciunea și închinarea trebuie să se desfășoare fără violență și fără constrângerea altor persoane.

(3) Bisericile și comunitățile creștine sunt chemate să ofere credincioșilor posibilitatea de a participa la viața religioasă într-un climat de respect și siguranță.

(4) Nimeni nu trebuie agresat, amenințat sau umilit pentru că se roagă într-o altă tradiție creștină.

Articolul 23 — Dreptul la Sfânta Scriptură

(1) Creștinul are dreptul să citească, să studieze și să cunoască Sfânta Scriptură potrivit credinței și tradiției confesiunii sale.

(2) Studierea Scripturii trebuie încurajată prin educație, discernământ și respect pentru adevăr.

(3) Nicio persoană nu trebuie împiedicată prin violență să caute să înțeleagă învățătura creștină.

(4) Interpretarea diferită a unor texte biblice nu constituie, în sine, un motiv pentru ură sau agresiune.

Articolul 24 — Dreptul la educație creștină

(1) Creștinii au dreptul să primească educație religioasă potrivit confesiunii lor, în condițiile stabilite de comunitatea religioasă și de lege.

(2) Educația creștină trebuie să urmărească formarea caracterului, cunoașterea credinței, iubirea aproapelui și responsabilitatea.

(3) Educația religioasă nu trebuie folosită pentru a justifica ura, violența, umilirea sau persecutarea altor persoane.

(4) Copiii trebuie educați într-un mod potrivit vârstei lor, cu grijă pentru demnitatea, siguranța și dezvoltarea lor.

Articolul 25 — Dreptul la protecția familiei

(1) Familia trebuie să fie un spațiu al iubirii, fidelității, responsabilității, protecției și sprijinului reciproc.

(2) Membrii familiei trebuie să se respecte și să nu folosească forța, frica sau manipularea pentru a-și impune voința.

(3) Conflictele familiale trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate, fără violență.

(4) Copiii, vârstnicii și persoanele vulnerabile trebuie protejați în mod deosebit împotriva abuzului și neglijării.

Articolul 26 — Dreptul la protecție împotriva omorului și cruzimii

(1) Omorul intenționat și actele de cruzime împotriva unei persoane sunt incompatibile cu principiul respectării vieții.

(2) Nicio dispută religioasă, politică, familială sau personală nu poate fi transformată într-un motiv pentru uciderea aproapelui.

(3) Creștinii sunt chemați să apere viața și să caute soluții pașnice la conflicte.

(4) Comunitățile creștine nu trebuie să încurajeze răzbunarea personală sau violența împotriva unei persoane.

Articolul 27 — Dreptul la protecție împotriva amenințărilor

(1) Nicio persoană nu trebuie amenințată cu moartea, bătaia, vătămarea sau distrugerea bunurilor pentru a fi controlată sau intimidată.

(2) Amenințările nu devin acceptabile prin invocarea geloziei, mâniei, onoarei familiei sau a unei pretinse autorități religioase.

(3) Persoana amenințată are dreptul să caute ajutor și protecție prin mijloacele disponibile în comunitate și prin autoritățile competente.

(4) Creștinul este chemat să folosească vorbirea pentru adevăr, sfătuire și împăcare, nu pentru intimidarea aproapelui.

Articolul 28 — Dreptul la protecție împotriva înșelăciunii

(1) Fiecare persoană trebuie protejată împotriva fraudei, înșelăciunii și exploatării intenționate.

(2) Creștinul nu trebuie să folosească încrederea religioasă a unei persoane pentru a obține bani, bunuri, avantaje sau control asupra acesteia prin minciună.

(3) Persoanele aflate într-o poziție de autoritate religioasă au o responsabilitate deosebită de a evita abuzul de încredere și folosirea credinței pentru interese personale necinstite.

(4) Milostenia și donațiile trebuie tratate cu responsabilitate, transparență și bună-credință.

Articolul 29 — Dreptul la respectarea proprietății

(1) Bunurile unei persoane trebuie respectate.

(2) Furtul, distrugerea intenționată și însușirea prin înșelăciune a bunurilor altuia sunt condamnate.

(3) Nicio nevoie personală nu justifică transformarea aproapelui într-o victimă a furtului sau a fraudei.

(4) Creștinul este chemat să fie cinstit în administrarea bunurilor proprii și a bunurilor care i-au fost încredințate.

Articolul 30 — Dreptul la un nume și la reputație

(1) Fiecare persoană are dreptul ca numele și reputația sa să fie tratate cu responsabilitate.

(2) Răspândirea cu bună știință a unor acuzații false pentru a distruge reputația unei persoane este condamnată.

(3) Atunci când există o acuzație gravă, aceasta trebuie tratată cu discernământ și fără transformarea zvonului în condamnare.

(4) Creștinul este chemat să evite bârfa, calomnia și judecata pripită și să caute adevărul înainte de a acuza.

Articolul 31 — Dreptul la iertare și împăcare

(1) Creștinul este chemat să ierte și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă.

(2) Iertarea nu trebuie confundată cu negarea răului sau cu renunțarea la măsurile necesare pentru protecția victimei.

(3) O persoană care a fost agresată poate ierta și, în același timp, poate păstra distanța față de agresor și poate solicita protecție.

(4) Împăcarea trebuie să fie liberă și sigură și nu trebuie impusă prin presiune religioasă.

Articolul 32 — Dreptul la ajutorul comunității creștine

(1) Creștinul aflat în suferință trebuie să poată cere sprijin comunității sale.

(2) Comunitatea este chemată să manifeste milă, discernământ și responsabilitate față de persoanele vulnerabile.

(3) Ajutorul oferit victimei nu trebuie condiționat de ascunderea abuzului sau de renunțarea la drepturile sale.

(4) Atunci când situația depășește competența comunității religioase, trebuie încurajată solicitarea sprijinului profesional și a protecției autorităților competente.

Articolul 33 — Dreptul la libertatea de exprimare religioasă

(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre credința sa, să explice învățătura creștină și să își exprime convingerile religioase în mod pașnic.

(2) Mărturisirea credinței nu trebuie transformată în amenințare sau agresiune împotriva celor care gândesc diferit.

(3) Dialogul religios trebuie să urmărească adevărul și să respecte demnitatea persoanei cu care se discută.

(4) Critica unei doctrine trebuie făcută fără incitarea la violență împotriva oamenilor care o urmează.

Articolul 34 — Dreptul la apartenență confesională

(1) Fiecare creștin are dreptul să aparțină unei comunități ortodoxe, catolice sau protestante potrivit convingerilor sale.

(2) Nimeni nu trebuie constrâns prin violență să schimbe confesiunea.

(3) Trecerea de la o confesiune la alta trebuie să fie o decizie liberă a persoanei, potrivit conștiinței sale și în condițiile legii.

(4) Diferențele confesionale trebuie soluționate prin dialog și respect, nu prin amenințări sau agresiune.

Articolul 35 — Dreptul la siguranță în comunitatea religioasă

(1) Fiecare creștin trebuie să poată participa la viața comunității religioase fără teamă de bătaie, abuz, amenințare sau umilire.

(2) Conducătorii și membrii comunităților religioase trebuie să trateze cu responsabilitate orice situație care pune în pericol siguranța unei persoane.

(3) Autoritatea religioasă nu poate constitui o justificare pentru abuzul fizic sau psihologic.

(4) Disciplina comunitară trebuie exercitată fără cruzime, violență și umilire și cu respectarea regulilor proprii ale confesiunii și a legii.

Articolul 576 — Libertatea de exprimare

(1) Creștinul are dreptul să își exprime credința, opiniile și convingerile în mod pașnic.

(2) Nimeni nu trebuie împiedicat să vorbească despre credința creștină doar pentru faptul că aceasta este religioasă.

(3) Exercitarea libertății de exprimare trebuie să respecte drepturile și demnitatea celorlalți.

Articolul 577 — Mărturisirea publică a credinței

(1) Creștinii au dreptul să își mărturisească public credința.

(2) Mărturisirea poate fi realizată prin cuvânt, scris, artă, educație, muzică și alte forme pașnice.

(3) Nimeni nu poate fi obligat să accepte o credință prin constrângere.

Articolul 578 — Apărarea credinței prin cuvânt

(1) Creștinul poate răspunde criticilor aduse credinței sale.

(2) Apărarea credinței trebuie făcută prin argumente, respect și adevăr.

(3) Violența nu reprezintă o metodă legitimă de apărare a credinței.

Articolul 579 — Critica religiei

(1) Persoanele pot critica idei și doctrine religioase în limitele legii.

(2) Creștinii au dreptul să răspundă criticilor.

(3) Disputa religioasă trebuie să rămână, pe cât posibil, în domeniul ideilor și argumentelor.

Articolul 580 — Interzicerea amenințărilor

(1) Nimeni nu trebuie amenințat pentru credința sau opiniile sale.

(2) Amenințarea nu este un mijloc legitim de convingere.

(3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale.

Articolul 581 — Libertatea de întrunire

(1) Creștinii au dreptul să se întrunească pașnic.

(2) Comunitățile pot organiza întâlniri, conferințe, activități caritabile și evenimente religioase.

(3) Întrunirile trebuie să respecte legea.

Articolul 582 — Procesiunile religioase

(1) Comunitățile creștine pot organiza procesiuni religioase în condițiile legii.

(2) Participanții trebuie să respecte ordinea publică și drepturile celorlalți.

(3) Procesiunile trebuie să fie pașnice.

Articolul 583 — Libertatea presei creștine

(1) Creștinii au dreptul să creeze publicații religioase.

(2) Presa creștină poate prezenta învățături, opinii, studii și informații religioase.

(3) Publicațiile trebuie să respecte legea și drepturile persoanelor.

Articolul 584 — Cărțile creștine

(1) Creștinii au dreptul să scrie, publice și distribuie cărți religioase.

(2) Biblia și literatura creștină pot fi studiate și promovate în mod liber, în limitele legii.

(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să citească o carte religioasă.

Articolul 585 — Bibliile

(1) Creștinii au dreptul să dețină și să citească Biblia.

(2) Comunitățile religioase pot organiza studii biblice.

(3) Studierea Bibliei trebuie încurajată ca activitate educativă și spirituală.

Articolul 586 — Educația religioasă

(1) Educația religioasă poate fi oferită potrivit tradiției creștine și cadrului legal.

(2) Pot fi studiate Biblia, istoria creștinismului, teologia și tradițiile creștine.

(3) Educația trebuie să respecte libertatea de conștiință.

Articolul 587 — Studiul Bibliei

(1) Creștinul are dreptul să studieze Scriptura.

(2) Studiul biblic trebuie să urmărească înțelegerea textului și aplicarea responsabilă a învățăturilor sale.

(3) Interpretările diferite trebuie discutate cu respect.

Articolul 588 — Cultura creștină

(1) Cultura creștină poate fi exprimată prin pictură, icoane, muzică, literatură, arhitectură și alte forme artistice.

(2) Comunitățile sunt încurajate să păstreze patrimoniul creștin.

(3) Cultura trebuie să promoveze demnitatea și frumusețea, nu ura.

Articolul 589 — Muzica religioasă

(1) Creștinii au dreptul să compună și să interpreteze muzică religioasă.

(2) Cântarea religioasă poate constitui o formă de rugăciune și educație.

(3) Comunitățile pot păstra propriile tradiții muzicale.

Articolul 590 — Arta religioasă

(1) Arta creștină poate reprezenta scene biblice, sfinți, simboluri și teme spirituale.

(2) Fiecare tradiție creștină își poate păstra stilul artistic propriu.

(3) Arta religioasă trebuie respectată în cadrul comunității care o folosește.

Articolul 591 — Patrimoniul creștin

(1) Bisericile istorice, manuscrisele, icoanele, obiectele liturgice și alte bunuri de patrimoniu trebuie protejate potrivit legii.

(2) Patrimoniul creștin reprezintă o parte importantă a istoriei comunităților creștine.

Articolul 592 — Internetul

(1) Creștinii au dreptul să folosească internetul pentru rugăciune, educație, predicare și comunicare.

(2) Comunitățile pot crea site-uri, platforme și canale religioase.

(3) Activitatea online trebuie să respecte drepturile celorlalți.

Articolul 593 — Combaterea urii online

(1) Creștinul nu trebuie să folosească internetul pentru amenințări sau incitarea la violență.

(2) Insultele repetate, hărțuirea și intimidarea online trebuie combătute.

(3) Credința trebuie mărturisită și în mediul digital cu responsabilitate.

Articolul 594 — Protecția copiilor pe internet

(1) Copiii trebuie protejați împotriva exploatării și abuzului online.

(2) Părinții, școlile și comunitățile religioase sunt încurajate să îi educe pe copii privind siguranța digitală.

(3) Materialele ilegale și exploatarea minorilor sunt condamnate.

Articolul 595 — Educația pentru pace

(1) Educația creștină trebuie să încurajeze pacea.

(2) Copiii și tinerii trebuie învățați să rezolve conflictele fără violență.

(3) Iertarea și responsabilitatea trebuie prezentate ca valori importante.

Articolul 596 — Educația pentru adevăr

(1) Creștinul este chemat să verifice informațiile înainte de a le răspândi.

(2) Minciunile și informațiile false nu trebuie răspândite intenționat.

(3) Educația trebuie să dezvolte discernământul.

Articolul 597 — Educația civică

(1) Creștinul este și membru al societății civile.

(2) Credința creștină nu îl scutește de respectarea legilor.

(3) Creștinii sunt încurajați să participe responsabil la viața societății.

Articolul 598 — Responsabilitatea față de comunitate

(1) Creștinul este chemat să contribuie la binele comunității.

(2) Ajutorarea aproapelui, voluntariatul și activitățile caritabile sunt încurajate.

(3) Comunitatea trebuie să îi sprijine pe cei vulnerabili.

Articolul 599 — Libertatea și responsabilitatea

(1) Libertatea nu înseamnă dreptul de a face rău altora.

(2) Fiecare libertate trebuie exercitată cu responsabilitate.

(3) Creștinul trebuie să își folosească libertatea pentru adevăr, bine și pace.

Articolul 600 — Marele principiu al libertății creștine

(1) Creștinul are libertatea de a crede, de a se ruga, de a vorbi, de a învăța și de a mărturisi Evanghelia.

(2) Această libertate trebuie exercitată fără violență, fără ură și fără încălcarea demnității celuilalt.

(3) Libertatea creștină trebuie unită cu adevărul, iubirea aproapelui, responsabilitatea și respectarea legii.

Ok. Bun! Era anul de grație al Domnului 1999. Deci sunt în armată de vreo trei luni, am înțeles cu ce se "mănâncă" viața în cazarmă, am înțeles care sunt cadrele pe care le poți "cumpăra" cu o sticlă de țuicomicină contra permisie sau alte "beneficii".

Omul meu era căpitanul Voicu. O namilă de om, înalt de vreo doi metri fără cap, solid, zdrahon capabil să radă din două îmbucături un pui întreg fript - câteodată aveam impresia că-l înghițea literalmente fără să-l mestece și cu tot cu oase! -, dar talentul lui cel mai mare era băutura: băga pe oricine sub masă, n-aveai cum ține pasul cu el, iar dacă cumva aveai tupeul să te măsori cu el, comă alcoolică scria pe tine. Știu ce vorbesc, pentru că am văzut cazuri concrete.

Până la urmă, prețul unei permisii, nu era chiar atât de mare, câtă vreme alimentam gâtlejul fără fund al cap. Voicu: cam odată la două săptămâni, primeam permisie și plecam acasă, - căci nu puteam să-mi las mândruța să suspine prea mult de dorul meu - mai ales că unitatea era la doar o oră distanță de casă. Prin urmare, când mă întorceam la unitate din permisie, veneam încărcat: mâncare și băutură. Că nici bine nu intram pe poarta unității, că și primeam proverbialul de-acum salut:

- Bună... bună! Ce-aduci cu tine?, mă întreba OSU.

- Mâncare și băutură!, răspundeam eu cu bună știință "parola" care-mi permitea accesul în cercul elitist al cadrelor. Sau mai bine spus "etilist"!

Nici până astăzi n-am mai mai văzut specimen care să vâre gâtul sticlei cu alcool de peste 45 grade sub mustața-i groasă și falnică, s-o gâlgâie dintr-o înghițitură și să plece pe picioarele lui acasă, fără barem să se clatine câtuși de puțin!

În schimb, comandantul unității, colonelul Pricope, era total împotriva oricărei forme de intoxicare, mai ceva ca adventiștii. Însă  talentul lui - căci am credința că orișicine are un talent, mai mult sau mai puțin "ascuns" - era povestitul. Asta dacă era în toane bune. Dacă era în toane rele, urlatul de ordine. Iarăși, nu cred că am mai întâlnit în viața mea, vreun omuleț mic care să urle ordine așa de grozav ca Pricope. Căci se "pricepea" de minune. Îl ajuta și gradul.

Însă din pricina asta, nu era prea popular printre cadre. Ba chiar se "dihonea" cu unii dintre căpitani, Slavă Domnului, cap. Voicu, - nu știu cum -, îi intrase pe sub piele, nu se afla printre cei puși la zid de obicei de către colonel. Știu asta, fiindcă la o beție, cap. Voicu, care mai era și glumeț din fire, i-a ridicat, împreună cu câțiva la fel de "zdraveni" ca și el din unitate, pe masa de ping-pong, mașina colonelului care conducea un fiat punto de culoare albă. A fost haios să-l vezi dimineața pe colonelul Pricope cum își caută mașina în parcare! 

Dar toate erau tolerate până la inspecția "generalului". Atunci unitatea intra în consemn, permisiile erau suspendate, la fel și biletele de voie în oraș, gaura din zidul unității ce termina livada era păzită 24 din 24, totul trebuia să fie pus la "punct și virgulă" cum spunea colonelul, nimeni nu mișca în front, iar colonelul parcă prindea aripi împărțind ordine în dreapta și-n stânga...

Nici eu n-am scăpat de această tornadă:

- Măi țîcă! Spune-i lui Voicu să vie în comandament!

- Am înțeles, să trăiți!, zic eu, în "drepți" și cu mâna la chipiu.

Alerg către dormitoare, unde căpitanul își avea biroul. 

- Dom' căpitan, permiteți să raportez: vă cheamă Dom' Colonel în comandament!

Voicu, scoate sticla de la mustață și tună:

- Zii moșului că vin! Aștept transmisiunea de la STS cu codurile aplicației, și după aia vin!

Mă reped înapoi în comandament:

- Dom' Colonel, permiteți să raportez: Dom' Căpitan o zis că vine după ce primește codurile de la aplicație de la STS!

- Sper că nu mustăcește la vreo sticlă cu Generalul plimbându-se prin unitate!, mă zgândărește el să-mi dau drumul la gură.

Eu cu gândul la permisiile viitoare:

- Nuuu, se poate așa ceva? Dom' Căpitan Voicu? Da' el nu bea picătură!

Colonelul mă privește neîncrezător, gândindu-se probabil în sinea lui dacă sunt naiv, prost sau orb, dar nu mai zice nimic. Doar oftează. Atunci mă pun planton lângă ușa dormitorului, vorbind cu un răcan, ca la semnalul meu, să ascundă sticla împricinatului...

Pe la amurg, mă ia așa un somnuleț dulce și scurt, - ca în armată - și cum stăteam eu în bătaia ușii, aud în depărtare vorbă domoală: Generalul, însoțit de dihoniile de cadre, care îl flatariseau cu rândul, se îndreptau către dormitoare... Dau semnalul răcanului pe furiș și mă strecor la rândul meu către dormitoare și dușuri. Aici, bătaie cu prosoape ude și răsucite, pleznite peste bucile goale între răcani, voioși nevoie mare, ce mai: era o gălăgie care a pierit subit la o singură vorbă: Generalul!

Mă strecor în biroul lui Voicu. Căpitanul stătea cu căștile pe urechi ascultând bip-urile transmisiei în cod morse și notând textul în registrul "secret", care era ținut sub cheie în seiful din perete atunci când nu vedea lumina zilei. Iau și eu o pereche de căști și mă prefac că scriu liniuțe și puncte într-un caiet oarecare, măcar că nu știam boabă de cod morse.

Generalul intră în birou, noi ne ridicăm în drepți, eu cu mâna la chipiu, căpitanul cu ochi ficși și privirea pierdută înainte:

- Să trăiți!, urlăm noi într-un glas.

Generalul:

- Pe loc repaus! Toate bune? Cum sunt cu codurile? zice jucăuș Generalul în consternarea cadrelor dihonice și înciudate că ne-au găsit regulamentar.

- Permiteți să raportez!, zice Voicu, sunt la a doua transcriere de confirmare. Poftiți raportul!

Generalul se uită peste registru, mormăie aprobator, iar eu eram să mă scap pe mine, la gândul că o să dea și o ocheadă peste caietul în care "desenasem" linii și puncte... Voicu, intuindu-mi frica, îmi ordonă:

- Soldat, liber la dormitor!

Ușurat, îmi iau caietul cu mine, salut distinsa adunare, fac stânga-n prejur și mă cărăbănesc la dormitoare, nu înainte să-l aud pe General comentând:

- Au învățat soldații codul morse? Că nu părea... 

După aplicație, cu antena mare și cea mică asamblate și dezasamblate de către noi în timp record, cu triunghiulație reușită între satelit, camionul de transmisiuni de pe teren și centrala din comandament, Generalul pleacă satisfăcut, cadrele își iau concediu de odihnă după efort și surmenaj, iar peste unitate se așterne liniștea.  

Conform graficului, OSU pentru săptămâna în curs, pică... Căpitanul Voicu: deci nu că o țineam într-o beție continuă, uitasem și de ziua-n care ne aflam, ba am fi uitat și anul, dacă n-am fi știut că era eclipsă totală de soare. Cu "bafta" mea, n-am putut pleca în permisie acasă să văd eclipsa. N-o fost bai, c-o venit mândruța-n vizită la unitate și-om "văzut-o" împreună... 

“Every child is our child” – Motto of the United Nations Children’s Fund (UNICEF)

(text scris pe data de 24 octombrie 2010)

La 64 de ani, privesc mai mult înapoi decât înainte, fără regrete, cu bucuria amintirilor adunate pe cărarea vieţii, alături de tine, mândru de devenirea copiilor noştri. Astăzi am sufletul larg cât o lume şi scriu, cu plecăciune, pentru fiinţe ce-mi sunt necunoscute dar a căror soartă mi-a umbrit pentru vecie propria-mi fericire.

Pentru copiii cărora le-au fost interzise amintirile.
Pentru părinţii care nu vor şti niciodată cât de mândri i-ar fi făcut copiii lor.

Sub semnul copilăriei aşteptăm cu nerăbdare adultul ce o să vină.
Nu iubesc moartea, dar cum să proslăveşti iubirea de viaţă dacă nu răscoleşti văzduhul, invocând, mereu, amurgul trăirii?
Zburdând printre stele, copile, tu eşti o fărâmă, cea mai preţioasă din nesfârşitul univers.
Eşti alături de mine, contopit cu mine, dar vai, nu pot să-ţi ating fiinţa şi, aştept împlinirea destinului ce conduce, fără remuşcări, fără conştiinţă, impasibil, printre jucăriile vieţii apropiind timpul morţii, spre devenirea cea de pe urmă.
- Cine sau ce voi deveni când timpul se pierde-n neant ?
- Nu ştiu.
- Vei şti tu cine ai fost înainte de a fi?
- Nu ştiu.
- Să privim oare cu bucurie viaţa şi să aşteptăm cu tristeţe moartea?
- Nu ştiu.
- Putem fi trişti clipă de clipă sub apăsarea durerii?
- Cu siguranţă.
- Cu bucurie aşteptăm clipa lipsită de speranţa răsăritului de mâine?
- Uneori.
Amestecăm, în amintiri, bucurii şi necazuri ce duc spre speranţa seninului amurg.
Copleşiţi de ani, sub bucuria neîncetatei deveniri, sperăm într-o viaţă cât mai lungă şi o suferinţă cât mai scurtă.
Aşa ar trebui să fie aici sau oriunde, acum sau oricând, pentru mine sau oricine dacă, vai, nu am fi prinşi fără scăpare în dansul imprevizibil al jucăriilor vieţii cu timpul morţii.
- Este destinul?
- Mi s-a spus că destinul ni-l dă El.
- Este hazardul?
- Anii m-au învăţat că hazardul stă în alegerile noastre din fiecare clipă.
- Este omul?
- Omul are inconştienţa de a ignora destinul, de a schimba hazardul. Omul aruncă cu nepăsare momente nefaste pe cărarea vieţii. Omul are neruşinarea să se ascundă după cuvinte.
Doamne de ce nu te dezintegrezi în nori de conştiinţe presărate în propria-ţi operă?
La ce bun că ţi-ai răstignit fiul când nici o mare de sânge nu va stinge durerea părinţilor?
La ce bun că ţi-ai răstignit fiul când fiinţe neîntinate se duc lângă tine?
De ce nu ne-ai lăsat doar două porunci, ocroteşte viaţa, respectă iubirea, şi, ne-am fi închinat Ţie o veşnicie.

Bibliografie neselectivă, interminabilă

. . .
9 octombrie 2010, Craiova, România, Andrei Goreci
Printre valuri de lacrimi şi flori s-a scurs greu cea mai neagră zi pentru prietenii şi familia lui Andrei, adolescentul, de 17 ani care a fost ucis joi în apropierea liceului "Tudor Arghezi" din Craiova
. . .
11 septembrie 2001, US, David Reed Gamboa Brandhorst, 3 year old
My heart goes out to you, may God bless, and I hope that everyone around the world remembers this beautiful face representing innocence and will motivate us all to achieve peace. Michael Anthony Montoya We never met but I often think of you with love.
Gary Miles
. . .
11 septembrie 2001, US, Asia S. Cottom ,11 year old, student, Backus Middle School (Washington)
Take care little angel. The world will miss all that you could have done.
Marisa
....
27 aprilie 1999, Surdulica, Yugoslavia, In the southern Serbian village of Surdulica, Serb officials said 16 civilians, including 11 children, were killed on Tuesday, April 27, 1999, in a NATO attack.
. . .
10 septembrie 1998, Herbert Hoover High School, Glendale, California, US
During a lunchtime fist fight between two boys on the school's parking lot, 15-year-old Avetis "Avo" Demirchyan was seriously wounded. He was rushed to the hospital and died on Saturday.

Într-o zi, nu știu ce-mi veni mie și jumătății mele de măr, să ne întrebăm fluturașul, care este prima ei amintire dintre toate, ce-și amintește ea dintâi... Și ne-a răspuns senină și zâmbitoare, că-și aduce bine aminte de prima ei întâlnire cu marea și că după un drum lung și istovitor - ea dormind mai tot drumul! - s-a "trezit" pe țărmul mării, și că apa fiind foarte caldă pe picioruțele ei rămase fără săndăluțe, s-a scufundat râzând fericită cu fundulețul în mare așa îmbrăcată după cum era...

Noi, cu nostalgie-n priviri, i-am completat prima amintire, spunându-i că ne aducem aminte că era îmbrăcată într-un costumaș de in brodat cu floricele, format din pantalonași albaștri bufanți și o bluziță albă cu volănașe azurii ca marea... 

Ne aduceam și noi bine aminte de ziua aceea înseninată de soarele blând, iar marea era când albastră ca cerul când verde ca sticla de mată... 

Mult mai târziu, am întrebat fluturașul care este culoarea ei preferată, și fără să stea prea mult pe gânduri, mi-a răspuns sec, adolescentin: albastru...

Dintre toate culorile, albastru e și culoarea mea preferată. Albastrul ca marea, albastrul ca cerul, albastrul ca râul învolburat de stâncile grele... Albastrul ferm al amurgului sau albastrul indecis al zorilor... Căci toți, fără osebire, ne azvârlim lumina, sau umbrele în zile albastre...

Dar am simțit mulțumire în suflet știind că prima amintire a fluturașului nostru este legată de soare, cer și albastrul mării, că este una senină și surâzătoare, fiindcă prima mea amintire - deși legată tot de culoarea albastră, ce coincidență! - este una mai degrabă dulce-amăruie, căci s-a născut din neputință. Neputința unui prunc prea mic, sub dojana unui adult prea dur cu viața însăși...

Acum, privind la toate acestea din urmă, mi-am dat seama încă odată-n plus: cu-adevărat, cel mai prostesc lucru pe care l-am rostit vreodată a fost "vreau să cresc mare"....

Săgeți versus gloanțe. Cine era nebun să aleagă tabăra indienilor, când știai din start că săgețile tale primitive, n-aveau cum să facă față gloanțelor cowboy-lor și deci urmare erai sortit "pieririi"? La fel se întâmpla și cu "hoții și vardiștii"! Ajungeai la hoți dacă întârziai la joacă căci taberele erau deja făcute și trebuia oarece echilibru...

Așa că-ți rupeai pielea de pe tine să ieși afară din casă la timp, ca nu care cumva să ajungi indian sau hoț, după caz. Era tare fain în tabăra cowboy-lor sau a vardiștilor, fiindcă ei aveau puterea și puteai s-o guști câtuși de puțin, alături de cei puternici, mai mari decât tine! 

Însă, uneori, sorții amari te aruncau în tabăra pierzătorilor care în mod invariabil se dădeau "prinși", luați ostatici și aruncați în închisori cu zăbrele imaginare, din care era practic imposibil de evadat, chit că acestea existau numai în imaginația noastră, și trebuie să recunosc că atunci când mă dădeam "prins", chiar "vedeam" zăbrelele, ba chiar le și "simțeam" prezența, așa după cum, în mod simbiotic, simțeam "rănile" căpătate în urma capturării noastre, fiindcă, totuși, nu eram ușor de prins!

Acum, realizez mai bine că hărmălaia monstruoasă pe care-o făceam și cu care ne scoteam din minți vecinii, contribuia în mod realist la conturul stării în care ne găseam, fiindcă era ca o hipnoză de grup, și numai chemarea în casă, mult după lăsatul întunericului, mai putea readuce liniștea în cartier.

Și pentru că de cele mai multe ori, negocierile de eliberare nu-ți aduceau mare lucru - eu știu, poate ceva mărunțiș sau vreo bilă de sticlă fără valoare - cineva dintre noi venea cu ideea "laptelui gros", joc la care participam numai ca să ne răzbunăm pe captivii eliberați pe degeaba, căci efortul de prindere trebuia răsplătit cumva, iar prizonierii, dacă nu-și puteau răscumpăra libertatea, trebuiau să sufere rupându-și spinările sub greutatea noastră!

Luându-mi avântul, strigam cu putere "lapte gros" și săream cu toată greutatea propriului meu corp ca să deșălez spinarea costelivă a vreunui amărât de prizonier, găsind veriga slabă a șirului și dărâmând astfel "podul". Cu spinările "frânte" prizonierii începeau să cânte printre lacrimi și zâmbete chioare: "podul de piatră s-a dărâmat, o-m face altul pe râu în jos, altul mai trainic și mai frumos!"...

Și astăzi, dacă cumva vreo minge îmi iese-n cale, mai întâi "cercetez" să nu fie vreo dezumflată umplută cu pietre, iar dacă nu e, mai întâi mă uit în jur și aștept preț de-o clipă acel: "Nenea, ne dați și nouă mingea, vă rugăăăăăm!", după care mă angajez într-un șut luuuung în direcția râsetelor, trimițând mingea cât mai departe ca să aud bombăneală de după: "Mulțumiiiim! Nu puteați s-o dați mai la picior, nu?"

Acum, ecourile acelea îmi răsună în minte tot mai îndepărtate. În zilele noastre, zgomotul mingii bătute pe asfalt nu se mai aude, vocea maidanului, râsetele au amuțit. Atunci eram fericiți și nu știam...

De ceva timp, cam din ziua în care Cecilia și-a obținut permisul pentru categoria A, viața ei a luat o întorsătură interesantă. Avea și pentru categoriile B și C, dar pentru A, chiar este o experiență inedită pentru ea. A fost stresant examenul, mai ales cel pe traseu, dar efortul depus a fost răsplătit cu libertatea de a se fâțâi pe oriunde ar vrea ea, oricând, la orice oră din zi și din noapte. Singura piedică în calea libertății ei este faptul că motocicleta nu are ataș. De ce i-ar trebui Ceciliei ataș? Bună întrebare... păi, nu știu, poate pentru a-și transporta cumpărăturile de la piață, pentru a-l plimba pe fiul ei pe câmpii să privească în zare, să se bucure de tabloul pajiștilor presărate cu păpădii și de multe alte peisaje bucolice, pentru a-și lua saltea de la Jysk și pentru a o pune (o parte din ea în ataș). Nu o înțelegeți greșit, Cecilia este o fire practică, vede atașul ca fiind o prelungire a motocicletei, ca și când ar conduce mașina și ar exista bancheta din spate, că în momentul de față se simte ca într-o mașină cu doar două locuri. Cecilia, văzând lucrurile în perspectivă, se duce cu motocicleta la cel mai apropiat service auto. Vorbește ea cu experții de acolo, ei îi prezintă opțiunile, prețul pentru fiecare model de ataș. Cecilia stă și analizează lista de modele de ataș. Cântărind din priviri toate prețurile, alege atașul care i se părea ei cel mai ieftin. Bărbatul o întreabă dacă este sigură că pe acela și-l dorește că mai mulți clienți s-au plâns după ce l-au achiziționat, că a trebuit desprins cu totul de motocicletă, că nu se puteau baza pe el că va transporta persoane, obiecte, că doar producea multă scârțâială (deci mult zgomot pentru nimic), că au regretat achiziționare acestuia, că au fost nevoiți să meargă de mai multe ori la service, ca în mod normal și așa mai departe. Cecilia, ferm convinsă că pe acela și-l dorea, spuse că s-a hotărât și nimeni și nimic nu îi mai poate schimba preferința. Proprietarul serviciului auto s-a înțeles cu ea și a dat comandă de un model asemănător de ataș, dar care era de calitate superioară. Trebuia să mai aștepte până a fi al ei, pentru că venea tocmai din Olanda. Cecilia nu se grăbea, era oricum super entuziasmată că motocicleta ei va avea ataș. De fericire, era foarte energică, nu îi mai trebuiau vitamine, nu dormea nici noaptea, de prea mult extaz că poate o va suna proprietarul serviciului auto să vină să își ia atașul. 

Peste o lună, primește ea notificare pe mail, din partea service-ului auto cum că piesa este gata și poate veni cu motocicleta să și-o fixeze de părțile laterale. A ajuns Cecilia cu niște cearcăne, de prea mult ce a tot sperat să fie gata în cel mai scurt timp. Era să intre de trei ori în lanul de porumb. Dar nu-i nimic, nu a pățit nimic, a ajuns teafără la service-ul auto. Bărbații de acolo i l-au montat, stătea bine, nu se zgâlțâia, nu era nimic ce ar fi putut da de bănuit. Cel puțin, Cecilia așa considera la prima vedere. Însă nici nu a mers cu motocicletă cu ataș să vadă cum se simte experiența în sine. A pornit motocicleta să plece acasă. În drum spre casă, a simțit ea că atașul este cam greu de dus, că motocicleta devine mai greu de manevrat din cauza lui, mai ales când trebuie să vireze, la stânga, la dreapta, pe unde ar avea nevoie. Totuși, nu lăsă acest lucru să o descurajeze, merge tot timpul cu ataș, până când o întâmplare cam tragică o face să se răzgândească. 

Într-o seară caniculară de august s-a dus la cumpărături pe la hipermarket-ul din zonă. După ce a luat tot ce îi trebuia pentru a face lasagna, a pus sacoșa cu produsele cumpărate în ataș. A părăsit parcarea magazinului, cum mergea ea pe un drum plin numai de denivelări, pentru că stă la periferie și așa sunt drumurile, la un moment dat, a simțit ceva ciudat, ca și când extensia pe care o transporta s-ar fi desprins. Nu s-a înșelat deloc. Atașul a ajuns în lanul de porumb, toate produsele ei erau pe câmpie. Cum să mai prepare ea lasagna de la Dr. Oetker în condițiile acestea? Cecilia era mută de uimire, se gândi că în locul sacoșei ar fi putut la fel de bine să fi fost o persoană. Nu i-au plăcut urmările dorinței ei nechibzuite, așa că a dat anunț în presa locală, a vândut atașul la un preț exorbitant și din banii obținuți a luat o lasagna gata preparată.

Moottoripyöräily

Jo jonkin aikaa, siitä päivästä, jolloin Cecilia sai A-luokan ajokortin, hänen elämänsä on saanut mielenkiintoisen käänteen. Hänellä oli myös se luokkiin B ja C, mutta A:lle se on todella uusi kokemus hänelle. Koe oli stressaava, varsinkin reitillä oleva, mutta vaivannäöstä palkittiin vapaus pierata missä halusi, milloin tahansa, milloin tahansa päivästä tai yöstä. Ainoa este hänen vapaudelle on se, että moottoripyörässä ei ole vetokoukkua. Miksi Cecilia tarvitsisi liitteen? Hyvä kysymys... no, en tiedä, kenties kantamaan ostoksia torilta, kävelemään poikaansa pelloilla katsomaan peltoja, nauttimaan kuvasta voikukkien täynnä olevista niityistä ja monista muista bukolisista maisemista , hakemaan patjansa Jyskistä ja laittamaan sen (osa liitteenä). Älä ymmärrä häntä väärin, Cecilia on käytännöllinen ihminen, hän näkee kiinnityksen moottoripyörän jatkeena, ikään kuin hän ajaisi autoa ja siellä olisi takapenkki, että tällä hetkellä se tuntuu autolta, jossa on vain kaksi istuimet. Cecilia näkee asiat perspektiivistä lähtee moottoripyörällä lähimpään autohuoltoon.

Hän puhuu siellä olevien asiantuntijoiden kanssa, he näyttävät hänelle vaihtoehdot ja kunkin kiinnitysmallin hinnan. Cecilia istuu ja katselee kiinnitysmallien luetteloa. Kaikki hinnat punnitsemalla hän valitsee liitteen, joka vaikutti hänestä halvimmalta. Mies kysyy häneltä, onko hän varma, että hän haluaa sen, että useat asiakkaat valittivat sen ostamisen jälkeen, että se piti irrottaa kokonaan moottoripyörästä, että he eivät voineet luottaa siihen kuljettamaan ihmisiä, esineitä, että se oli vain tehdä paljon melua (niin paljon melua tyhjästä), että he katuivat sen ostamista, että heidän piti mennä huoltoon useita kertoja, kuten yleensä, ja niin edelleen. Cecilia, joka oli vakaasti vakuuttunut siitä, että hän halusi tämän, sanoi, että hän oli päättänyt, eikä mikään eikä kukaan voinut muuttaa hänen valintaansa. Autohuollon omistaja oli samaa mieltä hänen kanssaan ja tilasi mallin, joka oli samanlainen kuin kiinnitys, mutta joka oli laadukkaampi. Sen piti odottaa, kunnes se oli hänen, koska se tuli Hollannista. Cecilialla ei ollut kiire, hän oli erittäin innoissaan siitä, että hänen moottoripyörällään olisi joka tapauksessa kiinnitys. Onneksi hän oli todella energinen, ei tarvinnut enempää vitamiineja, ei myöskään nukkunut öisin, liiallisesta hurmiosta, että ehkä autohuollon omistaja soittaa hänelle hakemaan attaséaan.

Kuukautta myöhemmin hän saa autohuollon sähköposti-ilmoituksen, että osa on valmis ja voi tulla moottoripyörän mukana korjaamaan sen sivuille. Cecilia saapui tummien silmänalusten kanssa, liian kauan hän oli toivonut olevansa valmis mahdollisimman lyhyessä ajassa. Hänen piti mennä maissipellolle kolme kertaa. Mutta ei hätää, hän ei kärsinyt mitään, hän saapui turvallisesti autohuoltoon. Miehet sopivat sen hänelle, se sopi hyvin, se ei heilunut, ei ollut mitään epäiltävää. Ainakin Cecilia ajatteli niin ensi silmäyksellä. Mutta hän ei edes ajanut moottoripyörällä kiinnikkeellä nähdäkseen, miltä itse kokemus tuntuu. Hän käynnisti moottoripyörän mennäkseen kotiin. Kotimatkalla hän koki, että kiinnike oli hieman vaikea kantaa, että moottoripyörän käsittely vaikeutui sen takia, varsinkin kun piti kääntyä, vasemmalle, oikealle, missä vain tarvitsi. Hän ei kuitenkaan anna tämän lannistaa itseään, hän kulkee koko ajan attasen kanssa, kunnes melko traaginen tapaus saa hänet muuttamaan mieltään.

Kuumana elokuun iltana hän kävi ostoksilla alueen hypermarketissa. Kaiken lasagnen valmistukseen tarvittavan hän laittoi pussin ostetuilla tuotteilla liitteeseen. Hän poistui myymälän parkkipaikalta kävellessään kuoppaista tietä, koska hän asuu laitamilla ja sellaisia tiet ovat, jossain vaiheessa hän tunsi jotain outoa, kuin hänen kantamansa jatke olisi irronnut. Hän ei ollut ollenkaan väärässä. Attase saapui maissipellolle, kaikki hänen tuotteensa olivat tasangolla. Kuinka hän voi edelleen valmistaa tohtori Oetkerin lasagnea näissä olosuhteissa? Cecilia oli hämmästyksestä ja ajatteli, että laukun sijasta se olisi yhtä hyvin voinut olla henkilö. Hän ei pitänyt holtittoman halunsa seurauksista, joten hän mainosti paikallisessa lehdistössä, myi attasen kohtuuttomaan hintaan ja osti rahalla valmiin lasagnen.

Mie ,mi-a plăcut căsuța . Din paiantă ,însă bine  cimentuită ,cu geam mare spre alee .

Asevărat  că  era  mult  de lucru .Fără ajutorul  familiei mele nu m-aș fi descurcat .

Ce  visam  noaptea ,ginerele meu punea în practică ziua .Așa am reușit ca în scurt

timp căsuța să arate ca nouă  cu poartă și garduri  cu pomi  înfloriți cu grădină pe rod ,

cu flori  ,de la cele de primăvară ,până la crizanteme .Vara era un rai ,cărările bine croite

mă plimba prin toată grădina cu ceașca de cafea în mână fericită de ce văd .Omul schimbă

locul ,e foarte adevărat ,dar trebuia să-ți și placă ce faci .

     Am apă ,am curent  electric-plăcii solare-,am apa Siretului  aproape ,unde arunc undițele

când am timp .În clipele de odihnă ,meditez  sub umbrar ascultând  zgomotul naturii : fulgerile ,

trăsnetele  ploii ,gemetele plopilor uriași în furtună ,foșnetul  frunzelor răvășite de vânt ,zborul

păsărilor ,roitul albinelor .Natura este atât de frumoasă  dar cum s-o guști de la etajul  patru ?

     Până la sfârșitul  lunii septembrie ,mă bucur de tot ce văd ,ascult ,simt.Când prima brumă

ucide tot ,fac curățenie de toamnă ,ar grădina ,mai las flori artificiale  în geam ,pun lacătul  pe ușă

cu regret  și plec la locuința mea de iarnă .Când mi-e dor  de ea ,o mai vizitez ,o găsesc  acoperită de

zăpadă ,fără alei ,fără cărării și foarte foarte  tristă .!       

                                                                           SFÂRȘIT