Drepturile tuturor Creștinilor (151)

Articolul 426 — Drepturile copilului

(1) Fiecare copil are dreptul la protecție, educație, îngrijire și respect.

(2) Copilul trebuie tratat ca persoană cu demnitate proprie.

(3) Nicio diferență de religie, familie sau situație materială nu justifică abuzul asupra copilului.

Articolul 427 — Protecția copilului împotriva violenței

(1) Copilul trebuie protejat împotriva lovirii, torturii și oricărei forme de violență.

(2) Disciplina nu trebuie transformată în cruzime.

(3) Părinții și educatorii trebuie să urmărească binele copilului.

Articolul 428 — Protecția împotriva abuzului psihologic

(1) Copilul nu trebuie umilit constant, amenințat sau intimidat.

(2) Frica nu trebuie folosită ca principal instrument de educație.

(3) Copilul trebuie învățat prin răbdare, exemplu și responsabilitate.

Articolul 429 — Protecția împotriva abuzului sexual

(1) Copilul trebuie protejat împotriva oricărei forme de abuz sexual.

(2) Nicio persoană adultă nu poate justifica un asemenea comportament prin autoritate, religie sau poziție socială.

(3) Orice suspiciune serioasă trebuie tratată cu responsabilitate și, după caz, transmisă autorităților competente.

Articolul 430 — Dreptul la educație

(1) Copilul are dreptul la educație.

(2) Educația trebuie să urmărească dezvoltarea intelectuală, morală și socială a copilului.

(3) Educația religioasă poate fi transmisă potrivit convingerilor familiei și cadrului legal.

Articolul 431 — Educația creștină

(1) Familia și comunitatea creștină pot transmite copiilor valorile credinței creștine.

(2) Educația creștină trebuie să încurajeze iubirea aproapelui, adevărul, iertarea și responsabilitatea.

(3) Violența nu trebuie prezentată ca metodă normală de educație religioasă.

Articolul 432 — Respectul față de profesori

(1) Elevii trebuie să își respecte profesorii.

(2) Profesorii trebuie să respecte elevii.

(3) Autoritatea profesorului nu justifică umilirea sau agresarea elevului.

Articolul 433 — Responsabilitatea elevului

(1) Elevul trebuie să depună efort pentru educația sa.

(2) El trebuie să respecte regulile școlii.

(3) Copiatul, frauda și înșelăciunea academică sunt incompatibile cu principiul cinstei.

Articolul 434 — Școala și libertatea religioasă

(1) Elevul trebuie să fie tratat cu respect indiferent de credința sa.

(2) Diferențele religioase nu trebuie să fie motiv de bullying sau excludere.

(3) Elevii creștini pot vorbi despre credința lor în limitele regulilor școlare și ale legii.

Articolul 435 — Interzicerea bullyingului

(1) Batjocura repetată, amenințarea, intimidarea și agresarea unui copil sunt condamnate.

(2) Comunitatea trebuie să încurajeze protejarea victimei.

(3) Copiii trebuie învățați să nu participe la umilirea altora.

Articolul 436 — Solidaritatea între copii

(1) Copiii sunt încurajați să se ajute reciproc.

(2) Un copil aflat în dificultate nu trebuie abandonat sau ridiculizat.

(3) Ajutorul trebuie oferit fără exploatare.

Articolul 437 — Protecția copilului sărac

(1) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de rușinare.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii aflați în dificultate.

(3) Copilul nu trebuie făcut responsabil pentru situația economică a familiei sale.

Articolul 438 — Copilul orfan

(1) Copilul rămas fără unul sau ambii părinți trebuie tratat cu grijă și compasiune.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii orfani prin mijloace legale și responsabile.

(3) Copilul nu trebuie exploatat pentru imagine, bani sau prestigiu.

Articolul 439 — Protecția copiilor cu dizabilități

(1) Copiii cu dizabilități au aceeași demnitate umană ca ceilalți copii.

(2) Ei trebuie sprijiniți pentru a participa la viața familiei, școlii și comunității.

(3) Discriminarea și umilirea sunt condamnate.

Articolul 440 — Dreptul copilului de a fi ascultat

(1) Copilul trebuie ascultat în problemele care îl privesc, potrivit vârstei și maturității sale.

(2) Opinia copilului nu trebuie ignorată în mod automat.

(3) Ascultarea copilului trebuie făcută într-un mod care îi protejează interesul.

Articolul 441 — Protecția împotriva exploatării muncii

(1) Copiii nu trebuie exploatați prin muncă.

(2) Orice activitate desfășurată de un minor trebuie să respecte legea și protecția copilului.

(3) Educația și dezvoltarea copilului trebuie protejate.

Articolul 442 — Protecția împotriva traficului

(1) Traficul de copii este condamnat categoric.

(2) Nicio persoană nu poate cumpăra, vinde sau exploata un copil.

(3) Comunitățile trebuie să sprijine prevenirea traficului de minori.

Articolul 443 — Siguranța copilului în Biserică

(1) Activitățile religioase destinate copiilor trebuie organizate într-un mediu sigur.

(2) Persoanele care lucrează cu minori trebuie să respecte regulile de protecție aplicabile.

(3) Orice abuz trebuie tratat cu maximă seriozitate.

Articolul 444 — Siguranța copilului în familie

(1) Familia trebuie să fie un spațiu de protecție.

(2) Părinții nu trebuie să își folosească autoritatea pentru a abuza copilul.

(3) Copilul trebuie să poată cere ajutor atunci când se află în pericol.

Articolul 445 — Tinerii

(1) Tinerii au dreptul la respect și educație.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să ofere tinerilor activități educative, culturale și spirituale.

(3) Tinerii trebuie încurajați să își dezvolte responsabilitatea.

Articolul 446 — Educația morală

(1) Tinerii pot fi învățați valorile creștine ale iubirii, adevărului, iertării și responsabilității.

(2) Educația morală trebuie să îi învețe să respecte viața și demnitatea celorlalți.

(3) Morala nu trebuie transmisă prin abuz.

Articolul 447 — Protecția tinerilor împotriva dependențelor

(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să prevină dependențele care pot distruge viața și familia.

(2) Persoanele care se confruntă cu o dependență trebuie tratate cu responsabilitate și fără umilire.

(3) Sprijinul trebuie orientat spre recuperare și reintegrare.

Articolul 448 — Tinerii și responsabilitatea

(1) Tânărul trebuie încurajat să își asume responsabilitatea pentru alegerile sale.

(2) Libertatea trebuie însoțită de discernământ.

(3) Greșeala nu trebuie să devină motiv pentru abandonarea definitivă a unei persoane.

Articolul 449 — Protecția viitorului generațiilor

(1) Familia, Biserica și comunitatea trebuie să contribuie la educarea unei generații responsabile.

(2) Copiii și tinerii trebuie pregătiți pentru o viață bazată pe adevăr, muncă, respect și responsabilitate.

(3) Viitorul comunității depinde și de educarea corectă a generației tinere.

Articolul 450 — Principiul protecției copilului

(1) Copilul este o persoană care trebuie protejată, nu exploatată.

(2) Nicio autoritate familială, școlară sau religioasă nu poate justifica abuzul.

(3) Interesul, siguranța, demnitatea și dezvoltarea copilului trebuie protejate.

Articolul 651 — Fundamentul moral

(1) Prezenta Constituție are ca fundament moral iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui.

(2) Creștinul este chemat să își trăiască libertatea cu responsabilitate.

(3) Regulile acestei Constituții nu înlocuiesc Biblia și nu pretind să fie o nouă revelație.

Articolul 652 — Prima Poruncă

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”

(1) Creștinul este chemat să Îl cinstească pe Dumnezeu.

(2) Niciun lucru material, om sau putere nu trebuie transformat în Dumnezeu.

(3) Credința creștină este monoteistă.

Articolul 653 — A Doua Poruncă

„Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare...”

(1) Creștinul trebuie să evite idolatria.

(2) Bunurile materiale, banii, puterea și faima nu trebuie transformate în idoli.

(3) Aplicarea acestei porunci trebuie înțeleasă potrivit tradiției fiecărei Biserici creștine.

Articolul 654 — A Treia Poruncă

„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.”

(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.

(2) Credința nu trebuie folosită pentru jurăminte false sau înșelăciune.

(3) Dumnezeu nu trebuie invocat pentru justificarea răului.

Articolul 655 — A Patra Poruncă

„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca s-o sfințești.”

(1) Creștinul este chemat să păstreze un timp pentru Dumnezeu, rugăciune și odihnă.

(2) Tradițiile privind ziua de cult diferă între comunitățile creștine.

(3) Respectarea acestei porunci trebuie făcută potrivit tradiției și legii aplicabile.

Articolul 656 — A Cincea Poruncă

„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta...”

(1) Părinții trebuie respectați.

(2) Părinții au, la rândul lor, responsabilitatea de a-și proteja și educa copiii.

(3) Respectul nu justifică abuzul.

Articolul 657 — A Șasea Poruncă

„Să nu ucizi.”

(1) Viața umană trebuie respectată.

(2) Omorul, violența și răzbunarea sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.

(3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale.

Articolul 658 — A Șaptea Poruncă

„Să nu săvârșești adulter.”

(1) Căsătoria trebuie tratată cu fidelitate și responsabilitate.

(2) Soții sunt chemați la respect reciproc.

(3) Infidelitatea nu justifică violența sau răzbunarea.

Articolul 659 — A Opta Poruncă

„Să nu furi.”

(1) Proprietatea altuia trebuie respectată.

(2) Furtul și frauda sunt condamnate.

(3) Bunurile trebuie dobândite prin mijloace cinstite.

Articolul 660 — A Noua Poruncă

„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.”

(1) Creștinul trebuie să respecte adevărul.

(2) Calomnia, mărturia mincinoasă și acuzațiile false sunt condamnate.

(3) Dreptatea trebuie întemeiată pe adevăr.

Articolul 661 — A Zecea Poruncă

„Să nu poftești...”

(1) Creștinul este chemat să evite lăcomia și invidia.

(2) Bunurile aproapelui trebuie respectate.

(3) Dorința de avere nu trebuie să conducă la înșelăciune sau furt.

ÎNVĂȚĂTURILE LUI IISUS HRISTOS

Articolul 662 — Cea mai mare poruncă

Iisus Hristos învață:

„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău...”

(1) Iubirea de Dumnezeu reprezintă fundamentul vieții creștine.

(2) Credința trebuie să fie însoțită de fapte bune.

Articolul 663 — Iubirea aproapelui

Iisus Hristos învață:

„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

(1) Aproapele trebuie tratat cu respect.

(2) Creștinul nu trebuie să îl umilească, să îl exploateze sau să îl agreseze.

Articolul 664 — Porunca iubirii vrăjmașilor

(1) Creștinul este chemat să își iubească vrăjmașii.

(2) El trebuie să se roage pentru cei care îl prigonesc.

(3) Această poruncă nu înseamnă că victima trebuie să rămână într-o situație periculoasă.

Articolul 665 — Iertarea

(1) Creștinul este chemat să ierte.

(2) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului.

(3) Iertarea poate exista împreună cu dreptatea și protecția victimei.

Articolul 666 — „Nu judecați”

(1) Creștinul trebuie să evite condamnarea nedreaptă a aproapelui.

(2) Acest principiu nu împiedică autoritățile să stabilească responsabilitatea potrivit legii.

(3) Discernământul și dreptatea trebuie păstrate.

Articolul 667 — Fericirile

(1) Creștinul este chemat să urmărească virtuți precum smerenia, mila, curăția inimii și pacea.

(2) Fericirile rostite de Iisus Hristos constituie un model moral fundamental.

(3) Creștinul trebuie să urmărească binele, nu doar aparența religioasă.

Articolul 668 — Milostenia

(1) Creștinul este chemat să îi ajute pe cei aflați în nevoie.

(2) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și fără umilirea celui sărac.

Articolul 669 — Rugăciunea

(1) Rugăciunea este parte fundamentală a vieții creștine.

(2) Creștinul poate să se roage personal și împreună cu comunitatea.

(3) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru manipularea altora.

Articolul 670 — Postul

(1) Postul este o practică importantă în numeroase tradiții creștine.

(2) Forma și regulile postului diferă între Ortodoxie, Catolicism și Protestantism.

(3) Practica postului trebuie să urmărească apropierea de Dumnezeu și cultivarea responsabilității.

Articolul 671 — Slujirea aproapelui

(1) Iisus Hristos îi cheamă pe oameni la slujire.

(2) Puterea nu trebuie folosită pentru exploatarea celui slab.

(3) Liderul trebuie să fie responsabil față de cei pe care îi slujește.

Articolul 672 — Adevărul

(1) Creștinul este chemat să trăiască în adevăr.

(2) Minciuna, manipularea și înșelăciunea trebuie respinse.

(3) Adevărul trebuie spus cu iubire și discernământ.

Articolul 673 — Milostivirea

(1) Creștinul este chemat să manifeste milă față de cel care suferă.

(2) Comunitățile creștine trebuie să fie aproape de cei vulnerabili.

(3) Milostivirea trebuie transformată în fapte concrete.

Articolul 674 — Regula de aur

Iisus Hristos învață principiul:

„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.”

(1) Creștinul trebuie să îi trateze pe ceilalți așa cum dorește să fie tratat.

(2) Acest principiu trebuie aplicat în familie, Biserică, școală, muncă și societate.

Articolul 675 — Fundamentul întregii Constituții

(1) Cele Zece Porunci și învățăturile lui Iisus Hristos constituie un fundament moral important pentru această Constituție.

(2) Principiile centrale sunt iubirea de Dumnezeu, iubirea aproapelui, adevărul, dreptatea, mila, iertarea, pacea și respectarea vieții.

(3) Prezenta Constituție este un proiect de principii pentru creștini și nu înlocuiește Biblia, constituțiile statelor sau legile civile.

Articolul 576 — Libertatea de exprimare

(1) Creștinul are dreptul să își exprime credința, opiniile și convingerile în mod pașnic.

(2) Nimeni nu trebuie împiedicat să vorbească despre credința creștină doar pentru faptul că aceasta este religioasă.

(3) Exercitarea libertății de exprimare trebuie să respecte drepturile și demnitatea celorlalți.

Articolul 577 — Mărturisirea publică a credinței

(1) Creștinii au dreptul să își mărturisească public credința.

(2) Mărturisirea poate fi realizată prin cuvânt, scris, artă, educație, muzică și alte forme pașnice.

(3) Nimeni nu poate fi obligat să accepte o credință prin constrângere.

Articolul 578 — Apărarea credinței prin cuvânt

(1) Creștinul poate răspunde criticilor aduse credinței sale.

(2) Apărarea credinței trebuie făcută prin argumente, respect și adevăr.

(3) Violența nu reprezintă o metodă legitimă de apărare a credinței.

Articolul 579 — Critica religiei

(1) Persoanele pot critica idei și doctrine religioase în limitele legii.

(2) Creștinii au dreptul să răspundă criticilor.

(3) Disputa religioasă trebuie să rămână, pe cât posibil, în domeniul ideilor și argumentelor.

Articolul 580 — Interzicerea amenințărilor

(1) Nimeni nu trebuie amenințat pentru credința sau opiniile sale.

(2) Amenințarea nu este un mijloc legitim de convingere.

(3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale.

Articolul 581 — Libertatea de întrunire

(1) Creștinii au dreptul să se întrunească pașnic.

(2) Comunitățile pot organiza întâlniri, conferințe, activități caritabile și evenimente religioase.

(3) Întrunirile trebuie să respecte legea.

Articolul 582 — Procesiunile religioase

(1) Comunitățile creștine pot organiza procesiuni religioase în condițiile legii.

(2) Participanții trebuie să respecte ordinea publică și drepturile celorlalți.

(3) Procesiunile trebuie să fie pașnice.

Articolul 583 — Libertatea presei creștine

(1) Creștinii au dreptul să creeze publicații religioase.

(2) Presa creștină poate prezenta învățături, opinii, studii și informații religioase.

(3) Publicațiile trebuie să respecte legea și drepturile persoanelor.

Articolul 584 — Cărțile creștine

(1) Creștinii au dreptul să scrie, publice și distribuie cărți religioase.

(2) Biblia și literatura creștină pot fi studiate și promovate în mod liber, în limitele legii.

(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să citească o carte religioasă.

Articolul 585 — Bibliile

(1) Creștinii au dreptul să dețină și să citească Biblia.

(2) Comunitățile religioase pot organiza studii biblice.

(3) Studierea Bibliei trebuie încurajată ca activitate educativă și spirituală.

Articolul 586 — Educația religioasă

(1) Educația religioasă poate fi oferită potrivit tradiției creștine și cadrului legal.

(2) Pot fi studiate Biblia, istoria creștinismului, teologia și tradițiile creștine.

(3) Educația trebuie să respecte libertatea de conștiință.

Articolul 587 — Studiul Bibliei

(1) Creștinul are dreptul să studieze Scriptura.

(2) Studiul biblic trebuie să urmărească înțelegerea textului și aplicarea responsabilă a învățăturilor sale.

(3) Interpretările diferite trebuie discutate cu respect.

Articolul 588 — Cultura creștină

(1) Cultura creștină poate fi exprimată prin pictură, icoane, muzică, literatură, arhitectură și alte forme artistice.

(2) Comunitățile sunt încurajate să păstreze patrimoniul creștin.

(3) Cultura trebuie să promoveze demnitatea și frumusețea, nu ura.

Articolul 589 — Muzica religioasă

(1) Creștinii au dreptul să compună și să interpreteze muzică religioasă.

(2) Cântarea religioasă poate constitui o formă de rugăciune și educație.

(3) Comunitățile pot păstra propriile tradiții muzicale.

Articolul 590 — Arta religioasă

(1) Arta creștină poate reprezenta scene biblice, sfinți, simboluri și teme spirituale.

(2) Fiecare tradiție creștină își poate păstra stilul artistic propriu.

(3) Arta religioasă trebuie respectată în cadrul comunității care o folosește.

Articolul 591 — Patrimoniul creștin

(1) Bisericile istorice, manuscrisele, icoanele, obiectele liturgice și alte bunuri de patrimoniu trebuie protejate potrivit legii.

(2) Patrimoniul creștin reprezintă o parte importantă a istoriei comunităților creștine.

Articolul 592 — Internetul

(1) Creștinii au dreptul să folosească internetul pentru rugăciune, educație, predicare și comunicare.

(2) Comunitățile pot crea site-uri, platforme și canale religioase.

(3) Activitatea online trebuie să respecte drepturile celorlalți.

Articolul 593 — Combaterea urii online

(1) Creștinul nu trebuie să folosească internetul pentru amenințări sau incitarea la violență.

(2) Insultele repetate, hărțuirea și intimidarea online trebuie combătute.

(3) Credința trebuie mărturisită și în mediul digital cu responsabilitate.

Articolul 594 — Protecția copiilor pe internet

(1) Copiii trebuie protejați împotriva exploatării și abuzului online.

(2) Părinții, școlile și comunitățile religioase sunt încurajate să îi educe pe copii privind siguranța digitală.

(3) Materialele ilegale și exploatarea minorilor sunt condamnate.

Articolul 595 — Educația pentru pace

(1) Educația creștină trebuie să încurajeze pacea.

(2) Copiii și tinerii trebuie învățați să rezolve conflictele fără violență.

(3) Iertarea și responsabilitatea trebuie prezentate ca valori importante.

Articolul 596 — Educația pentru adevăr

(1) Creștinul este chemat să verifice informațiile înainte de a le răspândi.

(2) Minciunile și informațiile false nu trebuie răspândite intenționat.

(3) Educația trebuie să dezvolte discernământul.

Articolul 597 — Educația civică

(1) Creștinul este și membru al societății civile.

(2) Credința creștină nu îl scutește de respectarea legilor.

(3) Creștinii sunt încurajați să participe responsabil la viața societății.

Articolul 598 — Responsabilitatea față de comunitate

(1) Creștinul este chemat să contribuie la binele comunității.

(2) Ajutorarea aproapelui, voluntariatul și activitățile caritabile sunt încurajate.

(3) Comunitatea trebuie să îi sprijine pe cei vulnerabili.

Articolul 599 — Libertatea și responsabilitatea

(1) Libertatea nu înseamnă dreptul de a face rău altora.

(2) Fiecare libertate trebuie exercitată cu responsabilitate.

(3) Creștinul trebuie să își folosească libertatea pentru adevăr, bine și pace.

Articolul 600 — Marele principiu al libertății creștine

(1) Creștinul are libertatea de a crede, de a se ruga, de a vorbi, de a învăța și de a mărturisi Evanghelia.

(2) Această libertate trebuie exercitată fără violență, fără ură și fără încălcarea demnității celuilalt.

(3) Libertatea creștină trebuie unită cu adevărul, iubirea aproapelui, responsabilitatea și respectarea legii.

Articolul 626 — Pacea

(1) Pacea este un principiu fundamental al vieții creștine.

(2) Creștinul este chemat să urmărească împăcarea și să evite violența.

(3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale.

Articolul 627 — Făcătorii de pace

(1) Persoanele care contribuie la împăcarea celor aflați în conflict trebuie respectate.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să promoveze reconcilierea.

Articolul 628 — Rezolvarea conflictelor

(1) Un conflict nu trebuie transformat în răzbunare.

(2) Părțile sunt încurajate să discute și să caute o soluție.

(3) Atunci când există pericol sau infracțiuni, trebuie solicitat ajutorul autorităților competente.

Articolul 629 — Interzicerea răzbunării colective

(1) Nimeni nu trebuie pedepsit pentru fapta altei persoane.

(2) O comunitate religioasă nu trebuie atacată pentru acțiunile unui singur membru.

Articolul 630 — Pace între comunitățile creștine

(1) Ortodocșii, catolicii și protestanții sunt chemați să evite conflictele violente.

(2) Diferențele doctrinare trebuie discutate pașnic.

(3) Cooperarea în fapte de caritate trebuie încurajată.

Articolul 631 — Pace între religii

(1) Creștinii sunt chemați să contribuie la pacea dintre comunitățile religioase.

(2) Diferențele de credință nu justifică agresiunea.

Articolul 632 — Războiul

(1) Războiul provoacă suferință și pierderi omenești.

(2) Comunitățile creștine trebuie să promoveze pacea și prevenirea conflictelor.

(3) În situațiile reglementate de dreptul aplicabil, protejarea civililor și respectarea dreptului umanitar trebuie urmărite.

Articolul 633 — Protecția civililor

(1) Persoanele civile trebuie protejate în timpul conflictelor armate potrivit dreptului aplicabil.

(2) Copiii și persoanele vulnerabile necesită protecție specială.

Articolul 634 — Prizonierii și persoanele capturate

(1) Persoanele capturate în timpul unui conflict trebuie tratate cu demnitate și potrivit dreptului aplicabil.

(2) Tortura și tratamentele degradante sunt condamnate.

Articolul 635 — Armata

(1) Persoanele care servesc în forțele armate trebuie să respecte legea.

(2) Credința creștină poate inspira responsabilitatea, disciplina și protejarea aproapelui.

(3) Ordinul ilegal nu devine moral doar pentru că este dat de o persoană cu autoritate.

Articolul 636 — Curajul

(1) Curajul nu înseamnă căutarea violenței.

(2) Curajul creștin presupune apărarea celui nedreptățit, protejarea celor vulnerabili și asumarea responsabilității.

Articolul 637 — Apărarea aproapelui

(1) Creștinul este chemat să îl ajute pe cel aflat în pericol.

(2) Ajutorul trebuie acordat în mod responsabil și în limitele legii.

(3) Protejarea aproapelui nu trebuie transformată în răzbunare.

Articolul 638 — Autoapărarea

(1) Drepturile privind apărarea unei persoane împotriva unui atac sunt stabilite de lege.

(2) Prezenta Constituție nu justifică răzbunarea sau folosirea excesivă a forței.

Articolul 639 — Condamnarea terorii

(1) Terorizarea populației și atacarea persoanelor nevinovate sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.

(2) Credința religioasă nu poate fi folosită pentru justificarea terorii.

Articolul 640 — Ura politică și religioasă

(1) Creștinul trebuie să evite transformarea diferențelor politice sau religioase în ură personală.

(2) Disputele trebuie purtate prin mijloace pașnice și legale.

Articolul 641 — Respectarea legii

(1) Creștinii trebuie să respecte legile statului în care trăiesc.

(2) Credința religioasă nu constituie un drept general de a încălca legea.

(3) Atunci când există un conflict între o regulă internă a unei comunități și lege, legea aplicabilă prevalează.

Articolul 642 — Respectarea autorităților

(1) Autoritățile publice trebuie respectate.

(2) Respectul față de autorități nu înseamnă acceptarea abuzului.

(3) Cetățeanul are dreptul să conteste în mod legal o măsură pe care o consideră nedreaptă.

Articolul 643 — Responsabilitatea civică

(1) Creștinul este chemat să fie un cetățean responsabil.

(2) El este încurajat să respecte regulile comunității și să contribuie la binele public.

Articolul 644 — Ajutorarea comunității

(1) Creștinii sunt încurajați să ajute persoanele sărace, bolnave, singure sau aflate în dificultate.

(2) Ajutorul trebuie oferit fără umilire.

Articolul 645 — Voluntariatul

(1) Voluntariatul este încurajat în comunitățile creștine.

(2) Activitățile de voluntariat trebuie să fie realizate liber și responsabil.

(3) Voluntarii trebuie tratați cu respect.

Articolul 646 — Protecția persoanelor fără adăpost

(1) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine persoanele fără adăpost.

(2) Ajutorul poate include hrană, îmbrăcăminte, adăpost temporar și îndrumare către servicii competente.

Articolul 647 — Sprijinirea celor săraci

(1) Sărăcia nu trebuie privită ca motiv de dispreț.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să organizeze programe de ajutorare.

(3) Persoanele sărace trebuie tratate cu aceeași demnitate ca orice altă persoană.

Articolul 648 — Solidaritatea

(1) Creștinii sunt chemați să manifeste solidaritate față de cei aflați în suferință.

(2) Solidaritatea trebuie să se manifeste prin fapte concrete.

Articolul 649 — Responsabilitatea față de societate

(1) Comunitățile creștine trebuie să contribuie la pacea și binele societății.

(2) Ele pot desfășura activități educative, sociale, culturale și caritabile.

(3) Aceste activități trebuie să respecte legea și drepturile tuturor persoanelor.

Articolul 650 — Marele principiu al păcii

(1) Creștinul trebuie să fie un om al păcii și al împăcării.

(2) Nicio diferență de religie, confesiune, opinie sau origine nu justifică violența împotriva unei persoane.

(3) Adevărata putere a comunității creștine trebuie să se manifeste prin iubire, dreptate, milă, responsabilitate și slujirea aproapelui.

Articolul 501 — Libertatea Bisericii

(1) Comunitățile creștine au dreptul să își organizeze viața religioasă potrivit propriei tradiții și în conformitate cu legea.

(2) Prezenta Constituție se adresează tuturor creștinilor, indiferent dacă aparțin tradiției ortodoxe, catolice sau protestante.

(3) Fiecare tradiție își păstrează identitatea, rânduielile și modul propriu de organizare.

Articolul 502 — Respectul între confesiuni

(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie să se trateze cu respect.

(2) Diferențele teologice nu justifică ura, violența sau persecutarea celuilalt.

(3) Dialogul dintre creștini trebuie încurajat.

Articolul 503 — Libertatea de a participa la cult

(1) Fiecare creștin are libertatea de a participa la slujbele comunității sale.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să participe la o ceremonie religioasă.

(3) Credința trebuie să fie asumată în mod liber.

Articolul 504 — Respectarea lăcașurilor de cult

(1) Bisericile, catedralele, capelele și celelalte lăcașuri creștine trebuie respectate.

(2) Distrugerea, profanarea și vandalizarea acestora sunt condamnate.

(3) Același principiu al respectului trebuie aplicat și lăcașurilor altor religii.

Articolul 505 — Preoții

(1) Preoții au responsabilitatea de a sluji comunitatea potrivit tradiției lor.

(2) Ei trebuie să manifeste responsabilitate, discreție și respect față de credincioși.

(3) Autoritatea religioasă nu trebuie folosită pentru abuz.

Articolul 506 — Episcopii

(1) Episcopii au responsabilitatea de a supraveghea viața comunităților aflate în grija lor, potrivit tradiției respective.

(2) Ei trebuie să urmărească buna organizare și protejarea credincioșilor.

(3) Orice acuzație gravă privind abuzul trebuie tratată cu seriozitate.

Articolul 507 — Pastorii

(1) Pastorii comunităților protestante au responsabilitatea de a îndruma spiritual comunitatea.

(2) Autoritatea pastorală trebuie exercitată cu responsabilitate.

(3) Pastorul nu trebuie să folosească funcția pentru exploatarea credincioșilor.

Articolul 508 — Diaconii și slujitorii Bisericii

(1) Slujitorii Bisericii trebuie să ofere un exemplu de responsabilitate.

(2) Ei trebuie să respecte credincioșii și regulile comunității.

(3) Funcția religioasă nu conferă dreptul la abuz.

Articolul 509 — Protecția credincioșilor

(1) Credincioșii trebuie protejați împotriva abuzului spiritual, fizic, psihologic și financiar.

(2) Nimeni nu trebuie să fie exploatat datorită credinței sale.

(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în mod special.

Articolul 510 — Interzicerea abuzului de autoritate religioasă

(1) Autoritatea religioasă nu poate fi folosită pentru amenințarea sau controlarea abuzivă a unei persoane.

(2) Nimeni nu trebuie să pretindă că Dumnezeu îi permite să comită abuzuri.

(3) Credința nu poate fi folosită ca justificare pentru infracțiuni.

Articolul 511 — Confidențialitatea pastorală

(1) Discuțiile pastorale și spirituale trebuie tratate cu responsabilitate și discreție.

(2) Confidențialitatea nu trebuie însă folosită pentru ascunderea abuzurilor sau a infracțiunilor atunci când legea impune sesizarea autorităților.

Articolul 512 — Protecția copiilor în comunitățile religioase

(1) Orice activitate religioasă cu minori trebuie organizată în condiții de siguranță.

(2) Copiii trebuie protejați împotriva oricărei forme de abuz.

(3) Comunitățile trebuie să respecte normele legale privind protecția minorilor.

Articolul 513 — Transparența comunităților

(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să aibă reguli clare privind administrarea activităților lor.

(2) Responsabilitatea financiară și administrativă trebuie urmărită cu seriozitate.

(3) Înșelăciunea și folosirea frauduloasă a banilor sunt condamnate.

Articolul 514 — Donațiile

(1) Donațiile către comunitățile religioase trebuie oferite liber.

(2) Nimeni nu trebuie amenințat sau manipulat pentru a dona.

(3) Persoanele aflate în dificultate nu trebuie exploatate financiar.

Articolul 515 — Milostenia Bisericii

(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să îi ajute pe cei săraci și vulnerabili.

(2) Ajutorul trebuie oferit cu respect.

(3) Persoana ajutată nu trebuie umilită.

Articolul 516 — Responsabilitatea liderului religios

(1) Liderul religios trebuie să fie un exemplu de responsabilitate morală.

(2) El trebuie să evite minciuna, manipularea și exploatarea.

(3) Funcția religioasă trebuie exercitată în folosul comunității.

Articolul 517 — Interzicerea cultului personal al liderului

(1) Niciun lider religios nu trebuie prezentat ca fiind mai presus de orice responsabilitate.

(2) Credincioșii nu trebuie încurajați să trateze un om ca pe Dumnezeu.

(3) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu smerenie.

Articolul 518 — Ascultarea și discernământul

(1) Creștinul poate respecta îndrumarea liderului său religios.

(2) Ascultarea nu înseamnă obligația de a executa ordine ilegale sau abuzive.

(3) Credinciosul trebuie să păstreze discernământul și responsabilitatea personală.

Articolul 519 — Condamnarea manipulării religioase

(1) Frica de Dumnezeu nu trebuie transformată într-un instrument de manipulare.

(2) Nimeni nu trebuie amenințat cu pedepse inventate pentru a obține bani, supunere sau favoruri.

(3) Învățătura religioasă trebuie prezentată cu responsabilitate.

Articolul 520 — Libertatea conștiinței în Biserică

(1) Credinciosul are dreptul să pună întrebări despre credință.

(2) Întrebările sincere nu trebuie tratate automat ca acte de ură.

(3) Dialogul și educația religioasă trebuie încurajate.

Articolul 521 — Corectarea greșelilor

(1) Atunci când un membru al comunității greșește, corectarea trebuie făcută cu responsabilitate.

(2) Umilirea publică și răzbunarea nu trebuie transformate în metode de disciplină.

(3) Scopul disciplinei creștine trebuie să fie îndreptarea și protejarea comunității.

Articolul 522 — Excluderea din comunitate

(1) Comunitățile religioase pot avea propriile reguli disciplinare, potrivit tradiției și legii.

(2) Nicio măsură disciplinară nu justifică violența fizică.

(3) Persoana exclusă nu își pierde drepturile fundamentale ca ființă umană.

Articolul 523 — Unitatea creștinilor

(1) Creștinii pot coopera în domenii precum ajutorarea săracilor, apărarea vieții, combaterea violenței și sprijinirea familiilor.

(2) Cooperarea nu presupune eliminarea diferențelor doctrinare.

(3) Pacea între creștini trebuie urmărită.

Articolul 524 — Responsabilitatea comunității

(1) Comunitatea creștină are responsabilitatea de a nu ignora suferința unui membru.

(2) Atunci când există un pericol real, protejarea persoanei trebuie să aibă prioritate.

(3) Tăcerea nu trebuie folosită pentru protejarea reputației unei instituții în detrimentul victimei.

Articolul 525 — Principiul slujirii

(1) Autoritatea creștină trebuie să fie slujire, nu dominație.

(2) Preotul, pastorul, episcopul, diaconul și orice alt lider religios trebuie să își exercite responsabilitatea cu smerenie, adevăr și respect.

(3) Nicio funcție religioasă nu este mai presus de demnitatea persoanei și de obligația de a respecta legea.

 Articolul 326 — Libertatea persoanei

(1) Fiecare creștin are dreptul la libertate și demnitate.

(2) Libertatea trebuie exercitată cu respectarea libertății celorlalți.

(3) Nimeni nu trebuie să fie supus sclaviei, exploatării sau controlului abuziv.

Articolul 327 — Libertatea de conștiință

(1) Fiecare persoană are libertatea de a-și forma convingerile religioase.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să creadă sau să renunțe la credință.

(3) Credința trebuie mărturisită liber și responsabil.

Articolul 328 — Libertatea de rugăciune

(1) Creștinul are dreptul să se roage individual.

(2) Creștinii au dreptul să se roage împreună, potrivit tradiției lor.

(3) Nimeni nu trebuie împiedicat ilegal să își practice credința.

Articolul 329 — Libertatea de exprimare

(1) Creștinul are dreptul să își exprime credința și opiniile.

(2) Exprimarea trebuie să respecte demnitatea celorlalți.

(3) Libertatea de exprimare nu trebuie transformată în amenințare, violență sau calomnie.

Articolul 330 — Libertatea de asociere

(1) Creștinii au dreptul să formeze comunități, organizații și asociații religioase, potrivit legii.

(2) Asocierea trebuie să fie voluntară.

(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să facă parte dintr-o organizație religioasă.

Articolul 331 — Libertatea de a participa la cult

(1) Credinciosul are dreptul să participe la slujbe și activități religioase.

(2) Participarea trebuie să fie liberă.

(3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să participe la un cult.

Articolul 332 — Dreptul la proprietate

(1) Bunurile dobândite în mod legal trebuie respectate.

(2) Nimeni nu are dreptul să fure sau să distrugă bunurile altuia.

(3) Proprietatea trebuie exercitată cu responsabilitate.

Articolul 333 — Interzicerea furtului

(1) Însușirea unui bun fără drept este condamnată.

(2) Furtul nu poate fi justificat prin lăcomie, răzbunare sau dorința de îmbogățire.

(3) Creștinul este chemat să respecte munca și bunurile aproapelui.

Articolul 334 — Restituirea bunului furat

(1) Cel care a furat este chemat să restituie bunul sau să repare prejudiciul, atunci când este posibil.

(2) Recunoașterea greșelii și repararea răului reprezintă forme importante ale responsabilității.

Articolul 335 — Condamnarea fraudei

(1) Frauda și înșelăciunea sunt incompatibile cu principiul adevărului.

(2) Nimeni nu trebuie să falsifice documente sau informații pentru a obține avantaje.

(3) Creștinul este chemat să fie cinstit în afaceri și în relațiile sale.

Articolul 336 — Condamnarea corupției

(1) Corupția este incompatibilă cu dreptatea și cinstea.

(2) Nimeni nu trebuie să ofere sau să primească avantaje ilegale pentru obținerea unei decizii nedrepte.

(3) Puterea nu trebuie cumpărată cu bani.

Articolul 337 — Cinstea în muncă

(1) Munca trebuie realizată cu responsabilitate.

(2) Creștinul trebuie să evite înșelăciunea și neglijența intenționată.

(3) Angajatul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile, iar angajatorul trebuie să respecte drepturile angajatului.

Articolul 338 — Respectarea muncitorului

(1) Persoana care muncește trebuie tratată cu demnitate.

(2) Munca cinstită nu trebuie disprețuită.

(3) Exploatarea muncitorilor este condamnată.

Articolul 339 — Plata corectă

(1) Munca trebuie remunerată potrivit înțelegerii și legii.

(2) Angajatorul nu trebuie să rețină în mod nedrept plata datorată.

(3) Înșelarea muncitorului în privința remunerației este condamnată.

Articolul 340 — Condamnarea exploatării economice

(1) Nimeni nu trebuie exploatat prin amenințări, fraudă sau constrângere.

(2) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării economice.

(3) Bogăția nu trebuie folosită pentru dominarea abuzivă a celor săraci.

Articolul 341 — Dreptul la odihnă

(1) Omul are nevoie de odihnă.

(2) Creștinul trebuie să își organizeze viața astfel încât munca să nu distrugă sănătatea și familia.

(3) Respectarea timpului de odihnă trebuie încurajată.

Articolul 342 — Condamnarea lăcomiei

(1) Lăcomia nu trebuie să devină scopul vieții.

(2) Bogăția trebuie administrată cu responsabilitate.

(3) Creștinul este chemat să fie generos față de cei aflați în nevoie.

Articolul 343 — Condamnarea iubirii excesive de bani

(1) Banii sunt un mijloc, nu scopul suprem al existenței.

(2) Dorința de îmbogățire nu justifică furtul sau înșelăciunea.

(3) Creștinul trebuie să urmărească cinstea înaintea câștigului nedrept.

Articolul 344 — Ajutorarea săracilor

(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze ajutorarea celor săraci.

(2) Sărăcia nu trebuie considerată un motiv pentru dispreț.

(3) Ajutorul trebuie oferit cu demnitate.

Articolul 345 — Protecția persoanelor fără adăpost

(1) Persoanele fără adăpost trebuie tratate cu respect.

(2) Comunitățile pot organiza programe de hrană, îmbrăcăminte și sprijin.

(3) Persoana aflată în dificultate nu trebuie umilită.

Articolul 346 — Responsabilitatea față de bunurile comunității

(1) Bunurile unei biserici sau organizații creștine trebuie administrate responsabil.

(2) Nimeni nu trebuie să folosească bunurile comunității pentru îmbogățire personală prin fraudă.

(3) Administrarea trebuie să urmărească scopul pentru care bunurile au fost oferite.

Articolul 347 — Transparența financiară

(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să păstreze evidențe clare ale veniturilor și cheltuielilor.

(2) Fondurile comunității trebuie folosite în mod responsabil.

(3) Donațiile trebuie administrate cu integritate.

Articolul 348 — Condamnarea luxului ostentativ

(1) Bogăția nu trebuie folosită pentru umilirea celor săraci.

(2) Creștinul este chemat la cumpătare și responsabilitate.

(3) Comunitatea trebuie să acorde atenție persoanelor aflate în nevoie.

Articolul 349 — Solidaritatea

(1) Creștinii sunt chemați să se ajute reciproc.

(2) Solidaritatea poate fi exprimată prin timp, muncă, hrană, sprijin financiar, rugăciune și încurajare.

(3) Ajutorul trebuie oferit fără exploatarea celui ajutat.

Articolul 350 — Principiul cinstei

(1) Cinstea trebuie să fie prezentă în familie, Biserică, școală, muncă și societate.

(2) Creștinul trebuie să evite furtul, frauda, corupția și înșelăciunea.

(3) Nicio avere nu este mai importantă decât demnitatea omului și dreptatea.

(la modul ironic)

Este vineri seara, e târziu, ne e lene să gătim. Ce altceva ar fi mai gustos decât o pizza Quattro Stagioni? Ne uităm pe tabletă, o selectăm făcând click pe ,, Adaugă în coș", alegem sosul și o porție de cartofi prăjiți. Acestea fiind spuse, apăsăm pe ,, Plasează comanda", introducem adresa, numărul de telefon, alegem modalitatea de plată. Așteptăm salivând, fiindu-ne din ce în ce mai foame, uitându-ne la pozele cu frumusețile pe care le afișează. Atât de entuziasmați suntem noi acasă, de partea cealaltă, la restaurant a venit de ceva timp o serie de bucătari ucenici. Aceștia nu știu să gătească, însă s-au dus să învețe de la bucătari cu zeci de ani de experiență. Greșelile de orice fel se iartă și pentru că sunt la început și pentru că doar greșind vor învăța. Nu contează absolut deloc de câte ori ar greși, că poate ar arde tigaia, preparatul culinar, toată bucătăria sau doar bucătăria și baia care comunică printr-un perete despărțitor. Primim așadar apeluri după apeluri în care bucătarul își cere scuze că s-a crăpat recipientul cu vin fiert, că pizza este prea coaptă, că nu a fost lăsată să se coacă destul, că brânza se întinde prea mult, că nu a pus și roșii și ciuperci, că nu a pus și ouă de prepeliță (este o pizza cam dietetică), că nu au adăugat sos tzatziki în meniu, că au uitat doza de Pepsi Twist cu aromă de lămâie, că nu s-au făcut prea bine gogoșile cu glazură de ciocolată și alte cele...

Plictisită de atâtea explicații (nici nu am vrut vreo explicație, voiam doar mâncare), i-am spus frumos bucătarului respectiv că mi-aș dori să am mâncarea comandată până la ora 12 noaptea, eu făcând comanda pe la 7 seara. Bucătarul a înțeles, i-a luat frumos de o aripă pe învățăcei și i-a trimis acasă că el are de pregătit o comandă.

În felul acesta, pe la 23:45, cam așa, un băiat a ajuns cu o bicicletă prin apropierea blocului, mă sună și mă întreabă dacă sunt acasă (unde puteam să mai fiu la acea oră târzie de noapte?, la piață?, la mare pe faleză?, adică serios, unde mai puteam fi așteptând doar o pizza, congelată sau arsă, cum o fi?), i-am spus că sunt acasă, însă l-am rugat să folosească liftul și să urce până la etaj. A ajuns, am plătit, am luat pizza cu tot ce mai cerusem și am deschis cutia.

Pizza era, de fapt, un Happy Meal Quattro Stagioni care avea și jucărie inclusă pe lângă ce am comandat. A făcut un meniu pentru copii, pentru că cursanții consumaseră tot aluatul ca să învețe să facă pizza și doar atât a mai rămas.

Pizza a fost bună, așteptarea a meritat după toți nervii și toate grijile, chiar dacă era porție pentru copii.

Le meilleur service de restauration

(ironiquement)

C'est vendredi soir, il est tard, on a la flemme de cuisiner. Quoi de plus savoureux qu'une pizza Quattro Stagioni ? On regarde la tablette, on la sélectionne en cliquant sur "Ajouter au panier", on choisit la sauce et une portion de pommes de terre sautées. Cela dit, on appuie sur "Passer la commande", on rentre l'adresse, le numéro de téléphone , nous choisissons le mode de paiement. Nous attendons en bavant, de plus en plus affamés, en regardant les photos des beautés qu'elles exposent. Nous sommes tellement excités à la maison, en revanche, une série d'apprentis chefs viennent au restaurant depuis un certain temps. Ils ne savent pas cuisiner, mais ils sont allés apprendre auprès de chefs ayant des décennies d'expérience. Les erreurs de toutes sortes sont pardonnées parce qu’elles sont au début et parce que ce n’est qu’en commettant des erreurs qu’ils apprendront. Peu importe combien de fois il ferait une erreur, peut-être qu'il brûlerait la poêle, la cuisine, toute la cuisine ou seulement la cuisine et la salle de bain qui communiquent à travers une cloison. Nous recevons donc des appels après appels où le chef s'excuse que le récipient de vin chaud est fissuré, que la pizza est trop cuite, qu'elle n'a pas assez cuit, que le fromage s'étale trop, qu'il n'a pas ajouté de tomates et de champignons. , qu'il n'a pas mis d'œufs de caille (c'est un peu une pizza diététique), qu'ils n'ont pas ajouté de sauce tzatziki au menu, qu'ils ont oublié la dose de Pepsi Twist au citron, que les beignets au glaçage au citron n'étaient pas ça n'a pas très bien fait le chocolat et autres...

Lassé de tant d'explications (je ne voulais même pas d'explication, je voulais juste de la nourriture), j'ai gentiment dit au chef concerné que j'aimerais que la nourriture soit commandée avant midi, je commanderais vers 19 heures. Le chef comprit, prit gentiment les apprentis par l'aile et les renvoya chez eux qu'il avait une commande à préparer.

Ainsi, vers 23h45, un garçon est arrivé à vélo près du pâté de maisons, m'appelle et me demande si je suis à la maison (où pourrais-je être à cette heure tardive ?, au marché ?, au bord de la mer sur la falaise ?, je veux dire sérieusement, où pourrais-je être juste en train d'attendre une pizza, congelée ou brûlée, peu importe ?), je lui ai dit que j'étais à la maison, mais je lui ai demandé d'utiliser l'ascenseur et de monter à l'étage. Il est arrivé, j'ai payé, j'ai pris la pizza avec tout ce que j'avais demandé et j'ai ouvert la boîte.

La pizza était en fait un Happy Meal Quattro Stagioni qui contenait un jouet inclus en plus de ce que j'avais commandé. Il a réalisé un menu pour enfants parce que les élèves avaient utilisé toute la pâte pour apprendre à faire de la pizza et c'était tout ce qui restait.

La pizza était bonne, l'attente en valait la peine après tous les nerfs et les soucis, même s'il s'agissait d'une portion pour enfants.

Dragul meu fiu, o vreme viața ne-a rătăcit,

dar acolo sus, cineva ne iubește și ne-am 

regăsit. Îți mulțumesc că exiști, copil bun!

De ziua ta, îți urez, sănătate,și tot ce te 

face pe tine fericit!!!!!!

Cred că este timpul să-ți povestesc despre o persoană de care îmi amintesc, un personaj foarte interesant care m-a fascinat în copilărie, din moment ce chiar și după atâția ani, îmi amintesc cu aceeași plăcere pe care am încercat-o atunci când am cunoscut-o pe Doamna Constanța Bălăceanu, sau mai pe scurt, Coana Tanța.

Coana Tanța, era un personaj exotic în arealul satului bunicilor mei unde îmi petreceam, în copilărie, mai toate vacanțele de vară, un fel de Madame Astor care avea prestanța și aerul unui general de oști ce nu admitea niciodată nicio replică oricât de bine argumentată, calități prin care păstorea cu grație o societate restrânsă de alte "Coane", printre care se număra și Coana Moașă, care a fost bunica mea. 

Făcea parte din acea categorie inconfundabilă de "domnișoare bătrâne", ce se regăsește în orice comunitate indiferent de mărime, zonă sau structură. Nu știu ce vârstă avea pe-atunci când am cunoscut-o eu, fiindcă mie-mi părea atemporală prin prezența ei care umplea fără prea mare efort din parte-i, sau cel puțin așa părea, orice spațiu în care se afla la un moment dat. 

Cum aș putea s-o descriu în cuvinte pe Coana Tanța? Cuvintele nu-s destule, dar totuși, voi încerca: era înaltă, mai degrabă uscățivă, ușor adusă de spate, avea o frunte înaltă dotată cu un neg generos fix între sprâncene, ca un al treilea ochi de înțelepciune tibetană, în completarea unor ochi spălăciți de culoare îndoielnică, dar cercetători, radiografici și tăioși, ascunși în spatele unor ochelari cu rame aurii și sticle groase de borcan, așezați pe un nas drept, ascuțit și ferm, ce umbrea cu finețe de matroană romană o tăietură de gură cu buze subțiri, aproape inexistente, deasupra unei bărbii la fel de ascuțite, care părea că-și dădea în permanență tot concursul să se întâlnească cu vârful nasului!

Mai în toate zilele, putea fi văzută purtând o rochie lungă de stofă neagră cu guler de dantelă gălbuie, ofilită de trecerea timpului și pecetluită la gât de o camee ușor ciobită într-o margine. Ținuta mai era completată de un șal vechi, neglijent aruncat peste umeri, înflorat cu maci roșii, și marginit de ciucuri aurii care își deșirau mătasea, moștenire de la vreo serată interbelică...

Și mai avea Coana Tanța, printre multele calități și defecte, un dar rar: ghicitul în cafea - de fapt nechezol, că pe vremea aia la țară ca și la oraș cafeaua era o "rara avis" -, venit la pachet cu cititul viitorului în cărți de tarot sau datul în bobi. Nu mai spun că era și o expertă desăvârșită în stabilirea horoscopului fiecăruia, dacă cumva făceai greșeala de-i spuneai ora, ziua, luna și anul în care ai făcut ochi pe lume! Avea așa, cum să spun, o mimică aparte, după ce te "citea" și-ți trasa dintr-o singură privire de specialistă versată și unsă cu toate alifiile, tot viitorul, verdict evocat pe o voce joasă, aproape șoptită, intimă, să nu care cumva să mai afle și alții năpastele grozave care fără îndoială aveau să ți-se-ntâmple, că doară ceea ce-ți stătea scris în stele în dreptul numelui tău era implacabil, irevocabil, ireversibil...

Nu cred c-am să pot uita vreodată acea lumină dulce, diafană, filtrată minunat de cele două lămpi cu abajururi de forma unor globuri din porțelan pictat, care luminau discret masa din așa-zisul salon al Coanei Tanța, - în fapt un hol semi-întunecos, nu prea mare,- și care creau o atmosferă aproape mistică completată de zgomotul cărților de tarot care stăteau gata-gata să-și dea în vileag secretele:

-Vai di steaua ta cui te-o făcut dragu' mătușii! Ptiu drace!, bată-te norocul să te bată!, că o să cam ai nevoie-n viață, dar nu ti teme câ ai în casa a șăptia un "taur" cari o să-ți împungă cu coarnili tăt ghinionul, ducă-se dreacului, ptiu, ptiu!, nu fi di diochi!

Deși copii din sat îi strigau în batjocură la poartă (și acum mai aud ecoul lor îndepărtat: Tanța cotoroanța, Tanța cotoroanța!), eu unul muream să merg cu bunică-mea, - și era cu adevărat o sărbătoare pentru mine -, în vizită la Coana Tanța dimpreună cu toate celelalte babe din cârd, fiindcă era întotdeauna rost de dulceață de cireșe amare sau șerbet de trandafiri și socată rece de la beci, bașca bârfele din tot satul și cele învecinate, dimpreună cu casa Coanei care era înțesată ca o peșteră de-a lui Aladin, plină de lucruri vechi, bătrânești, care aparțineau unei epoci de mult apuse, care încă mai trăia prin cea care le stăpânea cu grație și mister înnăscute. Îmi amintesc și-acum, carafa de cristal cu bot argintat, alungit ca de rață, paharele zvelte cu tăietură rubinie și chiselele generoase, care nu mai pridideau în războiul lingurițelor de alpaca ce hrăneau gurile pofticioase cu amarul dulce, toate acestea tronând leneș pe o tipsie argintată, pătată din loc în loc de trecerea timpului.

Umbla vorba în sat despre Coana Tanța care fusese în tinerețe o frumusețe vestită, că,  fiind fiică de moșieri scăpătați, avusese o aventură cu un ofițer din garda regală, că dusese o vreme o viață de basm cu ofițerul, cu serate și baluri, cu distracții la Cazinou și plimbări sub clar de lună în trăsuri mânate periculos de birjari tocmiți, iubire din păcate rămasă neîmplinită, întrucât ofițerul murise în timpul logodnei, nu se știa mai precis cum, -  se părea, că în urma unui duel, sau în urma vreunei boleșnițe subite, sau chiar în război, nimeni nu mai știa -, decât că după ofițer, a urmat după ceva vreme, o legătură amoroasă cu un brigadier care s-a dovedit, după câteva luni de relație ca fiind însurat pe undeva și cu ceva plozi după el, o afacere încâlcită ca un ghem de lână decolorat, rostogolit într-un suflet rămas singur, prins într-un iureș atemporal, fără început sau sfârșit.

Coana Tanța a rămas singură în căsuța ei, ca o regină înconjurată de alaiul ei restrâns la un grup de babe din sat cu pretenții mari de la viață, printre toate lucrurile ei vechi, martore tăcute și vii asupra unei epoci strălucitoare care a apus odată cu iubirile ei neîmplinite. Iar într-o bună zi, când vecinii n-au mai văzut-o trebăluind prin curte cu zilele, toată suflarea satului a știut, fără să-ntrebe, că s-a dus să ghicească viitorul altora, fiind mai aproape de stelele pe care știa să le citească atât de bine...

Începutul, pe cât este de greu, pe atât este de palpitant. Porți în inima ta o gamă largă de trăiri, emoții, stări, senzații. Multe dintre ele poate prea stângaci redate, exprimate, așa este și firesc acum. Este o perioadă a formării deprinderilor, a căutării, a descoperirilor, a revelațiilor, a învățării din greșeală și eșec, clipe în care mai mult testezi, nu ești convins că vrei să continui ce ai început. Alteori știm că începe o nouă etapă a vieții, pe care o căutăm fie noi înșine, fie cei din jur.

Oricum ar fi, începutul contează, închipuiți-vă un atlet bun, care ar fi participat la diverse concursuri și nu știu ce, mai ajungea acolo dacă nu avea susținere, dacă nu ar fi avut bafta de a găsi antrenorul potrivit stilului lui de a învăța și nevoilor lui? Nu, categoric nu.

La fel, poate ne imaginăm un nume de brand, ar mai fi avut succes, ar mai fi cumpărat atâta lume de acolo dacă nu avea susținere, publicitate, promovări pe nu știu câte canale de social media? Nu, bineînțeles că nu, lumea nici nu ar fi știut de existența acelui brand.

Începutul semnifică desprinderea de ce era înainte. Poate fi planificat sau neplanificat din timp, depinde ce vrem să începem. Dacă de exemplu vrem să ne înscriem la cursuri de balet, da, ne putem planifica începutul, nici atunci nu este chiar planificabil, dacă instructoarea nu se întoarce din concediu de maternitate până la data stabilită. Dacă ne aflăm noi în concediu de maternitate, nașterea nu poate fi programată, nu putem să ne alegem luna în care vom naște, cu atât mai mult ziua, ora. Se întâmplă pe moment. Atunci atât noi, cât și copilul avem parte de un început, un nou drum pe care vom merge împreună. Contează cum dorim să își înceapă viața copilul. În calitate de părinți, putem alege de ce vrem să aibă parte copilul. Ne exprimăm iubirea doar trimițându-i bani și colete cu nu știu ce jucărie din țara în care lucrăm, dar în timpul ăsta un străin are grijă de copilul nostru? Să nu ne surprindă mai târziu faptul că între noi și copil vor exista bariere, rețineri. Lipsa de apropiere de copil și de comunicare cu acesta are impact asupra dezvoltării lui, pentru că niciodată nu s-ar fi simțit dorit de către aceștia. Doar își va aminti de părinții lui biologici, însă nu îi va recunoaște ca părinți în adevăratul sens al cuvântului.

La polul opus, sunt părinții care aleg să rămână în țară. Ziua de mâine naște incertitudini, acest stres generat de incertitudinile, pe care singuri ni le închipuim, se revarsă asupra copilului, dacă nu știm să ne stăpânim și le lăsăm să facă ce vor. Atunci părinții devin irascibili, îi vorbesc aiurea, efectiv aiurea, copilului, din senin. Mare atenție ce îi oferim copilului în prima parte a prunciei, pentru că mintea lor este ca un burete. Absoarbe tot, fiecare cuvințel, gest, ton al vocii. Fără să își dorească, își va însuși acel început. Va prelua, stări, gânduri, impresii, atitudini. Ar fi păcat să se întâmple acest lucru. Trebuie să crească frumos din toate punctele de vedere, că degeaba l-ar fi purtat părinții prin cele mai bune școli, prin cele mai bune licee, facultatea mult visată și nu mai știu pe unde, degeaba ar ajunge înalt de 1,90, bine dezvoltat, atletic și mai nu știu cum, dacă la interior găsim un amestec de traume, ținute în sine, neconștientizate la timp, neexprimate, nevindecate. La exterior ar arăta bine, la interior însă s-ar vedea că nu s-a pus suflet în creșterea lui, pentru că i-ar lipsi fix ce ar fi mai de preț, compasiunea și omenia. Ce familie va mai întemeia și el la rândul lui? Ce generații vor rezulta din acea familie și tot așa. 

Are nevoie de căldură sufletească, la fel cum și copacul, când îl plantăm, pe lângă faptul că îl udăm, avem grijă să crească drept și gros, are nevoie și de căldura soarelui pentru a se dezvolta bine din toate punctele de vedere.

Uneori începutul mai poate să însemne că ne apucăm de un sport, mersul pe bicicletă, învățăm să gătim rețete noi și așa mai departe. Mare atenție însă, dacă vă alegeți să învățați ceva ce nu se poate învăța doar privind videoclipuri pe YouTube și atât, vă trebuie instructori sau profesori pentru treaba respectivă, încercați să căutați o persoană care măcar să aibă minimumul de voință să vrea să vă înțeleagă dorința de a deprinde acea abilitate, motivația voastră intrinsecă de a deveni mai independenți din acel punct de vedere, temerile voastre, să vă sprijine acolo unde nu prea vă descurcați, să depășiți împreună piedică respectivă. În caz contrar, tot voi veți avea de suferit, tot voi vă veți umple de frustrări, de nervi că ați plătit pentru acel curs și instructorul nu are timp pentru voi, mereu îi are pe alții, mereu îi prioritizează în defavoarea voastră, cu toate că și voi ați plătit aceeași sumă de bani ca cei favorizați.

La fel și la orele care se țin la școală, există teoria inteligențelor multiple conform căreia ar exista 9 tipuri de inteligență. Nu știu de ce unii profesori încă mai cred că elevii lor trebuie obligatoriu să fie buni la obiectul lor. Dacă alege să îl umilească public în fața clasei pentru cât de puțină matematică știe, atunci corect ar fi ca tot el, după ora respectivă, să îl finanțeze, să îi dea bani să poată merge la ședințe de terapie, să se vindece de teama de eșec, anxietate dătătoare de sângerări nazale, greață, amețeli, tulburări de somn și de ritm cardiac. Dacă nu este bun la matematică, nu este absolut nicio problemă, poate este o fire mai expresivă, mai bună la pictură, la instrumente de percuție, la limbi, la sport, la alte materii. Nicidecum nu ar fi corect să îi punem eticheta că nu poate să facă nimic, că oricum nu ar ști și nu ar înțelege, că nu se mai poate face nimic pentru el și cu el, că nu va ajunge nimic în viață și tot felul de scenarii de genul acesta. Orice om este unic, are propriile lui calități ce trebuie exersate, lucrate, cizelate. Asta ar trebui să facă părinții și profesorii care au această gândire învechită cum că dacă nu poate să învețe matematică, atunci nu poate să facă nimic. De curiozitate, absolvenții facultății de matematică se simt mulțumiți după ce o termină, câți chiar ajung să profeseze cu matematică când calea spre a deveni ce și-au dorit este presărată cu piedici la tot pasul și nici meritele și cunoașterea nu mai contează? Când dintr-o listă de 10 criterii, nu a corespuns doar unuia, în rest le avea pe toate și nu a mai fost primit? Ce sens are să le impunem să meargă pe o cale pe care nu ar mai merge nici cei ce iubesc matematica? Lăsați copiii, cursanții, învățăceii de toate felurile să își aleagă singuri calea, oricât de mult sau oricât de puțin li s-ar potrivi! Nu vă puneți în pielea altor persoane crezând că le cunoașteți mai bine, că intuiți ce își doresc, spre ce aspiră. Greșelile făcute pe cont propriu sunt mult mai simplu de corectat, decât cele făcute că te-au sfătuit alții să greșești. 

Depinde de la caz la caz, dacă e un copil mai docil va acceptat situația și va încerca să îi facă față, cu toate că va fi depresiv, neîmpăcat cu el însuși, plin de furie și va acumula frustrări ascunse. Dacă vorbim însă de o fire mai care nu se supune, care vrea să fie independentă în propriile decizii și preferințe, atunci riscăm să ajungem la o rată tot mai mare a abandonului școlar. Ar considera că de ce să mai meargă la acea clasă de mate-info, când oricum nu se regăsește în nimic din ce se discută acolo, mai nimic nu i se aplică și nu i se potrivește. De aceea, se recomandă ca părinții să își înțeleagă copiii și să i susțină în fiecare etapă mai importantă a vieții.

Chiar dacă m-am axat pe aspecte mai puțin plăcute, ele fac parte din realitatea fiecărui început, la urma urmei, începutul este cel mai complicat. Pe parcurs, lucrurile se mai simplifică, se mai fluidizează, și totul devine o experiență mult mai demnă de a fi trăită, experimentată și simțită. Bineînțeles că persoanele întâlnite în fiecare etapă a vieții oricărei persoane tinere au și ele meritele lor.

Să le mulțumim așadar, părinților noștri care ne-au oferit sprijin atât cât s-a putut, până la o anumită vârstă ne-au oferit posibilități, haine, accesorii, gadget-uri și toate acelea, ne-au hrănit, atât cu mâncare, cât și cu sentimente pozitive, că ne-au dat o pastilă, că ne-au bandajat rănile după fiecare căzătură, că ne alinau depresia când credeam că nu mai are rost, că au avut răbdarea să ne studieze, să ne analizeze și să ne spună ce ni s-ar potrivi mai mult în majoritatea situațiilor, că ne-au plimbat prin parcuri, pe la galerii de artă, gelaterii și cofetării, că ne-au cultivat niște gusturi în materie de muzică și arte plastice, că ne-au dat primele instrucțiuni, primul manual de utilizare al vieții.

Le mulțumim și educatorilor, învățătorilor și profesorilor, că și ei au petrecut o bună parte a timpului alături de noi, și ei poate au trăit ce trăiam și noi, emoțiile examenelor nu erau doar ale noastre, erau și ale lor. Apreciem fiecare gând bun, fiecare dată când ne lăsau să plecăm de la ore dacă nu ne simțeam bine, când ne-au corectat, când ne-au trimis cu forța la nu știu ce concurs, când ne-au explicat, când silabiseam, citeam alături de ei, când ne-au învățat lucruri noi, când au schimbat destine, când au adus sens în viețile noastre, când ne-au ajutat să ne gestionăm timpul mai bine, să nu mai fim atât de împrăștiați cum eram.

Mulțumiri din adâncul inimii pentru oricine ne-a ajutat să evoluăm, să trecem prin schimbări benefice, ne-a luat sub aripa protectoare.

Början spelar roll

Början, lika jobbig som spännande. Du bär i ditt hjärta ett brett utbud av upplevelser, känslor, stämningar, förnimmelser. Många av dem är kanske för klumpigt återgivna, uttryckta, så är det nu. Det är en period av färdighetsbildning, sökande, upptäckter, avslöjanden, lärande av misstag och misslyckanden, stunder när du testar mer är du inte övertygad om att du vill fortsätta med det du började. Andra gånger vet vi att ett nytt skede i livet börjar, som vi letar efter antingen själva eller de omkring oss.

Hur som helst, början räknas, tänk dig en bra idrottare, som skulle ha deltagit i olika tävlingar och jag vet inte vad, skulle han ändå komma dit om han inte hade stöd, om han inte hade lycka till att hitta coachen efter hans inlärningsstil och hans behov? Nej, absolut inte.

På samma sätt kanske vi föreställer oss ett varumärke, hade det varit framgångsrikt, hade så många köpt därifrån om det inte haft support, reklam, kampanjer på jag vet inte hur många sociala mediekanaler? Nej, självklart inte, världen skulle inte ens veta att det märket fanns.

Början betyder avskildheten från det som var tidigare. Det kan vara planerat eller oplanerat i förväg, det beror på vad vi vill börja. Om vi till exempel vill anmäla oss till balettklasser, ja, vi kan planera början, även då är det inte riktigt planeringsbart, om instruktören inte kommer tillbaka från mammaledigheten inom utsatt datum. Om vi är mammalediga kan förlossningen inte schemaläggas, vi kan inte välja vilken månad vi ska föda, än mindre dag, tidpunkt. Det händer tillfälligt. Då har både vi och barnet en början, en ny väg som vi ska vandra tillsammans. Det spelar roll hur vi vill att barnet ska börja sitt liv. Som föräldrar kan vi välja vad vi vill att barnet ska ha. Vi uttrycker bara vår kärlek genom att skicka honom pengar och paket med jag vet inte vilken leksak från landet vi jobbar i, men under tiden tar en främling hand om vårt barn? Låt oss inte bli förvånade senare över att det kommer att finnas barriärer, begränsningar mellan oss och barnet. Bristen på närhet till barnet och kommunikation med det påverkar hans utveckling, eftersom han aldrig skulle ha känt sig önskad av dem. Han kommer bara ihåg sina biologiska föräldrar, men han kommer inte att känna igen dem som föräldrar i ordets rätta bemärkelse.

Vid den motsatta polen finns de föräldrar som väljer att stanna i landet. Morgondagen föder osäkerheter, denna stress som genereras av osäkerheterna, som vi själva föreställer oss, smittar över på barnet, om vi inte vet hur vi ska kontrollera oss själva och låta dem göra vad de vill. Då blir föräldrarna upprörda, pratar strunt, faktiskt strunt, till barnet, helt direkt. Vi ägnar mycket uppmärksamhet åt barnet i den första delen av spädbarnstiden, eftersom deras sinne är som en svamp. Absorbera allt, varje ord, gest, tonfall. Motvilligt kommer han att tillägna sig den början. Det kommer att ta över, stämningar, tankar, intryck, attityder. Det skulle vara synd om detta hände. Han måste växa upp vackert ur alla synvinklar, för hans föräldrar skulle ha tagit honom genom de bästa skolorna, genom de bästa gymnasieskolorna, den mycket drömda högskolan och jag vet inte var, det skulle vara förgäves han skulle nå höjden 1,90, bra utvecklad, atletisk och jag vet inte hur, om vi inuti hittar en blandning av trauman, hållna i oss själva, inte realiserade i tid, inte uttryckta, inte läkta. På utsidan skulle det se bra ut, men på insidan skulle det ses att ingen själ lades ner i dess tillväxt, eftersom den definitivt skulle sakna det som skulle vara mest värdefullt, medkänsla och mänsklighet. Vilken familj kommer han att hitta i sin tur? Vilka generationer kommer att bli resultatet av den familjen och så vidare.

Den behöver själens värme, precis som trädet, när vi planterar den, förutom att vattna den, ser vi till att den växer rakt och tjock, den behöver också värmen från solen för att utvecklas bra på alla.

Ibland kan början betyda att man ägnar sig åt en sport, cyklar, lär sig laga nya recept och så vidare. Var dock försiktig, om du väljer att lära dig något som inte kan läras bara genom att titta på YouTube-videor och det är det, du behöver instruktörer eller lärare för det jobbet, försök leta efter en person som åtminstone har den minsta viljan att vilja förstå din önskan att lära dig den färdigheten, din inneboende motivation att bli mer självständig ur den synvinkeln, dina rädslor, att stödja dig där du inte riktigt lyckas, att tillsammans övervinna det hindret. Annars kommer du också att lida, du kommer också fyllas med frustrationer, nerver över att du betalat för den kursen och instruktören har inte tid för dig, han har alltid andra, han prioriterar dem alltid mot dig, med allt som du också betalat samma summa pengar som de gynnade.

Liksom i skolklasser finns teorin om multipla intelligenser enligt vilken det finns 9 typer av intelligens. Jag vet inte varför vissa lärare fortfarande tycker att deras elever måste vara bra i sitt ämne. Om han väljer att offentligt förödmjuka honom inför klassen för hur lite matematik han kan, då skulle det vara rättvist för honom, efter den klassen, att finansiera honom, att ge honom pengar för att gå till terapisessioner, för att läka från sin rädsla misslyckande, ångest som leder till näsblod, illamående, yrsel, sömn och hjärtrytmrubbningar. Om han inte är bra på matte är det absolut inga problem, han kanske är mer uttrycksfull, bättre på att måla, slagverk, språk, sport, andra ämnen. Det skulle inte på något sätt vara rättvist att märka honom som att han inte kan göra någonting, att han inte skulle veta och inte skulle förstå ändå, att ingenting kan göras för honom och med honom, att ingenting kommer att bli någonting i livet och alla möjliga scenarier som detta. Varje man är unik, han har sina egna egenskaper som måste övas, bearbetas, finslipas. Det är vad föräldrar och lärare som har den här förlegade tanken att om han inte kan lära sig matte så kan han inte göra någonting. Av nyfikenhet känner sig utexaminerade från den matematiska fakulteten nöjda efter att ha avslutat den, hur många slutar egentligen med att undervisa i matematik när vägen till att bli vad de ville är full av hinder vid varje steg, och till och med meriter och kunskaper inte längre spelar någon roll? När han var ute på en lista med 10 kriterier matchade han inte bara ett, annars hade han alla och han blev aldrig accepterad? Vilken mening är det att tvinga dem att följa en väg som inte ens de som älskar matematik skulle följa? Låt barn, elever, elever av alla slag välja sin egen väg, hur mycket eller lite som passar dem! Sätt inte dig själv i andra människors skor och tro att du känner dem bättre, att du inser vad de vill, vad de strävar efter. Misstag som görs på egen hand är mycket lättare att rätta till än de som görs eftersom andra rådde dig att göra ett misstag.

Det beror på fallet, om han är ett mer fogligt barn kommer han att acceptera situationen och försöka hantera den, även om han kommer att vara deprimerad, inte i fred med sig själv, full av ilska och samla dolda frustrationer. Men om vi pratar om en natur som inte lyder, som vill vara oberoende i sina egna beslut och preferenser, då riskerar vi att nå en ökande andel skolavhopp. Han skulle fundera på att varför gå på den där kompisinfo-klassen, när han ändå inte finns i något som diskuteras där, inget gäller honom och passar honom inte. Det är därför det rekommenderas att föräldrar förstår sina barn och stödjer dem i varje större skede av livet.

Även om jag fokuserade på mindre trevliga aspekter är de en del av verkligheten i varje början, trots allt är början den mest komplicerade. Längs vägen blir saker enklare, mer flytande och allt blir en upplevelse mycket mer värd att levas, upplevas och kännas. Naturligtvis har de människor som möter i varje skede av en ung människas liv sina förtjänster.

Så låt oss tacka våra föräldrar som stöttade oss så mycket de kunde, upp till en viss ålder gav de oss möjligheter, kläder, accessoarer, prylar och allt det där, de matade oss, både med mat och och med positiva känslor, som de gav oss ett piller, att de förband våra sår efter varje fall, att de lättade på vår depression när vi tyckte att den var värdelös, att de hade tålamodet att studera oss, analysera oss och berätta vad som skulle passa oss bättre i de flesta situationer, att de gick oss genom parker, till konstgallerier, gelaterier och konditorier, att de odlade några smaker av musik och konst, att de gav oss de första instruktionerna, livets första bruksanvisning.

Vi tackar också pedagogerna, lärarna och professorerna, för de tillbringade också en bra del av tiden med oss, och de kanske har upplevt det vi upplevt, känslorna vid proven var inte bara våra, de var också deras. Vi uppskattar varje bra tanke, varje gång de lät oss lämna lektionen om vi inte mådde bra, när de rättade oss, när de tvingade oss till jag vet inte vilken tävling, när de förklarade för oss, när vi stavade, läste med dem, när de lärde oss nya saker, när de ändrade öden, när de gav mening till våra liv, när de hjälpte oss att hantera vår tid bättre, att sluta vara så utspridda som vi var.

Tack från djupet av våra hjärtan till alla som hjälpt oss att utvecklas, gå igenom gynnsamma förändringar, tog oss under sina skyddande vingar.

Articolul 601 — Dreptul la viață

(1) Viața omului are o valoare fundamentală.

(2) Fiecare persoană trebuie tratată cu demnitate și respect.

(3) Nimeni nu trebuie să fie ucis în mod ilegal.

Articolul 602 — Respectarea demnității umane

(1) Fiecare om are demnitate indiferent de credință, origine, avere, statut sau opinii.

(2) Demnitatea persoanei trebuie respectată în familie, Biserică, școală, muncă și societate.

(3) Umilirea și degradarea intenționată a unei persoane sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.

Articolul 603 — Interzicerea omorului

(1) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental al acestei Constituții.

(2) Nimeni nu are dreptul să ia viața unei persoane prin răzbunare, ură sau interes personal.

(3) Viața trebuie protejată prin mijloace pașnice și legale.

Articolul 604 — Interzicerea violenței

(1) Violența fizică împotriva unei persoane este condamnată.

(2) Creștinul nu trebuie să își rezolve conflictele prin lovire, agresare sau răzbunare.

(3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale.

Articolul 605 — Violența domestică

(1) Bătaia, amenințarea, intimidarea și abuzul în familie sunt condamnate.

(2) Soțul nu are dreptul să își lovească soția, iar soția nu are dreptul să își lovească soțul.

(3) Copiii, părinții și celelalte persoane din familie trebuie protejate împotriva abuzului.

Articolul 606 — Interzicerea torturii

(1) Tortura este incompatibilă cu demnitatea umană.

(2) Nicio persoană nu trebuie supusă torturii sau tratamentelor degradante.

(3) Credința religioasă nu poate fi invocată pentru justificarea torturii.

Articolul 607 — Interzicerea cruzimii

(1) Cruzimea intenționată față de oameni este condamnată.

(2) Creștinul este chemat să manifeste milă și compasiune.

(3) Suferința unei persoane nu trebuie folosită ca spectacol sau instrument de răzbunare.

Articolul 608 — Interzicerea răzbunării

(1) Creștinul nu trebuie să își facă singur dreptate prin violență.

(2) Nedreptatea trebuie sesizată autorităților competente.

(3) Răzbunarea nu reprezintă dreptate.

Articolul 609 — Ura

(1) Ura față de o persoană nu trebuie transformată în violență.

(2) Creștinul este chemat să combată ura prin adevăr, rugăciune, răbdare și responsabilitate.

(3) Iertarea este încurajată, fără a elimina dreptul victimei la protecție și dreptate.

Articolul 610 — Mânia

(1) Mânia trebuie controlată.

(2) Furia nu justifică lovirea, amenințarea sau uciderea unei persoane.

(3) În timpul unui conflict, retragerea și calmarea situației sunt preferabile violenței.

Articolul 611 — Amenințările

(1) Nimeni nu trebuie amenințat cu moartea, bătaia sau distrugerea bunurilor.

(2) Amenințările grave trebuie tratate cu seriozitate.

(3) Persoana amenințată are dreptul să solicite protecție.

Articolul 612 — Protecția persoanei vulnerabile

(1) Copiii, vârstnicii și persoanele aflate în situații de vulnerabilitate trebuie protejate.

(2) Vulnerabilitatea nu poate fi exploatată.

(3) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin celor aflați în nevoie.

Articolul 613 — Interzicerea sclaviei

(1) Nicio persoană nu trebuie tratată ca proprietatea altei persoane.

(2) Libertatea și demnitatea umană trebuie respectate.

(3) Exploatarea unei persoane prin constrângere este condamnată.

Articolul 614 — Interzicerea traficului de persoane

(1) Traficul de persoane este incompatibil cu demnitatea umană.

(2) Exploatarea persoanelor vulnerabile trebuie combătută.

(3) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine victimele.

Articolul 615 — Exploatarea sexuală

(1) Exploatarea sexuală a unei persoane este condamnată.

(2) Nicio persoană nu trebuie constrânsă să participe la acte sexuale împotriva voinței sale.

(3) Minorii trebuie protejați în mod special împotriva exploatării sexuale.

Articolul 616 — Prostituția și exploatarea

(1) Prezenta Constituție condamnă exploatarea, constrângerea și traficul sexual.

(2) Persoana vulnerabilă nu trebuie tratată cu ură sau dispreț.

(3) Comunitățile creștine sunt chemate să ofere sprijin persoanelor care doresc să iasă din situații de exploatare.

Articolul 617 — Respectarea persoanei

(1) Fiecare om trebuie tratat ca persoană, nu ca obiect.

(2) Nicio persoană nu poate fi redusă la statutul său social, economic sau religios.

(3) Respectul aproapelui reprezintă o obligație morală fundamentală.

Articolul 618 — Protecția victimei

(1) Victima unei agresiuni trebuie tratată cu respect.

(2) Comunitatea trebuie să evite învinovățirea victimei.

(3) Victima trebuie încurajată să solicite ajutorul corespunzător.

Articolul 619 — Protecția martorilor

(1) Persoanele care semnalează abuzuri trebuie tratate cu responsabilitate.

(2) Intimidarea martorilor este incompatibilă cu principiile dreptății.

(3) Problemele juridice privind protecția martorilor se soluționează potrivit legii.

Articolul 620 — Dreptatea

(1) Creștinul este chemat să urmărească dreptatea.

(2) Dreptatea nu trebuie confundată cu răzbunarea.

(3) Nimeni nu trebuie condamnat pe baza unor acuzații neverificate.

Articolul 621 — Prezumția de nevinovăție

(1) O persoană acuzată de o faptă nu trebuie considerată vinovată înainte de stabilirea vinovăției potrivit legii.

(2) Comunitățile religioase trebuie să evite condamnările bazate doar pe zvonuri.

(3) Adevărul trebuie căutat cu responsabilitate.

Articolul 622 — Mărturisirea și responsabilitatea

(1) Creștinul este încurajat să își recunoască greșelile.

(2) Pocăința presupune asumarea responsabilității și dorința de îndreptare.

(3) Pocăința nu trebuie folosită pentru a ascunde sau continua abuzul.

Articolul 623 — Îndreptarea

(1) Persoana care a greșit este chemată să se îndrepte.

(2) Îndreptarea presupune schimbarea comportamentului.

(3) Atunci când există victime, repararea răului trebuie urmărită în limitele legii și posibilităților.

Articolul 624 — Iubirea și dreptatea

(1) Iubirea creștină trebuie să fie unită cu dreptatea.

(2) A iubi o persoană nu înseamnă a ascunde răul pe care îl face.

(3) Protejarea celui vulnerabil este o formă de responsabilitate față de aproapele.

Articolul 625 — Principiul sacru al vieții și demnității

(1) Viața și demnitatea fiecărei persoane trebuie respectate.

(2) Omorul, tortura, violența, răzbunarea, sclavia, exploatarea și abuzul sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.

(3) Creștinul este chemat să fie făcător de pace, apărător al celui vulnerabil și slujitor al aproapelui.

Acu' vreo trei-patru ani în urmă, surfam netu', căutând... amintiri. Fotografii, instantanee ale unor locuri, oameni și lucruri, care, în timp, au apucat să se prăpădească... Știi cum e... Mă-apuca așa, amocul de-odată și cu alean la inimă, mă uitam pe un site cu ceasuri mecanice, de mână, de vânzare...

Nu căutam ceva anume, doar admiram ceasurile analogice, demodate, - cine mai poartă la mână, în ziua de astăzi, așa ceva? În era ceasurilor smart, capabile să-ți ia tensiunea, să-ți numere pașii, să-ți spuie cine te sună pe telefon, eu am rămas demodat, încăpățânându-mă să port un ceas mecanic, care să-mi ticăie, discret, în urechi, clipa...

Deodată văd un ceas, mic, rusesc, marca Wostok, cu carcasă din inox și care avea ecranul interior din argint filigranat în arabescuri, cu orar, minutar și secundar de culoare neagră... Secundarul era atât de subțire, cât un fir de păr, iar orele erau sugerate de niște liniuțe mici argintii, care contrastau plăcut sub geamul de plexiglas, ușor bombat...

N-avea curea, dar era perfect funcționabil, fusese de curând servisat și nu costa foarte mult... Fără să mai stau prea mult pe gânduri am lansat comanda... 

Ciudată este mintea umană câteodată... Cum se poate ca imaginea unui ceas să se substituie unui trigger asupra unei amintiri de mult uitată, peste care s-a așezat generos praful trecerii anilor...

Am oftat ușor și mi-am amintit că pe când aveam vreo paisprezece ani, rupeam pielea de pe ai mei, să-mi cumpere și mie un ceas; toți prietenii mei aveau câte unul, era chiar o concurență care avea ceasul cel mai fain, de marcă și care să afișeze ora cu o precizie cât mai mare...

Așa că într-o zi, după ce ai mei primiseră chenzina, am plecat la "Universal" și dintre toate ceasurile afișate frumos în cutiuțe de carton de diferite culori, am ales un ceas mic din inox, marca Wostok, cu ecran din argint filigranat și secundar negru, subțire cât firul de păr... 

Erau acolo diferite ceasuri, de diferite mărci: Pobeda, Raketa, Orex, Polijot, Zarea dar mie mi-au plăcut cele rusești din gama Wostok, fiindcă știam de la colegii mei, că marca aceea fusese creată special pentru aviatorii ruși și erau foarte populare printre aceștia, întrucât ceasurile chiar aveau un design atrăgător, cu mecanisme precise și robuste, erau ultra plate, iar geamul de plexic ușor bombat, le dădeau un aer boem, bărbătesc, de super eroi...

Am purtat acel ceas mulți ani, luându-l peste tot cu mine... Aveam multă grijă de el, fiindcă pentru mine ceasul acela reprezenta mai mult decât o bijuterie prețioasă... Era tovarășul meu de suferință, care îmi număra clipele amare, ștergându-le din memoria mea cu fiecare ticăit discret, aproape ca o șoaptă care îmi tot repeta mecanic, că toate or să fie bine cândva...

Am plecat în armată și cu inima grea, am decis să pun ceasul în cutia lui de carton, pe care am așezat-o cu grijă în sertarul meu de birou. Tovarășul meu trebuia să mă aștepte. După o vreme, am terminat armata și mi-am regăsit ceasul cuminte, adormit, așteptându-mă acolo unde l-am lăsat. 

L-am ridicat din cutia lui, i-am întors de câteva ori cheița, dar secundarul refuza cu încăpățânare să se miște... Ceasul meu adormise de tot, probabil că așteptarea fusese mult prea grea pentru el... I-am privit îndelung arabescurile argintate și l-am pus înapoi în cutia lui, apoi... anii au trecut și am uitat cu totul de el...

Apoi într-o bună zi, curierul a sunat la ușă, i-am deschis, iar el mi-a înmânat un pachețel mic. Cu mâinile tremurânde, am desfăcut hârtia și dintr-o cutiuță, am cules cu vârfurile degetelor ceasul pe care îl comandasem. Era exact ca ceasul pe care îl avusesem cândva în copilărie, același model cu aceleași arabescuri de argint. 

Am întors cu emoție cheița și... minune!, secundarul a început să se miște sacadat, scoțând ticăitul șoptit atât de familiar mie, ecoul atâtor clipe care s-au trecut...

Însă, de Crăciun, am primit de la copii mei un ceas, tot mecanic, marca Seizmont, un ceas superb de tip skeleton, semi-automatic. Este un ceas scump, care și el îmi ticăie duios amintirea acelor clipe frumoase. Dar este un "alt" ticăit, din prezent. Ticăitul Wostok-ului este din "trecut". 

Ceasul Seizmont skeleton este vizibil, deschis, mecanismul se arată fără rușine. Îl port cu mare plăcere și văd cum rotițele lucrează - e viață la vedere. E darul copiilor mei, e continuitate, e "acum".

În schimb, Wostok-ul e închis. Cadran plin, mecanică ascunsă, ticăit interior. Nu arată cum funcționează - doar îmi șoptește că funcționează. El nu e demonstrație. E memorie.

Da, sunt două ticăituri diferite. Unul e vertical: prezentul care merge înainte.
Celălalt e adânc: trecutul care încă respiră în mine. Skeleton-ul îmi spune: "Uite cum trece timpul." Wostok-ul îmi spune: "Uite că timpul a trecut." 

Și mai e ceva subtil: ceasul primit cadou are încărcătura afectivă a momentului - bucuria copiilor, surpriza, Crăciunul. Cel vechi are încărcătura devenirii mele. A crescut odată cu mine. Nu concurează. Nu se înlocuiesc, ci se completează. Unul îmi amintește cine am fost. Celălalt îmi arată cine sunt acum. Și le aud diferit pentru că în mine există două camere: una a memoriei și una a prezentului.

Prin urmare, ambele ceasuri au valoare sentimentală pentru mine. Nu preț, nu mecanism, nu specificații tehnice. Valoare. Sentiment. Și asta pentru că ceasurile mecanice sunt poate singurele obiecte care nu doar măsoară timpul, ci îl și întruchipează. Ele funcționează doar dacă sunt mișcate, purtate, întoarse. Ca relațiile.
Iar eu le pot purta pe rând, nu ca pe simple accesorii, ci ca pe stări, rămânând  recunoscător și pentru "înapoi", dar mai ales și pentru "înainte".

Cu alte cuvinte am înțeles că Wostok-ul nu e cu nimic mai prejos decât Seizmont-ul. Sunt epoci diferite, dar măsoară secunda la fel, chiar dacă cu glas diferit. Wostok îmi vorbește despre devenire, despre drum, despre mine cel de atunci - poate mai tânăr, poate mai visător, poate mai grăbit.
Seizmont îmi vorbește despre rod, despre familie, despre faptul că timpul a lucrat frumos în viața mea.

Unul e rădăcină. Celălalt e ramură. Și ambele sunt din același trunchi de copac.

Un ceas mecanic poartă în el un adevăr simplu: indiferent de marcă, mecanismul bate constant, cu aceeași disciplină și nu contează că mecanismul îi este mai nou sau mai vechi, el nu măsoară doar timpul. Îl frământă. Îl mestecă. Îl transformă în sunet mic de balansier. Iar sunetul acela șoptit al balansierului e una dintre cele mai intime experiențe mecanice. Nu e zgomot - e respirație. Ceasurile mecanice nu ticăie tare; ele murmură, șoptindu-mi secunda la încheietură. 

Și poate că secunda este aceeași unitate. Dar conținutul ei se schimbă. În tinerețe, o secundă era nerăbdare. Acum, o secundă e prețuire.

La fel și omul. Epocile se schimbă. Glasul se schimbă. Dar esența - ritmul interior - rămâne: "Nu mă grăbesc. Timpul nu trebuie alergat."