O poveste de Crăciun

N-am fost mințit de mic cu moși
Eram mic copil,m-am prins
Că mama ascundea cadouri
Lânga pomul nostru aprins 

 

Fără moș doar crăciunița
Lânga pomul cu ghirlande 
Unde ascundea când dulciuri
Fie un fruct sau câte-o carte

 

Nu purta cu ea desagi 
Nu venea la noi cu sacul
Ne doream un singur lucru
Să fim unul lângă altul

 

N-a fost bătrânul ăla vesel
Care cică purta roșu'
Ne doream de mici copii
Crăciunița și cu moșu'

 

Era timp de sărbătoare 
Roș-aprins,dar nu de sânge
Sângeram pe dinăuntru
Când vedeam ca mama plânge

 

Bătea drumuri lungi știu bine
Zăpezi mari și fără reni
Aducea crăciunu-n casă
Și zâmbeam în alea vremi

 

Nu voiam multe deloc
Nu voiam să umple coșul
Voiam doar să-și amintească
Și de noi odată moșul

 

Voiam să știe și el nenea 
Noi micuți stăteam grămadă
I-am fi dat noi lui cadouri
Doar să vină să ne vada

 

N-a venit nici într-un an
Însă nu ne explicase
De copii am înteles
C-a rămas la alte case

 

Și de-atunci micuț mi-am zis 
Mi-am promis-o ca nebunul
Când cresc o să-mi iau un ren 
Să-i aduc în dar Crăciunul

 

Crăciunița fără moș
E povestea lor,nu drama
Pentru noi și fără reni
Tu ai fost Crăciunul,Mama


Category: Poems dedicated to Mothers

All author's poems: Mihai Bulmaga poezii.online O poveste de Crăciun

Mama

Date of posting: 4 января

Views: 57

Log in and comment!

Poems in the same category

De la fiica pentru mama

Cu palmele te cuprind de picioare...
De atâtea ori m-ai dus în brațe
Si poate te dureau genunchii,
Dar plânsul meu te durea mai tare.

Câte năzbâtii am făcut, nu mai ții minte.
Ții minte doar cum mă ascundeam, de rușine,
Petrecând ore întregi prin grădină
Așteptând să- ți treacă supărarea pe mine.

De câte ori m-am pornit să fug de-acasă...
Eram sigură că nu mai vin niciodată,
Dar făceam trei metri dupa poartă
Si mă întorceam speriată.

De câte ori nu vroiam să stau la masă,
Sau cu lacrimi în ochi mușcam din pâine,
Pentru că nu vroiai să mă lași
Să mă frezez, ca să fiu frumoasă.

De câte ori ți-am ascuns adevărul,
De câte ori îl aflai nu de la mine;
Nu ți-am spus niciodată de ce:
Nu vroiam să crezi că te fac de rușine.


De câte ori am ridicat tonul vocii-
Mi-a părut rău de fiecare dată.
Vroiam doar să asculți ce- ți spun eu,
Nu vroiam să te știu supărată.

De câte ori nu am ținut cont de sfaturi...
Stiam că numaidecât ai dreptate,
Dar nu știam că mă și înțelegeai -
Credeam că o făceai din autoritate.

De câte ori am fost egoistă...
De fapt, toată viața am fost așa,
Că m-am gândit întîi la mine,
Pe primul loc a fost alegerea mea.

Acum, când anii mi-au jucat festa,
Alegerea pe care aș face-o mereu
Ar fi aceea să te știu aproape,
Să pot să văd adânc, în sufletul tău,


Să-ți iau din griji și din orice durere
Când te razemi cu capul de mâna mea,
Așa cum tu mă sărutai peste picioarele julite
Si de fiecare dată, imediat, îmi trecea.

Să pot fi alături la orice sărbătoare
Si după, să ne așezăm lângă prag,
Să discutăm toate cele făcute,
Așa cum ne-a fost, totdeauna, mai drag.

...toți anii au trecut. Privesc destramarea,
Dar cu câte amintiri dorul îmi vine;
Doar scrisorile mă aduc lângă tine,
Doar ele mai răzbat depărtarea.

More ...

Mama!

Mă uit la poza ei, din telefonul meu,

Pe care-o am, de când mama trăia,

O simt si părca, o văd pe ea mereu,

Cum m-aștepta, poate-i aduc ceva

 

Acel ceva, nu era vreo dorință,

Și doar, medicamentul prescris,

Cu care să-și aline, suferința,

Așa cum medicul, pe rețeta, i-a scris

 

Prin poză, încerc s-o văd, zâmbind,

Așa cum ea făcea, la vârsta tinereții,

Dar tare-mi este greu, să schimb,

Imaginea durerii, la anii bătrâneții

 

Atunci, prin amintiri, mai răsfoiesc,

Pe care încă, le mai am, în minte,

Cum m-anvățat pe mine, să croiesc,

Și să invaț din cărți, să fiu cuminte

 

Ea, la mașina de cusut, noaptea lucra,

Pentru că toată ziua, la câmp muncea,

Și-mi amintesc, că ea știa și a ara,

Și rochii, pantaloni si plapume cosea

 

Seara, când de la câmp, se intorcea,

Pe ce să puna mâna întâi, ea nu știa,

Mâncare să ne facă, cu asta începea,

Și-apoi pe noi la masă, ea ne alinia

 

Rar am văzut-o, să stea pe bancă,

La poarta, să discute cu cineva,

Tot timpul, ea avea ceva, de muncă,

Și mândru sunt, de ea, de mama mea

 

Am fost noi, 5 copii, crescuți în casă,

Și către școli, la studii, îndrumați,

Ne-a educat, să stăm cu totii, la masă,

Chiar de în viață, vom fi și întristați

 

Această îndrumare, o respectăm,

Și-ntindem masa mare, noi, pe hol,

Ne adunăm, merinde bune degustăm,

Dar..triști suntem, văzând, un scaun gol

 

Acum când lacrima, mi se prelinge,

Pe-aceste rânduri, scrise cu dor,

Vă-ntreb pe voi, cum poți învinge?

În fața coasei și, să-i învii, pe cei ce mor!

More ...

Iertare mamă!

Mă uit acum, la poza ei cu drag,

Și-mi amintesc, de mama mea,

Cum m-aștepta, măicuța-n, prag,

Sperând ca azi, eu voi veni la ea

 

Și azi, era mereu, in fiecare zi,

Pentru ființa cea, cu părul strâns,

Cu chip plăpând si, ochii verzi,

Dar, eu, cu ale mele, eram prins

 

Vorbeam la telefon, cu dânsa,

Și-adesea-i, promiteam și, eu,

Că voi fi sâmbătă, cu siguranta-acasă,

Să-i treacă ei, de dorul meu

 

Din prag, ea către poartă, tot venea,

Și poate-l va vedea, pe-al ei fecior,

Când se uita prelung, către șosea

Si el, se va ivi și, apărea-ndecor

 

Și știu, ce mult, ea aștepta sa vin,

S-o văd, să-mi spună..bun venit,

Cu glasul ei frumos și, chiar divin,

Iar eu, să-i spun..bin' te-am găsit

 

Dar uneori, realitatea-i, crudă,

Iar la șosea, nimeni nu se vedea,

Ea tristă, se retrăgea, in tindă,

Și lângă telefon, continuu, veghea

 

Poate băiatul, un telefon va da,

Si că-i pe drum și, se grăbește,

S-o vadă cum, ea stă pe ladă,,

Și ne-ncetat, trage nădejde

 

Dar uneori nu e, cum ne dorim,

Și așteptarea, grea și, dureroasă,

Și amânăm prea des, noi să venim,

La mama noastră, cea frumoasă

 

La telefon, scuze, găseam, pre des,

Că sunt la muncă, reținut, spuneam,

Dar voi veni acasa, promiteam, ades,

Să ne vedem și, să-ne-nbrățișam

 

Tot ce v-am scris, e pur adevarat,

Și-așa se întâmplă, mai mereu,

Să n-avem timp, cănd ești chemat,

Și regretăm târziu, când ne e greu

 

Și greutatea, e tare-apăsătoare,

Când știm, ca-m fi putut, mai mult,

Să alinăm singurătatea, care doare,

Si cum eram, uniti noi, mai demult

 

Când ea în prag, nu a mai fost,

Și poarta, nu s-a mai deschis,

Am plâns, dar chiar că n-avea rost,

Mama, fiind prea sus, în Paradis

 

Acum și, fară telefon, să dai,

Eu m-aș grabi și, aș veni, în zbor,

Să-ți mulțumesc, pentru luna de Mai,

Când lumea-ntreagă, afla că ai fecior

 

Ce spun și scriu acum, e făra leac,

Și-mi cer iertare, mamă sfântă,

Ca-ș fi putut, mai mult să fac,

Si să alin, a ta grea suferință

 

Mai vin si, trec prin sat si, pe imaș,

Și la mormânt, plângând, ma reculeg,

În liniște suspin și, singură te las,

Știind că asta-i soarta si,nu pot să aleg

 

Voi, care astăzi mame, mai aveți,

Și stiti, ci cât de mult, v-asteaptă,

Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,

Și cât mai des, dechideți, poarta!

More ...

Candela vieții

Pe chipul ei aștri sau stins.

În părul ei ninsori au nins. 

Iar ochii ei și-acum păstrează, 

Sclipirea care radiază.

 

În sufletu-i sunt adunate,

tristeți și bucurii de-o viață.

Iar mâinile mici și ridate,

ne mângâie în fiecare dimineață.

 

Azi ninge nu știu a câta oară...

Din cer în părul ei fulgii coboară.

Sunt binecuvântări cerești,

Ea este icoana vieții pământești.

 

Trec anii necruțători peste tine,

puterile ți se știrbesc ușor.

Aștepți cu dor copilul ce nu vine

iar sufletu-ți e mistuit de dor.

 

Vocea caldă și blajină

iarăși icoanelor se închină.

În ruga ta către Dumnezeu

ceri binele copilului tău.

 

Pictat rămâne chipu-i sfânt

acolo, printre îngeri ești o minune. 

Aici, prin viața pe pământ

icoana pentru închinăciune.

 

Pe chipul ei mereu vor arde

noi aștrii luminoși și vii.

Ea este călăuza pentru mai departe

pentru al omenirii neam, pentru copii.

 

Ea este MAMA - candela mereu aprinsă.

Ea este rugăciunea către Dumnezeu trimisă.

Cât mama ne mai este în viața, 

pleacă urechea la a ei povață.

More ...

Mama

Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge

More ...

Gânduri pentru mama

Pe când brațele-mi sunt reci

Și mă găsesc în disperare,

Doar la tine mă gândesc,

Căci mi-ești dulce alinare

 

Tu-mi ești înger când greșesc

Și când plouă, tu-mi ești soare.

Tu-mi ești stele-n bezna nopții

Și când sec, tu îmi ești mare.

 

Aș da la schimb o lume-ntreagă

Să te pot vedea zâmbind,

Să te văd, cu ochii calzi,

Spre mine-n pași grăbiți venind...

 

Mai tare te-aș fi strâns de mână,

Mai mult ți-aș fi cântat cu drag

De-aș fi știut cât de mult suferi

Când mă vezi plecând din prag...

 

Îmi pare rău c-am dispărut

Și că nu ți-am spus de ce

Cu noaptea-n cap, fără măcar

O lacrimă să-ți mai pot șterge...

 

Îmi pare rău că sunt departe,

Iară casa e prea goală

Și că-n cea mai neagră noapte

N-are cin’ să-ți spună „mamă”...

More ...