Plămadă
Doamne, sunt un adânc al neputinței,
Un întuneric umbrit de întuneric,
O lipsă aridă de ploaie,
O noapte fară stele,
Un mister fără de lună.
De o veșnicie îmi scriu tristețea pe ape adânci și pustii de lacuri,
Doamne, sunt un Adam izgonit,
Tăcut și uitat în urmă.
Voi coborâ mereu mereu spre abis?
Sau suflarea Ta va sufla din nou viata și lumina în nările mele,
Aprinzând în inima mea lumina învierii,
Pălpâind în tăcere?
Sau nu...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ajutor divin
Poem: Un gând şi-atât...
Editura Bestseller participă cu un stand inedit la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XXI-a
Poem: Viața nu e un joc!
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în spaniolă
🌟 Concurs de Poezie: "Îngerul meu" 🌟
Poem: Visul meu nemuritor.....
Poem: Împăcare
263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor