Plămadă
Doamne, sunt un adânc al neputinței,
Un întuneric umbrit de întuneric,
O lipsă aridă de ploaie,
O noapte fară stele,
Un mister fără de lună.
De o veșnicie îmi scriu tristețea pe ape adânci și pustii de lacuri,
Doamne, sunt un Adam izgonit,
Tăcut și uitat în urmă.
Voi coborâ mereu mereu spre abis?
Sau suflarea Ta va sufla din nou viata și lumina în nările mele,
Aprinzând în inima mea lumina învierii,
Pălpâind în tăcere?
Sau nu...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Tu...
Poem: Fulgii de nea
Ce carti citesc moldovenii. Top 10 cele mai cumparate in 2018
Poem: Cu capul în nori
Poem: Femeile îngeri printre noi
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale
Poem: ,,Prietenii"
Poem: Ajutor divin
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris