O, dulce iluzie
Printe vremuri trecătoare
Printre cețuri de oameni
O lumină m-a pătruns
M-a vrăjit și m-a răpus
O,dulce iluzie ,tu ai fost
M-ai privit o clipă întregă
Și-ai clădit într-o secundă
Un univers de șagă
O ,dulce iluzie, n-am știut
Cât de mult mă va consta
O așa clipă frumoasă
Îmbrăcată-n flori de nea
O ,dulce iluzie ,știi atunci
Când priveam cu drag la stele
Și credeam, că dintre ele
Una va fi a mea?
O, dulce iluzie , crudă ești
Că m-ai ridicat în zbor
Și m-ai părăsit atunci
Când trebuia să cobor
O, dulce iluzie, dar, te rog
Mai ridică-mă o dată
Să privesc lumea de sus
Și să cad ca altădată.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dragoste imperfectă
Poem: Epigrame XXXVI
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Ascunde-mă
Poem: Maine, dupa razboi.
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: Un pahar de poezie
Poem: Flăcăul
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice