Bulevardul Revederii
Hai să sorbim din noaptea revederii
Şi vinul dulce-acriṣor al impăcării
Ma bucur să te simt din nou in brațe
Să ne-mpodim intr-o gândire frunțile brăzdate
Şi-n piept ceasornicarul bată ceasul şapte
Nici prea târziu, nici prea devreme frate
Să ne legăm şireturile vieții
În promenadā pe aleea Hohenzollern
Din Bulevardul Revederii...
Category: Parting poems
All author's poems: Matei Ciprian
Date of posting: 14 апреля 2024
Views: 543
Poems in the same category
Recurs demisec
Ti-am dăruit cu drag bucăți din suflet
Crezând în timp ca vei aprecia
Și ca vei vrea când ne-o veni sfarsitul
C-un vin în doi sa incheiem povestea,
Mi-erati altarul meu de armonie
Neștiind ce va urma sa fie..
Ca vei alege să mă închizi in vesnicie
Sa ma abandonezi intr-o eternă mâhnire..
Mi-ai spus atât de sec ca nu ești pentru mine
Uitând de tot si toate peste noapte
Sperand sa pot uita si eu de tine..
Ai gândit rău...mai rău de-atata nU se poate.
Sunt zile...luni...un an....de când port doliu
După o poveste-n doi ucisa din orgoliu
Cu sentimente rosé puse la zid
Si-o durere ce-n mine o-nchid.
Și azi, ca alta data, pe-o foaie de lacrimi
udată
Rescriu povestea noastra încă o dată
Și cine stie câte pagini or plânge..câte foi.
Sfârșitul fără recurs ce l-ai dorit pentru noi.
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
Gri
gri...
Îmi ești capitol ce nu-l pot citi cu voce tare
O poveste tristă, dureroasă pierdere
Durere ascunsă-n suflet noaptea
Ce-i mai grea pe zi ce trece..
#onewinewoman
Am învățat să dansez cu ea in fiecare zi
Să port un zâmbet ce lacrimi îmi ascunde
Și mă prefac că-i roz deși totul mi-i gri
Dar aș fugi...să pot..dar unde?
#unpahardepoezie
Mă pierd în gânduri la orice pas
Să beau?..mi-i paharul mult prea amar
As vrea să te sun...dar e tot ocupat
Simt cum durerea întrece orice hotar.
#winedrops
Privirea mi-i cu teamă.. în suflet mi-i speranță
Simt că-s blocată în al tăcerii labirint
Mă pierd în iluzii că de-un an îmi e ceață
Că vei reveni. Iarăși mă mint...
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Ea a plecat să învețe în altă țară,
El a uitat de ea.
Minutele,toate anotimpurile pe ei i-au unit,
De o prietenie strânsă.
Apusul și răsăritul soarelui,
L-au întâlnit împreună.
Cântecele la chitară,
Amândoi le cântau.
Mâncarea la doi o împărțeau,
Sentimentele și prietenia un rol mare jucau.
S-au văzut ei peste zece ani,
El ridică ochii și o observă,
Pe prietena sa, din adolescență.
Ea cu fața de copilaș a rămas,
Dar băiatul a devenit matur și frumos.
Fetița nici nu la cunoscut,
Iar când i-a auzit vocea,
La cunoscut,este el ce nu îl poate scoate din
Al său gând.
-Salut draga mea ,ce faci ,cum la tine?
-Salut,la mine e tot bine dar tu ?
-Eu mă pregătesc de un nou proiect
la locul de muncă.
-Bine pa trebuie să plec, soția mă așteaptă.
-ce??? Pa
În gândul său fata a zis
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Dar acum el e însurat, și soție are.
A privit pentru ultima oară,la prietenul său.
Și tristă a plecat la soțul ei.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 17.10.2024
Un ultim poem în noapte
Un ultim poem scris în noapte
Să-l vezi când eu nu voi mai fi
Vei înțelege atunci... poate,
Că te-am sperat în fiecare zi.
Renunț încă o dată la mine
Deși-mi place să scriu de dor.
Să scriu adânc de dor de tine,
M-a făcut de realitate să nu mor.
Că ieri ți-am stat în brațe...
Azi suntem versuri pe hârtie
Și chiar de te-ai înstrăinat,
Te simt, in orice poezie...
O vreme o să aleg tăcerea
Visele... de tot mi-au apus.
Vreau doar să-mi uit durerea
De dorul ce mi-l port ascuns.
UITA TU...
Uită-mă tu!..că eu nu pot
Cu dor in suflet mi te port
C-am încercat a te uita
Și mintea e-n război cu inima.
Uită-mă tu!..cắ eu nu pot
Din inima să mi te scot
Am încercat să mi te smulg din ea
Si-acum mai tare-o doare lipsa ta.
Eu n-o sa po..Uita-ma tu!
Și nicicând sa nu-ti aminteşti
Ca ai fost cel ce-ai spus nu
Unui final, îmbrățișați, ca in povesti.
P.S
în lacrimi tot astept uitarea
Poate-ntr-o zi ma va gasi
Să mi te ia de pe cărarea
Povești noastre atât de gri..
Recurs demisec
Ti-am dăruit cu drag bucăți din suflet
Crezând în timp ca vei aprecia
Și ca vei vrea când ne-o veni sfarsitul
C-un vin în doi sa incheiem povestea,
Mi-erati altarul meu de armonie
Neștiind ce va urma sa fie..
Ca vei alege să mă închizi in vesnicie
Sa ma abandonezi intr-o eternă mâhnire..
Mi-ai spus atât de sec ca nu ești pentru mine
Uitând de tot si toate peste noapte
Sperand sa pot uita si eu de tine..
Ai gândit rău...mai rău de-atata nU se poate.
Sunt zile...luni...un an....de când port doliu
După o poveste-n doi ucisa din orgoliu
Cu sentimente rosé puse la zid
Si-o durere ce-n mine o-nchid.
Și azi, ca alta data, pe-o foaie de lacrimi
udată
Rescriu povestea noastra încă o dată
Și cine stie câte pagini or plânge..câte foi.
Sfârșitul fără recurs ce l-ai dorit pentru noi.
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
Gri
gri...
Îmi ești capitol ce nu-l pot citi cu voce tare
O poveste tristă, dureroasă pierdere
Durere ascunsă-n suflet noaptea
Ce-i mai grea pe zi ce trece..
#onewinewoman
Am învățat să dansez cu ea in fiecare zi
Să port un zâmbet ce lacrimi îmi ascunde
Și mă prefac că-i roz deși totul mi-i gri
Dar aș fugi...să pot..dar unde?
#unpahardepoezie
Mă pierd în gânduri la orice pas
Să beau?..mi-i paharul mult prea amar
As vrea să te sun...dar e tot ocupat
Simt cum durerea întrece orice hotar.
#winedrops
Privirea mi-i cu teamă.. în suflet mi-i speranță
Simt că-s blocată în al tăcerii labirint
Mă pierd în iluzii că de-un an îmi e ceață
Că vei reveni. Iarăși mă mint...
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Ea a plecat să învețe în altă țară,
El a uitat de ea.
Minutele,toate anotimpurile pe ei i-au unit,
De o prietenie strânsă.
Apusul și răsăritul soarelui,
L-au întâlnit împreună.
Cântecele la chitară,
Amândoi le cântau.
Mâncarea la doi o împărțeau,
Sentimentele și prietenia un rol mare jucau.
S-au văzut ei peste zece ani,
El ridică ochii și o observă,
Pe prietena sa, din adolescență.
Ea cu fața de copilaș a rămas,
Dar băiatul a devenit matur și frumos.
Fetița nici nu la cunoscut,
Iar când i-a auzit vocea,
La cunoscut,este el ce nu îl poate scoate din
Al său gând.
-Salut draga mea ,ce faci ,cum la tine?
-Salut,la mine e tot bine dar tu ?
-Eu mă pregătesc de un nou proiect
la locul de muncă.
-Bine pa trebuie să plec, soția mă așteaptă.
-ce??? Pa
În gândul său fata a zis
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Dar acum el e însurat, și soție are.
A privit pentru ultima oară,la prietenul său.
Și tristă a plecat la soțul ei.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 17.10.2024
Un ultim poem în noapte
Un ultim poem scris în noapte
Să-l vezi când eu nu voi mai fi
Vei înțelege atunci... poate,
Că te-am sperat în fiecare zi.
Renunț încă o dată la mine
Deși-mi place să scriu de dor.
Să scriu adânc de dor de tine,
M-a făcut de realitate să nu mor.
Că ieri ți-am stat în brațe...
Azi suntem versuri pe hârtie
Și chiar de te-ai înstrăinat,
Te simt, in orice poezie...
O vreme o să aleg tăcerea
Visele... de tot mi-au apus.
Vreau doar să-mi uit durerea
De dorul ce mi-l port ascuns.
UITA TU...
Uită-mă tu!..că eu nu pot
Cu dor in suflet mi te port
C-am încercat a te uita
Și mintea e-n război cu inima.
Uită-mă tu!..cắ eu nu pot
Din inima să mi te scot
Am încercat să mi te smulg din ea
Si-acum mai tare-o doare lipsa ta.
Eu n-o sa po..Uita-ma tu!
Și nicicând sa nu-ti aminteşti
Ca ai fost cel ce-ai spus nu
Unui final, îmbrățișați, ca in povesti.
P.S
în lacrimi tot astept uitarea
Poate-ntr-o zi ma va gasi
Să mi te ia de pe cărarea
Povești noastre atât de gri..
Other poems by the author
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Din grădina patimelor
Îmi place forma ta, femeie, şi gustul şi mirosul tău.
Te port în gând, te năzuiesc...
Mă urmăreşti ca o himeră,
Când nu eşti tu, eu tot cu tine sunt.
Ți-am conturat din spate silueta,
Căzută-n rugăciune, pe genunchi.
Ṣi te imprim în inimă ca o icoană,
Salvată într-o colecție de dulci minuni.
Buzele-ți moi m-au ars cu pasiunea
Unui ospăț de simțuri şi trăiri.
Setea mi-ai stins în galeşe priviri,
In suflet mi-ai hrănit chiar nemurirea.
În preajma ta adie în arome primăvara,
Ca-ntr-un buchet de frezii, irişi şi zambile.
Mă farmeci volatil cu note de iubire,
Până adânc în piept îți simt suflarea.
Îmi place forma ta, femeie, şi gustul şi mirosul tău pe mine.
Eşti una de ajuns pentru o mie
de mântuiri si nemuriri şi vis.
Şi de n-ai fi, eu n-aş mai fi...
cu tine.
Aviz ipohondric
Domnule doctor, mă doare un nerv,
Chiar in călcâiul lui Ahile.
Îs ingrozit cumplit de moarte... serios!
Şi Dumnezeu e îngrozit de mine...
Ah! Şi măseaua minții a străpuns
Acut din falcă prin obraz
Şi-acum îmi palpitează ochiu-nchis
Şi m-amețeşte-un iureş de cromatic nărăvaş.
Nu înțelegi?! Dă-mi un diazepam!
Te rog....frumos! Căci nuuu maaai pooot...
Sunt copleşit... şi parcă simt ceva calamitos,
muşcând brutal din nervul vag.
Cad îngeri
Au început să-mi cadă îngerii din cer
Dar se feresc să cadă pe Pământ
Și gravitează amorțiți în violet eter
Resuscitați, de câte-o rugăciune, când și când...
Nu știu cum am ajuns să spun
Aceeași rugăciune de nebun
Păstrează-mi cuviința faptei și dragoste în gând,
Recunoștința pildei din străbuni, doine și cânt...
Am adormit sau poate a fost aievea
Prezenţa mea în spațiu și în timp
Dar m-am ciocnit accidental de îngeri
Ce amorțiți pluteau ca-n amintiri
Am agățat în grabă doar o pană
Din aripa inertă ce-am lovit....
Cutremurat de atingerea-mi brutală
Din pană a țâșnit... cerneală şi pelin
O ultimă zvâcnire de icoană
S-a mistuit în palma-mi iarăși goală
Stârnindu-mi o durere infernală...
Mă muşcă ochii de durere, sunt orb de lacrimi
Sau e întuneric?
Mă șterg cu palma apăsat
De lutul moale de păcat
Și printre gene, îndurerat,
Citesc în palmă un mesaj...
Fii blând! Te iartă!
Te-am iertat!
Ninge aprilie de vis
Ninge aprilie cu petale albe de mălin,
Cu soarele-n dans vesel peste corole în delir,
Se depletesc vântului din ciorchine, cum le suflă lin
Şi se aştern într-un covor ce, pas după pas, ignorant îl deşir.
Mă opresc ca din vis să constat fulminant
În ce spectacol măreţ am păşit, ca un delict flagrant,
Rătăcind pe cărări, mai mult în gând, nepăsător.
Complet învăluit de un deliciu fragrant izbitor.
Şi rămân în moment, ancorat senzorial,
În trecerea fluidă a unui timp relativ perenal,
Să mă observ, prin năval de paşi călători,
Printr-un progres nebulos de zgârie-nori.
Şi iarăşi, inept, refuz să traversez în moment
Din cursul impus spre cotidianul apel.
Mă desprind iute, ca dintr-un vis infidel,
Să păşesc realist şi remunerat în purgatoriul tangent.
Networking
Bunicului i-a plăcut țuica, dar eu chiar l-am iubit
Şi taică-meu a stins pahare, dar el m-a căpăcit.
Bunic'a fost dintr-o bucată, harnică dar arțăgoasă,
Iar mama m-a-nvățat de mic c-o casă nu-i acasă.
Ce simplu pare-n trei cuvinte ceva ce-i complicat...
O lume atât de evazivă, expusă la păcat,
Oricine poate să te agațe în ştreangul social.
Şi chiar de ai ceva aplomb, în umbră, eşti damnat.
Am petrecut vreo câțiva ani în cvasianonimat,
Cu mulți prieteni vechi şi noi.
Cu toți, pe rând, ne-am transformat,
În tipi de treabă sau smardoi.
Ne-am împărțit de la nevoi,
Ne-am îndoit prin alte zări,
Şi-am căutat perseverent
Un scop mai nobil, mai select.
Dar la origini când te-ntorci,
Eşti consultat de acei proroci,
Care ți-au zis c-aşa va fi,
Degeaba-ncerci altundeva mai bine-a năzui.
E viața un dar sau un calvar,
Ori labirint profesional?
E moartea-un prag sau un popas
Sau e credința în impas?
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Din grădina patimelor
Îmi place forma ta, femeie, şi gustul şi mirosul tău.
Te port în gând, te năzuiesc...
Mă urmăreşti ca o himeră,
Când nu eşti tu, eu tot cu tine sunt.
Ți-am conturat din spate silueta,
Căzută-n rugăciune, pe genunchi.
Ṣi te imprim în inimă ca o icoană,
Salvată într-o colecție de dulci minuni.
Buzele-ți moi m-au ars cu pasiunea
Unui ospăț de simțuri şi trăiri.
Setea mi-ai stins în galeşe priviri,
In suflet mi-ai hrănit chiar nemurirea.
În preajma ta adie în arome primăvara,
Ca-ntr-un buchet de frezii, irişi şi zambile.
Mă farmeci volatil cu note de iubire,
Până adânc în piept îți simt suflarea.
Îmi place forma ta, femeie, şi gustul şi mirosul tău pe mine.
Eşti una de ajuns pentru o mie
de mântuiri si nemuriri şi vis.
Şi de n-ai fi, eu n-aş mai fi...
cu tine.
Aviz ipohondric
Domnule doctor, mă doare un nerv,
Chiar in călcâiul lui Ahile.
Îs ingrozit cumplit de moarte... serios!
Şi Dumnezeu e îngrozit de mine...
Ah! Şi măseaua minții a străpuns
Acut din falcă prin obraz
Şi-acum îmi palpitează ochiu-nchis
Şi m-amețeşte-un iureş de cromatic nărăvaş.
Nu înțelegi?! Dă-mi un diazepam!
Te rog....frumos! Căci nuuu maaai pooot...
Sunt copleşit... şi parcă simt ceva calamitos,
muşcând brutal din nervul vag.
Cad îngeri
Au început să-mi cadă îngerii din cer
Dar se feresc să cadă pe Pământ
Și gravitează amorțiți în violet eter
Resuscitați, de câte-o rugăciune, când și când...
Nu știu cum am ajuns să spun
Aceeași rugăciune de nebun
Păstrează-mi cuviința faptei și dragoste în gând,
Recunoștința pildei din străbuni, doine și cânt...
Am adormit sau poate a fost aievea
Prezenţa mea în spațiu și în timp
Dar m-am ciocnit accidental de îngeri
Ce amorțiți pluteau ca-n amintiri
Am agățat în grabă doar o pană
Din aripa inertă ce-am lovit....
Cutremurat de atingerea-mi brutală
Din pană a țâșnit... cerneală şi pelin
O ultimă zvâcnire de icoană
S-a mistuit în palma-mi iarăși goală
Stârnindu-mi o durere infernală...
Mă muşcă ochii de durere, sunt orb de lacrimi
Sau e întuneric?
Mă șterg cu palma apăsat
De lutul moale de păcat
Și printre gene, îndurerat,
Citesc în palmă un mesaj...
Fii blând! Te iartă!
Te-am iertat!
Ninge aprilie de vis
Ninge aprilie cu petale albe de mălin,
Cu soarele-n dans vesel peste corole în delir,
Se depletesc vântului din ciorchine, cum le suflă lin
Şi se aştern într-un covor ce, pas după pas, ignorant îl deşir.
Mă opresc ca din vis să constat fulminant
În ce spectacol măreţ am păşit, ca un delict flagrant,
Rătăcind pe cărări, mai mult în gând, nepăsător.
Complet învăluit de un deliciu fragrant izbitor.
Şi rămân în moment, ancorat senzorial,
În trecerea fluidă a unui timp relativ perenal,
Să mă observ, prin năval de paşi călători,
Printr-un progres nebulos de zgârie-nori.
Şi iarăşi, inept, refuz să traversez în moment
Din cursul impus spre cotidianul apel.
Mă desprind iute, ca dintr-un vis infidel,
Să păşesc realist şi remunerat în purgatoriul tangent.
Networking
Bunicului i-a plăcut țuica, dar eu chiar l-am iubit
Şi taică-meu a stins pahare, dar el m-a căpăcit.
Bunic'a fost dintr-o bucată, harnică dar arțăgoasă,
Iar mama m-a-nvățat de mic c-o casă nu-i acasă.
Ce simplu pare-n trei cuvinte ceva ce-i complicat...
O lume atât de evazivă, expusă la păcat,
Oricine poate să te agațe în ştreangul social.
Şi chiar de ai ceva aplomb, în umbră, eşti damnat.
Am petrecut vreo câțiva ani în cvasianonimat,
Cu mulți prieteni vechi şi noi.
Cu toți, pe rând, ne-am transformat,
În tipi de treabă sau smardoi.
Ne-am împărțit de la nevoi,
Ne-am îndoit prin alte zări,
Şi-am căutat perseverent
Un scop mai nobil, mai select.
Dar la origini când te-ntorci,
Eşti consultat de acei proroci,
Care ți-au zis c-aşa va fi,
Degeaba-ncerci altundeva mai bine-a năzui.
E viața un dar sau un calvar,
Ori labirint profesional?
E moartea-un prag sau un popas
Sau e credința în impas?