Fara titlu
Mai torn încă un pahar de vin
Să scap de-al tău venin ,
Să uit prin tot ce-am trecut
Să nu regret că te-am pierdut.
Mă doare pentru că mi-ai făcut rău
De la început eu n-am fost pe gustul tău,
Pentru că gustul tău a fost amar
Visul tău pentru mine a fost un coșmar.
Nu ne potriveam indiferent ce făceam
Noi nu căutam fericirea, doar rătăceam
Din cele mai banale lucruri mereu ne certam
N-aveam dialog pentru că eu mereu tăceam
Dacă îți spunem de la început tot
Poate azi n-aș mai avea sufletul mort
Category: Parting poems
All author's poems: Djl6m6dnn1r
Date of posting: 5 мая 2024
Added in favorites: 2
Views: 697
Poems in the same category
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit, dacă pe cap mi-ai fi pictat cu admirație un voal al nopții albastre, inimia mi ar fi inflorit și acum în grădini cu flori
Grădinii din care dacă nu părăseai seceta sufletului meu și ma adăpai cu apa, acum din ea te infruptai cu privirea și atunci ai fi văzut ca din toate florile doar eu suspin și alin
Dacă nu o luai la goană din amintrii probabil sufletul te canta ca pe un cântec din copilărie, iar din gradina ce mi-ai fi alesul, eu as fi floare ta și tu copilăria mea
Dar din păcate, tu ai iubit mai mutl spini
Asa ca ai rănit ce te iubește și iubești ce te râneste
Am fost copilița trecutului tău, doar ca-n viitor ai ales sa nu ma mai iubești
Probabil ai știut și tu că aș fi meritat ceva mai bun
Cuvinte Tăcute
Te-ai așezat să mă citești, dar nu dai semn,
Privind cu ochii tăi adânci și goi,
De ce nu răspunzi, de ce mă lași în umbra acestui cuvânt,
Când inima mea țipă, dar doar tu rămâi mut?
Citești, dar niciun răspuns nu vine,
Te hrănești din tăceri ce mă rănesc adânc,
Și eu, în loc de iubire, scriu cuvinte tăioase,
Poezii de dor, în loc de dorința de-a te avea.
Mă frâng în cuvinte, mă pierd în fraze,
Pe care le-aș da unui „noi” ce nu mai există,
Și tot ce rămâne sunt scrisori de amor
Ce nu ajung niciodată să-ți atingă inima.
Tu nu te simți, nu simți când rândurile se sparg,
Nu vezi cum te iubesc, dar mă pierd în tăcere,
Și tot ce fac e să dau formă dorului meu,
Un dor ce se împrăștie, dar tu nici măcar nu-l simți.
Nu te grăbi să mă citești, dar măcar lasă un semn,
Un cuvânt, un gest, un semn al ființei tale,
Căci eu, din cauza ta, nu mai scriu despre iubire,
Ci doar despre doruri ce-mi toacă sufletul, rând pe rând.
Aș vrea să mă asculte cineva, măcar o dată,
Dar nu tu, nu tu care îmi ești aproape și departe,
Aș vrea să-mi auzi bătăile de inimă ce strigă,
Dar tu doar mă citești, fără să simți, fără să mă vezi cu adevărat.
Constelație incompletă
Îmi varsă cerul lacrimi ce-mi suspină neconteni la ureche, cu-n tact frenetic ce lovește în golul inimii mele
Stelele-mi plâng îndurerate în ecoul zgomotos al conștiinței mele
Ploia îmi stropește umbra ce eclipsa pământul meu arid
O mulțime de vietăți, o mulțime de încercări de a mă înrevia
Universul voia să retrăiesc și să iubesc din nou
Dar în centrul universului meu există doar colosul cosmic, cel pentru care trăiesc și mă simt iubită
Că, cu ce folos să am o lume întreagă?
Să fiu înconjurată de toți și de toate când înec în sulfetul meu propriul haos ca să-mi reamintesc iar și iar că niciodată nu va mai fi la fel
Fără de pacea mea sufletească, care sub forma unei stele a părăsit pământul, lăsându-mi întreagă constelație incompletă
El, fluviul ce-și neagă izvorul
El curge haotic, prin vaduri străine,
crezând că se spală de vechi, de trecut,
dar orice râu poartă, sub unde divine,
ecoul izvorului ce l-a născut.
Și poate că-n brațele nopții se pierde,
și poate că plouă ca să se ascundă,
dar apa ce tace în valuri, în perdea,
îmi poartă reflexul, în unda profundă.
Oricât de departe s-ar duce, n-ai teamă,
căci râurile toate ajung înapoi.
Când crede că-i liber și fără de rană,
își vede trecutul oglindă în ploi.
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Plopul de ieri
A fost cândva, departe
Un plop însetat de apa
Dar cine știa ca aceea apa
Se va evapora odată.
Putini înțeleg versetul
Cu inima strașnic lucida
Si vor rămâne numai decât
Versuri-n gri pe alb zvarlite.
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit, dacă pe cap mi-ai fi pictat cu admirație un voal al nopții albastre, inimia mi ar fi inflorit și acum în grădini cu flori
Grădinii din care dacă nu părăseai seceta sufletului meu și ma adăpai cu apa, acum din ea te infruptai cu privirea și atunci ai fi văzut ca din toate florile doar eu suspin și alin
Dacă nu o luai la goană din amintrii probabil sufletul te canta ca pe un cântec din copilărie, iar din gradina ce mi-ai fi alesul, eu as fi floare ta și tu copilăria mea
Dar din păcate, tu ai iubit mai mutl spini
Asa ca ai rănit ce te iubește și iubești ce te râneste
Am fost copilița trecutului tău, doar ca-n viitor ai ales sa nu ma mai iubești
Probabil ai știut și tu că aș fi meritat ceva mai bun
Cuvinte Tăcute
Te-ai așezat să mă citești, dar nu dai semn,
Privind cu ochii tăi adânci și goi,
De ce nu răspunzi, de ce mă lași în umbra acestui cuvânt,
Când inima mea țipă, dar doar tu rămâi mut?
Citești, dar niciun răspuns nu vine,
Te hrănești din tăceri ce mă rănesc adânc,
Și eu, în loc de iubire, scriu cuvinte tăioase,
Poezii de dor, în loc de dorința de-a te avea.
Mă frâng în cuvinte, mă pierd în fraze,
Pe care le-aș da unui „noi” ce nu mai există,
Și tot ce rămâne sunt scrisori de amor
Ce nu ajung niciodată să-ți atingă inima.
Tu nu te simți, nu simți când rândurile se sparg,
Nu vezi cum te iubesc, dar mă pierd în tăcere,
Și tot ce fac e să dau formă dorului meu,
Un dor ce se împrăștie, dar tu nici măcar nu-l simți.
Nu te grăbi să mă citești, dar măcar lasă un semn,
Un cuvânt, un gest, un semn al ființei tale,
Căci eu, din cauza ta, nu mai scriu despre iubire,
Ci doar despre doruri ce-mi toacă sufletul, rând pe rând.
Aș vrea să mă asculte cineva, măcar o dată,
Dar nu tu, nu tu care îmi ești aproape și departe,
Aș vrea să-mi auzi bătăile de inimă ce strigă,
Dar tu doar mă citești, fără să simți, fără să mă vezi cu adevărat.
Constelație incompletă
Îmi varsă cerul lacrimi ce-mi suspină neconteni la ureche, cu-n tact frenetic ce lovește în golul inimii mele
Stelele-mi plâng îndurerate în ecoul zgomotos al conștiinței mele
Ploia îmi stropește umbra ce eclipsa pământul meu arid
O mulțime de vietăți, o mulțime de încercări de a mă înrevia
Universul voia să retrăiesc și să iubesc din nou
Dar în centrul universului meu există doar colosul cosmic, cel pentru care trăiesc și mă simt iubită
Că, cu ce folos să am o lume întreagă?
Să fiu înconjurată de toți și de toate când înec în sulfetul meu propriul haos ca să-mi reamintesc iar și iar că niciodată nu va mai fi la fel
Fără de pacea mea sufletească, care sub forma unei stele a părăsit pământul, lăsându-mi întreagă constelație incompletă
El, fluviul ce-și neagă izvorul
El curge haotic, prin vaduri străine,
crezând că se spală de vechi, de trecut,
dar orice râu poartă, sub unde divine,
ecoul izvorului ce l-a născut.
Și poate că-n brațele nopții se pierde,
și poate că plouă ca să se ascundă,
dar apa ce tace în valuri, în perdea,
îmi poartă reflexul, în unda profundă.
Oricât de departe s-ar duce, n-ai teamă,
căci râurile toate ajung înapoi.
Când crede că-i liber și fără de rană,
își vede trecutul oglindă în ploi.
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Plopul de ieri
A fost cândva, departe
Un plop însetat de apa
Dar cine știa ca aceea apa
Se va evapora odată.
Putini înțeleg versetul
Cu inima strașnic lucida
Si vor rămâne numai decât
Versuri-n gri pe alb zvarlite.
Other poems by the author
Devastat
În sufletul meu e direct furtună, nu pot s-o numesc ploaie de vară
Nu-i numic frumos de când amintirile au început să-mi dispară
În vânt și ploaie rece mă chinui de trei ore să-mi aprind o țigară
După nori nu mai vine soare dacă a apucat să se facă seară
Plouă cu regrete iar sufletul îmi este complet inundat
Iubirea este o binecuvântare însă eu sunt blestemat
Mă gândesc doar la ea și încep să uit cine sunt cu adevărat
Mă doare din ce în ce mai tare și nu știu ce trebuie să fac
Nu găsesc nici o rezolvare prin care inimi să pot să-i fac pe plac
Nu știu cât timp o să mai treacă până când am să reușesc sa mă adun
Am început să vorbesc doar nu mine, nu vreau să cred că-s nebun
Oglinda spartă.
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Tremur și privesc în gol,
Greșelile din trecut mă omoară,
În teatrul vieții am cel mai inutil rol.....
Nu pot să-mi dau sens vieții,
Nu pot s-o fac fără tine,
Mi-am umplut de sânge pereții,
Blocat pe aceiași amintire......
Mi-am amintit cât de mult ți-am greșit,
Câte lacrimi ai vărsat din cauza mea,
Te rog să nu regreți că m-ai iubit,
Chiar dacă toate-s doar din vina mea........
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Privesc în ochi un monstru,
Care plânge și regretă seară de seară,
Greșelile din trecutul nostru........
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Toată cioburi, plină de sânge,
Viața-i dulce dar mai mult amară,
Copilul din mine veșnic plânge.....
Iau un ciob din oglinda spartă de aseară,
Fără să clipesc mi-l înfig în piept,
Lumânări vor plânge cu lacrimi de ceară,
Că te las în urmă e singurul regret.........
Buclă temporală...
Sunt dependent de ochii tăi,
Sunt dependent de tine,
Pe sufelt am vânătăi,
În inimă numai pe tine,
Te caut până te găsesc,
Te caut toată viața,
Numai la tine mă gândesc,
Ție îți dedic și viața,
Tu ești totul pentru mine,
Eu sunt un simplu zero,
Aș face de toate pentru tine,
După aș lua-o de la zero...
Buclă temporală să fie a noastră iubire,
Să trăim zilnic aceleași clipe pline de fericire,
Buclă temporală să fie al tău sărut dulce,
Să mă las purtat de valurile iubiri să văd unde m-or duce,
Buclă temporală să fie atingerea ta fină,
Ochii tăi să mă ghideze pe drumul de-a te face a mea regină,
Buclă temporală să fie al tău sincer Te iubesc,
Și eu unul o eternitate lângă tine am să trăiesc.
Vreau să uit de toate, de dor și de durere,
Să-mi amintesc doar de tine și a ta fină mângâiere,
Sunt dependent de-al tău dulce sărut,
Alături de tine simt c-am renăscut,
Alături de tine vreau s-o iau de la-nceput,
Alături de tine vreau să mă pierd în necunoscut.........
Îți jur prințesă, și credemă pe cuvânt,
Pentru tine m-aș ridica și din mormânt,
Îți jur c-am să te răpesc din brațele lui, și am să te țin la pieptul meu indiferent de consecințe. Ști că nimic pe lumea asta nu este mai important pentru mine decât ești tu🥺.
Toate îmi merg pe dos..
Viața mea-i precum un vis
Tot ce iubesc imposibil de atins
Precum într-un blestemat coșmar
Tot ce-i dulce-mi las-un gust amar
Tot ce iubesc se-ndepărtează
Tot ce trăiesc sufletu-mi pătează
Încerc să mă mișc dar sunt blocat
Pentru tot ce se-ntâmplă sunt vinovat
Sunt la pământ cu moralul și mai jos
De ceva vreme toate îmi merg pe dos ...
Vi cu mine prințesă?
Au trecut mai bine de doi ani
Și încă te iubesc ca-n prima zi,
Pot să treacă zeci de mi de ani,
Tot îmi doresc a mea să fi,
Din prima clipă-n care te-am văzut,
Am știut că suntem suflete pereche,
Aș vrea să pot să-ți dau încă un sărut,
Și să-ți șoptesc un te iubesc la ureche......
Aș vrea să vin să te iau de mână,
Să te sărut sub clar de lună,
Pentru tine le las pe toate-n urmă,
Vreau să fug cu tine-n lumea asta nebună,
Fara titlu
Vreau să mor ca să-mi iau gândul de la tine,
Vreau să cred că după moarte totul va fi bine
Vreau să mă asigur că toți o să uite de mine
Îmi cer scuze în avans pentru toate lacrimile care o să curgă
Din ochi persoanelor ce cred că mă cunosc dar niciodată nu m-ascultă
Îmi cer scuze pentru tot binele și răul pe care l-am făcut
O să uitați de mine pentru că niciodată nu m-ați cunoscut
Tu ai fost singura care m-a cunoscut cu adevărat
Doar tu ști prin câte am trecut și cât sunt de devastat
Dintre atâtea persoane tu ai fost singura care m-a ascultat
Ție ți-am spus tot de fiecare dată când viața m-a dărâmat
Nu-mi pasă dacă ajung în iad, am să le iau toate ca pe un vis
Nu-mi pasă dacă am să rămân blocat singur o eternitate în abis
Nu-mi mai pasă de jurăminte și nici de cea ce ți-am promis
Nu-mi mai pasă de nimic, ce rost ar avea să-mi mai pese
Am prea multe versuri scrise, dar prea puține înțese
Am ajuns să nu mai reușesc să-mi înțeleg propriile gânduri
De asta am ales să le las pe toate printre rânduri
Cine știe, poate cândva am să reușesc să înțeleg
Poate că n-am nevoie de o jumătate ca să fiu întreg
Devastat
În sufletul meu e direct furtună, nu pot s-o numesc ploaie de vară
Nu-i numic frumos de când amintirile au început să-mi dispară
În vânt și ploaie rece mă chinui de trei ore să-mi aprind o țigară
După nori nu mai vine soare dacă a apucat să se facă seară
Plouă cu regrete iar sufletul îmi este complet inundat
Iubirea este o binecuvântare însă eu sunt blestemat
Mă gândesc doar la ea și încep să uit cine sunt cu adevărat
Mă doare din ce în ce mai tare și nu știu ce trebuie să fac
Nu găsesc nici o rezolvare prin care inimi să pot să-i fac pe plac
Nu știu cât timp o să mai treacă până când am să reușesc sa mă adun
Am început să vorbesc doar nu mine, nu vreau să cred că-s nebun
Oglinda spartă.
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Tremur și privesc în gol,
Greșelile din trecut mă omoară,
În teatrul vieții am cel mai inutil rol.....
Nu pot să-mi dau sens vieții,
Nu pot s-o fac fără tine,
Mi-am umplut de sânge pereții,
Blocat pe aceiași amintire......
Mi-am amintit cât de mult ți-am greșit,
Câte lacrimi ai vărsat din cauza mea,
Te rog să nu regreți că m-ai iubit,
Chiar dacă toate-s doar din vina mea........
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Privesc în ochi un monstru,
Care plânge și regretă seară de seară,
Greșelile din trecutul nostru........
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Toată cioburi, plină de sânge,
Viața-i dulce dar mai mult amară,
Copilul din mine veșnic plânge.....
Iau un ciob din oglinda spartă de aseară,
Fără să clipesc mi-l înfig în piept,
Lumânări vor plânge cu lacrimi de ceară,
Că te las în urmă e singurul regret.........
Buclă temporală...
Sunt dependent de ochii tăi,
Sunt dependent de tine,
Pe sufelt am vânătăi,
În inimă numai pe tine,
Te caut până te găsesc,
Te caut toată viața,
Numai la tine mă gândesc,
Ție îți dedic și viața,
Tu ești totul pentru mine,
Eu sunt un simplu zero,
Aș face de toate pentru tine,
După aș lua-o de la zero...
Buclă temporală să fie a noastră iubire,
Să trăim zilnic aceleași clipe pline de fericire,
Buclă temporală să fie al tău sărut dulce,
Să mă las purtat de valurile iubiri să văd unde m-or duce,
Buclă temporală să fie atingerea ta fină,
Ochii tăi să mă ghideze pe drumul de-a te face a mea regină,
Buclă temporală să fie al tău sincer Te iubesc,
Și eu unul o eternitate lângă tine am să trăiesc.
Vreau să uit de toate, de dor și de durere,
Să-mi amintesc doar de tine și a ta fină mângâiere,
Sunt dependent de-al tău dulce sărut,
Alături de tine simt c-am renăscut,
Alături de tine vreau s-o iau de la-nceput,
Alături de tine vreau să mă pierd în necunoscut.........
Îți jur prințesă, și credemă pe cuvânt,
Pentru tine m-aș ridica și din mormânt,
Îți jur c-am să te răpesc din brațele lui, și am să te țin la pieptul meu indiferent de consecințe. Ști că nimic pe lumea asta nu este mai important pentru mine decât ești tu🥺.
Toate îmi merg pe dos..
Viața mea-i precum un vis
Tot ce iubesc imposibil de atins
Precum într-un blestemat coșmar
Tot ce-i dulce-mi las-un gust amar
Tot ce iubesc se-ndepărtează
Tot ce trăiesc sufletu-mi pătează
Încerc să mă mișc dar sunt blocat
Pentru tot ce se-ntâmplă sunt vinovat
Sunt la pământ cu moralul și mai jos
De ceva vreme toate îmi merg pe dos ...
Vi cu mine prințesă?
Au trecut mai bine de doi ani
Și încă te iubesc ca-n prima zi,
Pot să treacă zeci de mi de ani,
Tot îmi doresc a mea să fi,
Din prima clipă-n care te-am văzut,
Am știut că suntem suflete pereche,
Aș vrea să pot să-ți dau încă un sărut,
Și să-ți șoptesc un te iubesc la ureche......
Aș vrea să vin să te iau de mână,
Să te sărut sub clar de lună,
Pentru tine le las pe toate-n urmă,
Vreau să fug cu tine-n lumea asta nebună,
Fara titlu
Vreau să mor ca să-mi iau gândul de la tine,
Vreau să cred că după moarte totul va fi bine
Vreau să mă asigur că toți o să uite de mine
Îmi cer scuze în avans pentru toate lacrimile care o să curgă
Din ochi persoanelor ce cred că mă cunosc dar niciodată nu m-ascultă
Îmi cer scuze pentru tot binele și răul pe care l-am făcut
O să uitați de mine pentru că niciodată nu m-ați cunoscut
Tu ai fost singura care m-a cunoscut cu adevărat
Doar tu ști prin câte am trecut și cât sunt de devastat
Dintre atâtea persoane tu ai fost singura care m-a ascultat
Ție ți-am spus tot de fiecare dată când viața m-a dărâmat
Nu-mi pasă dacă ajung în iad, am să le iau toate ca pe un vis
Nu-mi pasă dacă am să rămân blocat singur o eternitate în abis
Nu-mi mai pasă de jurăminte și nici de cea ce ți-am promis
Nu-mi mai pasă de nimic, ce rost ar avea să-mi mai pese
Am prea multe versuri scrise, dar prea puține înțese
Am ajuns să nu mai reușesc să-mi înțeleg propriile gânduri
De asta am ales să le las pe toate printre rânduri
Cine știe, poate cândva am să reușesc să înțeleg
Poate că n-am nevoie de o jumătate ca să fiu întreg