Steaua

Sus, pe albia norilor,

Sus, în regatul stelelor,

Mult înaintea zorilor

Și cântul cucuvelelor,

O stea veni cu pas ușor,

Ieșind din țara umbrelor,

Și se-așeză încet pe-un nor

Purtat de vântul zburător.

Mergea cu pași mărunți, mărunți,

Ca nu cumva să tulbure

Odihna munților cărunți,

Să nu trezească vulturii.

Lucind și aruncând scântei

Se așeză la locul ei

Privind de sus peste pământ.

Văzut și apele curgând,

Și fiare-n codru mișunând,

Copii cuminți în pat dormind,

Pe mine, poezii scriind

Și luna albă răsărind.

De-asemenea văzu povești

Cu oameni, zâne și cu flori,

Regate mari, împărătești,

Domnițe, zmei și crăișori.

Apoi, când zorii s-au ivit

Iar soarele a răsărit,

Steaua, în rochia ei măiastră,

Se strecurase pe fereastră,

Și-mi povesti tot, fir-a-păr,

Ce noaptea ea văzu din cer.

Eu vă poftesc să nu mai stați,

Să fiți cuminți, și s-ascultați

Înc-o poveste-mpărtășită

De către marii împărați

A noastrei stele. Iar prin stea

Ajunsă la urechea mea.

P.S. Acesta este intro-ul pentru poemul la care lucrez acum. Dacă credeți că ar trebui să încep să îl public, vă rog, scrieți-vă părerea în comentarii. Chiar am nevoie de sprijin pentru asta. Mulțumesc pentru atenție!

Category: Diverse poems

All author's poems: Silva Codrian

Date of posting: 22 ноября 2025

Added in favorites: 1

Comments: 2

Timp de citire: ~3 min.

Views: 556

Comments 2

Silva Codrian

23 ноября 2025

Hm... Mulțumesc, voi lua în considerare. Sincer, nu știu dacă voi schimba, pentru că este o rimă de gradul 2 și mi se pare că se potrivește. Iar cuvântul "pădure" are accentul pus pe a doua silabă, iar mie îmi trebuie pe prima. Oricum, mă mai gândesc.

Paisios Theodoropulos

23 ноября 2025

Mi-a plăcut mult începutul poemului tău! 😁(Abia aștept continuarea!!!) Dar, ceva "strică" poezia. "Mergea cu pași mărunți, mărunți,/Ca nu cumva să tulbure/Odihna munților cărunți,/Să nu trezească vulturii. ". Nu prea rimează tulbure cu vulturii. Dacă nu te superi, te-aș sfătui să modifici ultimul vers.🤔 Ceva de genul: "Și-a făpturii din pădure."🤓

Other poems by the author

Leagănul

Deschid încet ochii,

În ei-mi bate vântul,

Și iată, mă văd

Zburând.

Plutind, spintec norii,

Zbor iute, ca gândul,

Pe lună m-așez,

Cântând.

Pe soare, prin ploaie,

Prin rouă și brumă

Mă poartă ușor

Adierea de vânt.

Ș-abia ce-am atins

Alba norilor spumă,

Când, brusc, m-am trezit,

De pe leagăn căzând.

More ...

Brumar

Curge apa în izvor,

Susură prin pietre,

Primii fulgi lucesc în zbor,

Arde foc în vetre.

Nestatornic e Brumarul:

Ninge, plouă, ninge...

Niciodată nu știi când

Gerul se va stinge.

Ploaie, brumă, nea și vânt,

Orice, dar nu soare.

El este pribeag; mai rar

Dintre nori apare.

More ...

Speranța

Speranță, dulce speranță,

Pe nimeni nu treci cu vederea.

Dar unora le ești otravă,

Iar altora le ești puterea.

Speranță, ești o comoară,

Răbdare dai celor ce-așteaptă,

Dar cei care cred în iubire

Cu greu mai găsesc calea dreaptă.

Ca orice monedă de aur

Au nu ai și tu două fețe?

Pe una-i un chin năprasnic,

Pe alta, însă, blândețe.

Speranță, dulce speranță,

Pe nimeni nu treci cu vederea.

Salvezi întregi țări de la moarte,

Iar mie îmi ești averea.

More ...

Aleea trandafirilor

În parcul sub arini, lângă fântână,

Se-află a trandafirilor alee.

Florile ei, râzând îmbujorate,

Pe-oricine vor înveseli de-ndată.

O, tânăr cavaler, ascultă-mi vorba,

De vrei domnița ta să te iubească,

Adu-o acolo-n ceasul înserării,

Iar ea în veci nu te va da uitării.

More ...

Seara

O zi s-au stins. Din nou e seară,

Și soarele pălise iară.

Din beznă stelele răsar

Curate, ca de chihlimbar.

Din nou pe cer apare Luna,

Schimbând pe astrul ce apune,

Și se reflectă-n apa vie,

Pe suprafața-i străvezie.

More ...

Focul primăverii

Orașul pare-a fi atât de mare

Eu, mică, ghemuită lângă vatră,

Când soarele aprinde primăvara

În jungla lui noptatică de piatră.

Atunci când roua nu devine gheață,

Ci, tremurândă, se preface-n brumă,

Ca mai apoi, sfârșindu-și scurta viață

Să zboare-n sus, la norii vagi de spumă.

Când ghiocei răsar de sub zăpadă,

Zvântând în cer miresme de bravură,

Ca gerul, de petale-mpuns, să cadă

Și să-și sfărâme propria armură.

Când flori din zbor se-așează peste arbori,

Iar păsările, înflorind, le cântă,

Și gerurile luptă în zadar, ori

Se lasă pe zăpada cea înfrântă.

More ...

Poems in the same category

Aceeași iubire...

Poate c-am greștit

Sau poate doar acum greșesc

Poate c-am înebunit

Sau doar acum înebunesc

Poate c-am iubit

Sau doar acum mă-ndrăgostesc

Poate viața mea-i o glumă

Și Dumnezeu de mine râde,

Totu-i precum o furtună

Și n-am unde m-ascunde......

Versuri lipsite de legătură

În minte doar cuvinte de ură

În suflet port aceeași iubire

În gânduri am aceeași amintire....

More ...

Vino cu lumina ta..

Doamne vrem a ne scăpa...

Întuneric, nu ne da.,

Vino cu lumina ta,.

Cer de la sfinția ta,

Cu puterea ta cea mare,

Dă Doamne la fiecare

Pacea fie între noi,

Scapă Doamne din nevoi..

Cer eu Doamne de la tine,

Totu-i pentru mine bine.

Și le doresc tuturor,

Să îți cerem ajutor.

More ...

nimic bun

oamenii sint rai, ades fac prostii,
sint sigura, urmaresti acesta multime.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii,
si-acestea oricum sint scrise de mine.

oamenii sint rai, inauntru-s pustii,
pe fata au masti,- sindromu-i tare acut.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii.
in mine ce-i bun? nimic, absolut.

More ...

Psalmi - LIII – Ne izbăvire

Doamne, mă simt prins,

nu pentru că nu aș vrea să ies,

ci pentru că nu știu unde mă aflu.

Nu sunt legat de lanțuri,

ci de dorul de libertate

care nu mă lasă să respir.

Am umblat pe cărări false

și am crezut că mă îndrept spre lumină,

dar m-am rătăcit într-un labirint

de gânduri și visuri neterminate.

Aici, în mijlocul fricii,

nu mai știu dacă voi ieși.

Mă doare, nu neputința,

ci durerea de a ști

că nu voi scăpa,

că nu voi fi izbăvit

din mine însumi.

Căci Tu nu iei durerea

ca pe un zid,

ci o lași să crească în mine,

până ce devine locul

în care mă întâlnesc cu Tine.

Și totuși, în mijlocul ne izbăvirii,

simt cum mă apropii de Tine

nu pentru că aș fi ieșit

din întuneric,

ci pentru că am înțeles

că Tu stai acolo,

nu la capătul drumului,

ci în fiecare pas rătăcit.

Poate că nu există izbăvire

în sensul lumii.

Dar Tu, Doamne,

mă izbăvești

prin prezența Ta

în mijlocul durerii,

în mijlocul pierderii.

Aș vrea să fiu liber,

dar mă rog să fiu cu Tine

în fiecare zbucium

și în fiecare neliniște.

More ...

Apăsare

Sufletu-mi șăgalnic vaită,

Ale inimii bătăi

La vederea doar odată,

Ale ochilor văpăi.

Vrerea mea e mulțumirea

De a-ți dezmierda obrajii

Cu ale zâmbetului grații,

Ce-mi cutremură simțirea.

Ființa-mi suferă-n pustie,

Gândul freamătă-n zadar.

Trupul tău ca un tezaur,

Scânteie a minții frenezie.

More ...

Esec esuat

Emotii primitive

Rascolindu-mi creierul acid

De-atata ura, de atata greu

Pare-mi-s-a sfarsit

Si totusi, incercarea

Cea care

dand tarcoale zi de zi,

sperantei esuate, timpurii

Pasea cu grija, totusi ferma

Avea sa vina iute in sute, mii

de proprii forme, feluri de a fi

In ganduri boeme,

Stramutate-n zeci de cutii

Deschise pentru-un nou a fi

Un gand trufas ma coplesea

Si tot ce mie imi parea

Mai ieri un vis, de neatins

Calcand emotii, mari trairi

Urmandu-mi propriile simtiri

Lasand in urma mea,

Istorie si-un dor imens, intens

Si tot ce ieri parea de neatins

Azi devenea ambiguu, opac simt

Cutiile-si zambeau mutual

In lunga lor calatorie

Simtind ca totul va fi nou

Si pentru ele, pentru mine

Zicand armonios in cor:

- Esecul nu mai e cu tine!

Marius Ene, 12.02.2023,Elblag, Poland, 21⁰⁹

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.