Poetul Emil Brumaru a murit

​Poetul Emil Brumaru a murit, sâmbătă noaptea, la 80 de ani, anunțul fiind făcut de scriitorul Liviu Antonesei pe blogul său. Potrivit acestuia, Emil Brumaru se afla în spital, după ce suferise un accident vascular cerebral. 

„Emil împlinise de curînd 80 de ani și era într-o formă de invidiat, cel puțin așa mi se părea mie. Joi seara, a făcut un ACV, a fost internat la spital și supus terapiei intensive, în după-amiaza de azi, își revenise, a spus poezii asistentelor, a mîncat, a glumit. După cîteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace și a intrat în comă. Am sperat totuși într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23,35 a plecat. A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervația de Îngeri, așa cum acum nu foarte multă vreme, prietenul nostru comun Luca Pițu s-a retras în păpușoi. La revedere, nu adio, prietene. Dacă ți-am greșit cu ceva vreodată, te rog să mă ierți. Multă putere Andreea, voi fi oricînd la dispoziția ta…”, a scris Liviu Antonesei pe blogul personal.

Emil Brumaru s-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova). După studii la Şcoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu" (actualul Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş, absolvind în 1963. În perioada 1963–1975 a fost medic în comuna Dolhasca, judeţul Suceava. S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu activitatea de corector (1983–1989) şi redactor (1990–1996) la revista ieşeană Convorbiri literare. A debutat cu poezii în revista Luceafărul (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, Versuri (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) şi Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia, Suedia, S.U.A. În perioada 1992–2009 a deţinut o rubrică săptămânală în România literară („Cerşetorul de cafea"), având de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici în Ziarul de Iaşi („Gulliver"), Cronica, Plai cu boi, Suplimentul de cultură („Dumnezeu se uită la noi cu binoclul", „Crepusculul civil de dimineaţă", „Diabloguri" – împreună cu Veronica D. Niculescu) etc. A obţinut numeroase premii, printre care Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia (2001) şi Premiul „Gheorghe Crăciun" pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011).


Scrieri (selecțiuni): Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar (1983), Dintr-o scorbură de morcov (1998), Poeme alese. 1959–1998 (2003), Opera poetică (2003, 2005 – ed. revăzută şi adăugită), Fluturii din pandişpan (2003), Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu (2004), Infernala comedie (2005), Submarinul erotic (2005), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2006), Cântece de adolescent (2007), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, 2007), Ne logodim cu un inel de iarbă (carte-obiect, 2008), Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei... (2008, 2012 – ed. adăugită), Opere I. Julien Ospitalierul (2009), Opere II. Submarinul erotic (2009), Opere III. Cerşetorul de cafea (2012), Rezervația de îngeri (2013).
 


Preluat de la: Timpul.md

Random creations :)

Auto-Biografia lui Mihael Stănescu Lată

Nu stiu daca ai observat, am o mica grasime pe mine, m-am apucat recent de sala, aparatul meu preferat este tonomatul de la intrare.
Am observat ca am devenit cam greu asa ca m-am dus la doctor si mi-a zis sa tai din carbohidranti.
Am inceput sa cumpar paine feliata.
Cand eram in clasa 0 din greseala am spart un geam de la un dulap.
Doamna invatatoare m-a intrebat daca eu am fost asa ca eu am intrebat-o inapoi daca nu se va supara indiferent
de raspuns.
A zis ca nu se va supara, asa ca eu i-am zis sa mai taca in rasa ei de proasta.
Oricum.... lasand la o parte chestiile pe care le am facut cand eram mic, faptul ca sunt gras a si contribuit la fapte istorice.
Adica, atunci cand ecuatorul s-a masurat, in lungime, oamenii au folosit ca masuratoare cureaua mea.
Dar nu doar atat, atucni cand Magellan s-a antrenat pentru
calatoria lui, mai intai m-a inconjurat pe mine.
Da. stiu... am trait atat de mult timp, ce-i drept e ca sunt imortal.
Asta si-a dat mama seama dupa al saselea avort.
Toate metodele le-a incercat.
De exemplu ea a avut la un moment dat avea plamanii mai negrii de cat africanii.
Pe langa toate astea, eu mai sunt si foarte foarte prost.
De exemplu, ieri fratemeu se juca pe xbox, cand am trecut un pic in fata lui, aproape m am impiedicat de firul de la controller-ul wireless.
Nu doar atat, cand mananc banane rup bucati chiar daca nu e nimeni aproape.
Lasand toate astea la o parte, eu zic sa mai vorbesc si despre animale.
Am doi caini (pierduti), unul slab si prost si unul umflat ca un balon si batran.
Chiar nu stiu cu cine seamana cainii astia.
Oricum... atunci cand merg cu ei la plimbare, merg vreo o ora si atunci cand se caca unul dintre ei, ma trezeste mirosul si imi amintesc ca nu am caini.
Atuncea ma ridic din pat inca simtind acelasi miros.
Apropo de ridicare din pat: In fiecare zi dupa ce ma ridic din pat, ma duc la baie, ma curat intr-un dus, apoi merg in bucatarie si imi pup iubita care imi gateste mancarea preferata,
iar apoi ma trezesc, ma ridic din pat si ma duc in bucatarie scot un bol si imi pun cereale cu lapte, il gust si dupa imi dau seama de ce pana acum am avut visul cu cainii,
unde m-am trezit simtind acelasi miros din vis.
Lasand la o parte glumele de cacat, vreau sa zic si un banc bun: "O bătrânică își strigă pisica: -Pis, pis, pis… Pisica îi răspunde: -Pace şi ție, mamaie!"
Vedeti ce gluma buna? Eu am scris-o. (Cel putin am scris "glume proaste" pe google)
Indiferent de gluma buna/rea/seaca/porcoasa (ca mine), eu cred ca mi-am facut introducerea clara. Eu sunt Stănescu Lată.

More ...

O poezie tristă

Și m-ai forțat să plec iubind

Și mă privesc acum murind,

Cu fiecare clipă care trece

Mă simt pustie, tristă, rece.

 

Și m-ai forțat să plec iubind

Azi mă prefac că pot zâmbi,

Încerc la toate să fac față

Dar sufletul mi-e fără viața.

 

Și m-ai forțat să plec iubind

Cu simțurile pâlpâind,

Ce mereu mor, apoi învie

Să moară iarăși pe hârtie.

 

Da! M-ai forțat să plec iubind

Și mi-ai lăsat sufletul ciunt.

Că nici cea mai neagră poezie

Nu descrie durerea ce-mi adie.

 

Forțată am plecat, fiind

Un ultim vin în doi dorind.

Și nu trăiesc și nici nu mor

Și port în suflet răni ce dor.

 

Tu m-ai forțat să plec iubind

Eu..încă te aștept venind,

În toamna ce-i deja târzie

Să-i dai parfum de fericire.

More ...

Mă simt pamflet

Mă simt pamflet 

Inima mi-e îmbibată în oțet 

Sufletul meu este înecat 

Și totul pare întunecat 

 

In orele spre dimineață 

Când mintea mea este în ceață 

Apar acele gânduri 

Ce mă storc de viață 

 

Parcă nimic nu mai are sens 

Și cum sa mai trăiesc?

Căci rostul vieții nu-l găsesc 

 

Și mă doare doar când te privesc 

Când mă uit la fotografia ta

Toată tristețea din inima mea

Își face apariția 

 

Mă simt pamflet 

Căci doar pe tine te-am iubit 

Dar inima mea sa împietrit 

De când tu m-ai părăsit ....

More ...

masurarea

Tu ai spus

Sa ne masuram

Sa ne asezam

Spate-n spate

 

Am masurat si am vazut asa 

 

Statura ta

Aproape firava

Mult peste cit pot eu cara

 

Darnicia ta

Coplesitor nevazuta

Atit de mare-i recunostinta

 

Glasul tau

Chiar soptit

Mai sonor si raspicat decit al meu

 

Visele tale

Colorate tacut

Asa adinc coborite-n amintire

 

Ochii tai albastri

Desi tristi

Infinit mai frumosi decit ai mei

 

Dar iubirea ta

Altfel adinca

N-o poate-ntrece pe a mea

More ...

Drum lung cu tine !

Dragul meu, de ceva timp, port un gând cu mine,

Deși, suntem alături de patruzeci  de ani și mai bine

Eu te văd ca-n anii tinereții, ce frumos erai,

Ca un pom ce înflorește și rodește ca în luna mai.

 

Viața mea cu tine, a fost și furtună și armonioasă,

Am crescut copii și ne-am construit casă,

Știu că în casă, am fost mereu cea mai frumoasă,

Și cu cât drag, te chemam la masă.

 

Poate am mai zis ceva rău din gură,

Dar nici odată n-am zis-o cu ură,

Tu ai fost mereu stâlpul casei din ogradă,

Și mai știu ,că eu ți-am fost mereu dragă.

 

Vezi, aceste vorbe îmi ședeau pe suflet,

Scrise parcă pe un vechi bilet,

Dacă în această viață, ceva ți-am greșit 

Vreau să-ți spun : mereu te-am iubit !

More ...

Dacă ți-aș promite acum

Dacă ți-aș promite acum...

Că dincolo de toate stelele 

Doar a noastră strălucește cel mai tare 

Oare m-ai crede? 

 

Dacă ți-aș promite acum 

Că mi-aș lăsa orice vis 

Orice rost, doar ca să fiu cu tine 

Oare m-ai crede? 

 

Dacă ți-aș promite acum 

Să lăsăm timpul în urmă 

Să ne uităm doar in viitor 

Oare m-ai crede? 

 

Dacă ți-aș promite acum 

Că orice aș face 

Nu o să mai lase sechele 

Oare m-ai crede? 

 

Dacă ți-aș promite acum 

Că ți-aș da și ultima stea de cer

Doar să strălucească prin tine

Oare mai crede? 

 

Dacă ți-aș promite acum 

Că toată lumea nimic n-ar însemna

Atâta timp cât tu ești în inima mea

Oare m-ai crede? 

 

Oare m-ai crede dacă ți-aș zice acum 

Că doar tu contezi pentru mine 

În toată această lume plină de haos...

More ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live