Visez la ea!
Visez la ea de cand am întâlnit-o,
Și cred că m-am îndrăgostit, nu neg,
Imaginea ei pe retină mi-am lipit-o,
Și-mi este tare greu acum s-o sterg
Țin minte că era o zi de toamnă,
Și te plimbai pe-aleea cea cu tei,
Semn am făcut spre tine doamnă,
Tu ai zâmbit, dar ai plecat cu ei
Zâmbetul tău, nu pot să-l uit,
M-agăț de el, speranță trag,
Refuz să cred, că-mi vei fi mit,
Și să nu pot să te aștept în prag
.....................................................
Și într-o zi minunea sa-ntâmplat,
Pe ea să o cunosc cu-adevărat,
Pereche pe pământ am închegat,
Pe calea vieții fericiți, noi am plecat
Nu e ușor speranța să devină,
Realitate și visul împlinit,
Dar când iubirea poartă ,,vina",
Nimic nu-i stă în cale..celui îndrăgostit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Poems in the same category
Totul e pustiu
E frig si intunecat
aici totul trebuie sa induri,
frica e de indurat,
pina la urma ai sa mori.
Te gindesti la cei mai rau,
ziua trece tot mai greu,
noptile sunt iar pustii
eu astept catu sa vii.
ore-n tregi si zile grele
dispar greu ca niste stele
As vrea ca sa fie sore
te astept cu nerabdare!
Intr-o zi
Poate intr-o zi, pe neașteptate, drumurile ni se vor întâlni
Și pe chip se va așterne un zâmbet plin
Uitată voi fi de atâta freamăt și suspin
Poate într-o zi... când ne-om reîntâlni...
Până atunci, chiar de lipsești, rămâi parte din viața mea
Deși nu-ți pasă, întotdeauna îmi vei rămâne-așa
Mângâiere divină a sufletului meu
Și ieri și azi și mâine și ai să fii mereu...
Căci, oricâți bărbați ar fi pe lume
Și chiar de au ochii căprui și luminoși
Nici unul nu și i-ar purta ca tine,
Când mă privesc... atât de limpezi și duioși...
În tăcerea nopții
Când pun seara capul pe pernă
Nu am toate răspunsurile dar e in regulă.
Nu stiu cum sa merg mai departe
C-o inimă rănită ce încă mai bate.
Când pun seara capul pe pernă
Iluzii în bezna din jur se aprind
Dorul de tine îmi picură în carte
Făcând risipă de poezii și cuvânt.
Când pun seara capul pe pernă
Scriu versul clipei ce mi-ai dat
Să mai simt printre rânduri adierea
Parfumului de fericire ce-mi curgea în pahar.
Când pun seara capul pe pernă
Tăcerea din jur o prefac în cuvinte
Le aștern pe-o margine de dor
Și le trimit cu vântul... să te alinte...
Pahar gol de vin
O rază rătăcită
De Soare-ngălbenită
Luminează divin
Într-un pahar gol de vin...
O lăcrămioara la geam îmi zâmbește
Privirea în gol mi se pierde
O lacrimă dă să-mi cadă lin
Într-un pahar gol de vin...
Se-aude un clinchet cristalin
Ca un plânset sublim
Pentru o poveste sfârsită trist
Într-un pahar gol de vin....
Sunt intr-o continuă dilemă
Deși gândirea mi-i fermă
De gânduri ce se astern lin,
Într-un pahar gol de vin...
Pe masă am lăsat o pată
De la o țigară sfărâmată
Și scrum împrăștiat... fin
Lângă un pahar gol de vin...
Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aș cunoaște?
Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aș cunoaște?
Misterul nepătruns ce-n suflet mi se naște?
Ce mi se-arată oare că lumea-mi poate spune?
Lumea?! Un loc nebun de joacă al minților nebune,
Un țarc cu ziduri nalte, un soi de labirint,
Unde nebunii-s regi și regii-s cei ce mint.
M-am întrebat adesea, ce caut eu în lume,
Dacă nu vreau avere, putere sau renume?
Ce poate-mi lumea spune din ce eu n-aș cunoaște?
Misterul veșniciei ce-n moarte doar se naște?
Închisă-i poarta lumii, cu-al ei imens zăvor,
Oricum n-aș vrea să intru, de lume nu mi-e dor,
Prefer să stau deoparte, trăind povestea vieții
Lângă cea care-mi este scânteia frumuseții!
...
Prinos doar de iubire, aceasta–mi dă ea mie
Și darul fără seamăn de-a scrie poezie,
Cu-a florilor naiadă, cu ea mă împletește
Cea care-mi este soață și care mă-nsoțește.
Și ce-avem noi cu lumea? Noi, o avem pe-a noastră,
Lumea bată-n voie în geamul din fereastră,
Am stat în lumea largă, dar ne-am retras din dânsa,
Că-i pentru noi străină, de prea mult rău pătrunsă,
Acum la noi e toamnă, suntem deja cărunți,
Nu plângem de-a lor lume unde suntem mărunți,
Nepăsători de pompă, de flamuri și blazon,
Lăsăm pe alții-n față să urle-n microfon!
...
Nu mai e până-n iarnă, deja-i suntem în prag,
Încărunțiți la tâmple, mi-e dragă și-i sunt drag,
Ne place doar natura cu florile-i pe câmp,
Dar nu ne place-al lumii suflet mizer și tâmp,
Ne plac și muzica și poezia acelor clasici mari,
Dar ei n-au loc în lumea plină de cocalari.
Ce-mi poate spune lumea, fără ca eu să știu?
Are vreo noimă lumea, mă face ea mai viu?!
Mai bine-mi văd de treabă și mă dau deoparte,
O mare de-ntuneric de lume mă desparte,
Acum am altă lume unde vreau să rămân,
Alături de cea care mă face-a fi mai bun.
Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aș cunoaște,
Misterul nepătruns ce-n suflet mi se naște?!
...
Nimic nu are nouă lumea a ne mai spune,
Lumea-i doar loc de joacă al minților nebune,
Acum ne pregătim pentru Sfintele Paște,
Să primim Lumina, cea care ne renaște!
3Sorina Hăloiu, Decoratiuni Chirila Narcis şi încă cineva
,,Ne cunoaștem din vedere" în engleză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
We know each-other from one look
We know each-other from one look
how many moments
never ever stopped
on their way
their rushing step.
We know each-other from one look
just eyes in the silence
have said for so many times
all they wished
when they met their lights
We said no word
not even randomly
So many times we met,
this staring game
amused us both.
We know each-other from one look
but it's always a pleasure
to keep the memory
and see again
the eyes that you know for a lifetime
met in the morning
when it snows and when it rains
in the bus #179
We know ourselves from one look
and that's it!
We know each-other from one look
how many moments
never ever stopped
on their way
their rushing step.
We know ourselves from one look
just eyes in the silence
have said for so many times
all they wished
when they met their lights
We said no word
not even randomly
So many times we met,
this staring game
amused us both.
We know each-other from one look
but it's always a pleasure
to keep the memory
and see again
the eyes that you know for a lifetime
met in the morning
when it snows and when it rains
in the bus #179
We know ourselves from one look
and that's it!
Totul e pustiu
E frig si intunecat
aici totul trebuie sa induri,
frica e de indurat,
pina la urma ai sa mori.
Te gindesti la cei mai rau,
ziua trece tot mai greu,
noptile sunt iar pustii
eu astept catu sa vii.
ore-n tregi si zile grele
dispar greu ca niste stele
As vrea ca sa fie sore
te astept cu nerabdare!
Intr-o zi
Poate intr-o zi, pe neașteptate, drumurile ni se vor întâlni
Și pe chip se va așterne un zâmbet plin
Uitată voi fi de atâta freamăt și suspin
Poate într-o zi... când ne-om reîntâlni...
Până atunci, chiar de lipsești, rămâi parte din viața mea
Deși nu-ți pasă, întotdeauna îmi vei rămâne-așa
Mângâiere divină a sufletului meu
Și ieri și azi și mâine și ai să fii mereu...
Căci, oricâți bărbați ar fi pe lume
Și chiar de au ochii căprui și luminoși
Nici unul nu și i-ar purta ca tine,
Când mă privesc... atât de limpezi și duioși...
În tăcerea nopții
Când pun seara capul pe pernă
Nu am toate răspunsurile dar e in regulă.
Nu stiu cum sa merg mai departe
C-o inimă rănită ce încă mai bate.
Când pun seara capul pe pernă
Iluzii în bezna din jur se aprind
Dorul de tine îmi picură în carte
Făcând risipă de poezii și cuvânt.
Când pun seara capul pe pernă
Scriu versul clipei ce mi-ai dat
Să mai simt printre rânduri adierea
Parfumului de fericire ce-mi curgea în pahar.
Când pun seara capul pe pernă
Tăcerea din jur o prefac în cuvinte
Le aștern pe-o margine de dor
Și le trimit cu vântul... să te alinte...
Pahar gol de vin
O rază rătăcită
De Soare-ngălbenită
Luminează divin
Într-un pahar gol de vin...
O lăcrămioara la geam îmi zâmbește
Privirea în gol mi se pierde
O lacrimă dă să-mi cadă lin
Într-un pahar gol de vin...
Se-aude un clinchet cristalin
Ca un plânset sublim
Pentru o poveste sfârsită trist
Într-un pahar gol de vin....
Sunt intr-o continuă dilemă
Deși gândirea mi-i fermă
De gânduri ce se astern lin,
Într-un pahar gol de vin...
Pe masă am lăsat o pată
De la o țigară sfărâmată
Și scrum împrăștiat... fin
Lângă un pahar gol de vin...
Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aș cunoaște?
Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aș cunoaște?
Misterul nepătruns ce-n suflet mi se naște?
Ce mi se-arată oare că lumea-mi poate spune?
Lumea?! Un loc nebun de joacă al minților nebune,
Un țarc cu ziduri nalte, un soi de labirint,
Unde nebunii-s regi și regii-s cei ce mint.
M-am întrebat adesea, ce caut eu în lume,
Dacă nu vreau avere, putere sau renume?
Ce poate-mi lumea spune din ce eu n-aș cunoaște?
Misterul veșniciei ce-n moarte doar se naște?
Închisă-i poarta lumii, cu-al ei imens zăvor,
Oricum n-aș vrea să intru, de lume nu mi-e dor,
Prefer să stau deoparte, trăind povestea vieții
Lângă cea care-mi este scânteia frumuseții!
...
Prinos doar de iubire, aceasta–mi dă ea mie
Și darul fără seamăn de-a scrie poezie,
Cu-a florilor naiadă, cu ea mă împletește
Cea care-mi este soață și care mă-nsoțește.
Și ce-avem noi cu lumea? Noi, o avem pe-a noastră,
Lumea bată-n voie în geamul din fereastră,
Am stat în lumea largă, dar ne-am retras din dânsa,
Că-i pentru noi străină, de prea mult rău pătrunsă,
Acum la noi e toamnă, suntem deja cărunți,
Nu plângem de-a lor lume unde suntem mărunți,
Nepăsători de pompă, de flamuri și blazon,
Lăsăm pe alții-n față să urle-n microfon!
...
Nu mai e până-n iarnă, deja-i suntem în prag,
Încărunțiți la tâmple, mi-e dragă și-i sunt drag,
Ne place doar natura cu florile-i pe câmp,
Dar nu ne place-al lumii suflet mizer și tâmp,
Ne plac și muzica și poezia acelor clasici mari,
Dar ei n-au loc în lumea plină de cocalari.
Ce-mi poate spune lumea, fără ca eu să știu?
Are vreo noimă lumea, mă face ea mai viu?!
Mai bine-mi văd de treabă și mă dau deoparte,
O mare de-ntuneric de lume mă desparte,
Acum am altă lume unde vreau să rămân,
Alături de cea care mă face-a fi mai bun.
Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aș cunoaște,
Misterul nepătruns ce-n suflet mi se naște?!
...
Nimic nu are nouă lumea a ne mai spune,
Lumea-i doar loc de joacă al minților nebune,
Acum ne pregătim pentru Sfintele Paște,
Să primim Lumina, cea care ne renaște!
3Sorina Hăloiu, Decoratiuni Chirila Narcis şi încă cineva
,,Ne cunoaștem din vedere" în engleză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
We know each-other from one look
We know each-other from one look
how many moments
never ever stopped
on their way
their rushing step.
We know each-other from one look
just eyes in the silence
have said for so many times
all they wished
when they met their lights
We said no word
not even randomly
So many times we met,
this staring game
amused us both.
We know each-other from one look
but it's always a pleasure
to keep the memory
and see again
the eyes that you know for a lifetime
met in the morning
when it snows and when it rains
in the bus #179
We know ourselves from one look
and that's it!
We know each-other from one look
how many moments
never ever stopped
on their way
their rushing step.
We know ourselves from one look
just eyes in the silence
have said for so many times
all they wished
when they met their lights
We said no word
not even randomly
So many times we met,
this staring game
amused us both.
We know each-other from one look
but it's always a pleasure
to keep the memory
and see again
the eyes that you know for a lifetime
met in the morning
when it snows and when it rains
in the bus #179
We know ourselves from one look
and that's it!
Other poems by the author
Mult, multe!
Mult am umblat pe-acest pământ
Ca simplu călător,
Și simțul niciodată nu mi-a spus
Ai grijă, ești un muritor
Și cât de multe am văzut
Cu ochii minții,
De-ar fi posibil, le-aș povesti
Acolo Sus, la un taifas cu sfinții
Iar zilnic multe rele mai aud
În lume întâmplate,
Zvonul l-aș vrea neconfirmat
Dar din păcate...sunt adevărate
Multe am învățat prin școli
Și-am răsfoit și-o carte,
Și-acum când linia o trag
Văd că-s aici..nu prea departe
După ce multe-am adunat
Greu le-nțeleg pe toate,
Iar universu-mi e necunoscut
Că mintea mea mai mult...nu poate!
O seară minunată!
A fost o seară minunată
Să fim noi doi la masă,
Și timpul îl doream oprit
Și să n-aud că vrei acasă
Cu greu ai acceptat să ieși
Să ne plimbăm și să cinăm,
Țin minte cât de clar ai spus
Că doar până la nouă stăm
În minte nu-mi mai era ora
Și bucuria de-a te-ntâlni,
Să-ncerc să-ți cer prietenia
Și poate-amici vom deveni
Și greu mi-am dat răspunsuri
Cum aș putea să mă îmbrac,
Și ce fel de flori eu să aleg
Ca la-ntâlnire să-i fiu pe plac
Cum multe haine nu aveam
Am tras pe mine blugi, tricou,
Și frigul să nu mă ia pe înserat
Mi-am pus pe umeri un sacou
Cu florile a fost mai dificil
Că n-am mai avut întâlniri,
Dar mi-a șoptit colega ei
Surpriză-i faci cu trandafiri
Așa că fix la ora stabilită
M-am întâlnit cu Marce,
Și am simțit când s-a uitat
Că am buchetul care-i place
Curaj am prins pentru moment
Și-am îndrăznit s-o i-au de mână,
Ea lung spre mine s-a uitat
Dar n-a putut nimic să-ngână
Ușor am început să discutăm
Și despre vreme și ce-i în stele,
De sus cădeau stropii de ploaie
Ce ne-au ajuns până la piele
Într-un târziu localul l-am găsit
Și uzi leoarcă ne-am pus la masă,
Sacoul meu pe umeri i-am așezat
Și i-am șoptit încet că e frumoasă
Știu c-am luat ceva frugal
Că nici n-aveam bani mulți,
Puține vorbe am schimbat
Și toată seara am fost tăcuți
Și timpul era trecut de ora nouă,
Când de la masă ne-am ridicat,
Și ne-am întors pe jos spre casă
Și-n clar de lună ne-am sărutat
....................................
Și multe întâlniri au mai urmat
Până ce la primar noi ne-am luat,
Iar când în viață au apărut necazuri
Noi rugă către Domnul..am înălțat!
Duminica Floriilor!
Aștept să merg la slujbă
Dar nu pentru vreun leu,
Azi nu-mi doresc câștiguri,
Și doar s-aud de Dumnezeu
Răsună bing de deșteptare
Ce mă îndeamnă ca să vin,
E clopotul bisericii din deal
Un semn de rugă la creștin
Ne îmbrăcăm de sărbătoare
Și cu evlavie pornim la drum,
Soția poartă pe cap năframă
Iar eu un bleumarin costum
În fața noastră e mulțimea
Ce merge înspre-același loc,
Cu toți-L căutăm pe Domnul
În locul sfânt, nu într-un bloc
Astăzi este Duminica Floriilor
Când IIsus intră-n orașul sfânt,
Nu pe un cal și pe mânzul asinei
Poporul strigă,,Osana", salutând
În liniște cu umilintă ascultăm
Cum Lazăr din mormânt a înviat,
E semnul biruinței asupra morții
Și al iubirii pentru cel apropiat
Mă uit în jur și mă simt fericit
Că am putut să sorb cuvântul,
Sa fiu mai bun, să am credință
Că-n viitor voi părăsi pământul
Sunt luminat și plec spre casă
În mână cu crenguțe de finic,
Și-n minte îmi repet neîncetat
Că fără dragoste..nu ești nimic!
Nostalgie!
E toamnă și eu mă plimb pe-alei
Pentru că vreau să-mi amintesc,
Cum noi demult ne-am cunoscut
Și când am spus întâiul..te iubesc
Pașii mă duc conduși de minte
Prin locuri pe unde ne plimbam,
Și ne țineam noi strânși de mână
Iar eu timid o poezie-ți recitam
Privirea mi-o îndrept spre bănci
Unde adesea noi doi ne-am așezat,
Degeaba gândul îmi fuge în trecut
Când văd și simt că totul e schimbat
Și cum să fie azi cum era altădat
Când ani s-au scurs cam patruzeci,
Doar teiii au rămas și par să spună
Că ne-așteaptă pe aici și la optzeci
Din nou o strâng ușor de mână
Pe doamna ce-mi este azi soție,
Îi simt căldura și toată nostalgia
Iar eu recit din nou aceeași poezie
Nu ne întoarcem și mergem înainte
Spre locul unde savuram o prăjitură,
Aici nu mai găsim cofetăria noastră
Și un local unde servim noi o friptură
Abia acum ne-ntoarcem la mașină
Și ne oprim din drum la mica florărie,
De unde cumpăr un buchet de flori
Și scriu pe panglică...te iubesc Mărie!
E primăvară iar!
Iarna cu fulgul și frigul ei s-a dus,
Cred că dincolo, pe unde soarele-apus,
Pădurea toată se-mbracă-n haine verzi,
Și-așteaptă să-i vină musafiri pe crengi
Pe cer cocorii zburând se-aud,
Venind din țări aflate mai la sud,
Ei toți își caută locul și cuibul,
Părasit la vreme de cules porumbul
Pe câmp tractoarele ară cu zor,
Răstoarnă brazda, lăsând răzor,
Țăranul pune sămânța în pământ,
La cer privește, ploaia chemând
În aer sute de roiuri de insecte,
Cu mare grijă își caută traiecte,
Știute doar de ele și cu un scop,
Polenizări să facă plantelor, nonstop
E primăvară, începe-o nouă viață,
Și-n jur se-ntind covoare de verdeață,
Din cer cad stropii binecuvântați de ploaie
Și peste tot e zumzet și-o mare...hărmălaie!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Mult, multe!
Mult am umblat pe-acest pământ
Ca simplu călător,
Și simțul niciodată nu mi-a spus
Ai grijă, ești un muritor
Și cât de multe am văzut
Cu ochii minții,
De-ar fi posibil, le-aș povesti
Acolo Sus, la un taifas cu sfinții
Iar zilnic multe rele mai aud
În lume întâmplate,
Zvonul l-aș vrea neconfirmat
Dar din păcate...sunt adevărate
Multe am învățat prin școli
Și-am răsfoit și-o carte,
Și-acum când linia o trag
Văd că-s aici..nu prea departe
După ce multe-am adunat
Greu le-nțeleg pe toate,
Iar universu-mi e necunoscut
Că mintea mea mai mult...nu poate!
O seară minunată!
A fost o seară minunată
Să fim noi doi la masă,
Și timpul îl doream oprit
Și să n-aud că vrei acasă
Cu greu ai acceptat să ieși
Să ne plimbăm și să cinăm,
Țin minte cât de clar ai spus
Că doar până la nouă stăm
În minte nu-mi mai era ora
Și bucuria de-a te-ntâlni,
Să-ncerc să-ți cer prietenia
Și poate-amici vom deveni
Și greu mi-am dat răspunsuri
Cum aș putea să mă îmbrac,
Și ce fel de flori eu să aleg
Ca la-ntâlnire să-i fiu pe plac
Cum multe haine nu aveam
Am tras pe mine blugi, tricou,
Și frigul să nu mă ia pe înserat
Mi-am pus pe umeri un sacou
Cu florile a fost mai dificil
Că n-am mai avut întâlniri,
Dar mi-a șoptit colega ei
Surpriză-i faci cu trandafiri
Așa că fix la ora stabilită
M-am întâlnit cu Marce,
Și am simțit când s-a uitat
Că am buchetul care-i place
Curaj am prins pentru moment
Și-am îndrăznit s-o i-au de mână,
Ea lung spre mine s-a uitat
Dar n-a putut nimic să-ngână
Ușor am început să discutăm
Și despre vreme și ce-i în stele,
De sus cădeau stropii de ploaie
Ce ne-au ajuns până la piele
Într-un târziu localul l-am găsit
Și uzi leoarcă ne-am pus la masă,
Sacoul meu pe umeri i-am așezat
Și i-am șoptit încet că e frumoasă
Știu c-am luat ceva frugal
Că nici n-aveam bani mulți,
Puține vorbe am schimbat
Și toată seara am fost tăcuți
Și timpul era trecut de ora nouă,
Când de la masă ne-am ridicat,
Și ne-am întors pe jos spre casă
Și-n clar de lună ne-am sărutat
....................................
Și multe întâlniri au mai urmat
Până ce la primar noi ne-am luat,
Iar când în viață au apărut necazuri
Noi rugă către Domnul..am înălțat!
Duminica Floriilor!
Aștept să merg la slujbă
Dar nu pentru vreun leu,
Azi nu-mi doresc câștiguri,
Și doar s-aud de Dumnezeu
Răsună bing de deșteptare
Ce mă îndeamnă ca să vin,
E clopotul bisericii din deal
Un semn de rugă la creștin
Ne îmbrăcăm de sărbătoare
Și cu evlavie pornim la drum,
Soția poartă pe cap năframă
Iar eu un bleumarin costum
În fața noastră e mulțimea
Ce merge înspre-același loc,
Cu toți-L căutăm pe Domnul
În locul sfânt, nu într-un bloc
Astăzi este Duminica Floriilor
Când IIsus intră-n orașul sfânt,
Nu pe un cal și pe mânzul asinei
Poporul strigă,,Osana", salutând
În liniște cu umilintă ascultăm
Cum Lazăr din mormânt a înviat,
E semnul biruinței asupra morții
Și al iubirii pentru cel apropiat
Mă uit în jur și mă simt fericit
Că am putut să sorb cuvântul,
Sa fiu mai bun, să am credință
Că-n viitor voi părăsi pământul
Sunt luminat și plec spre casă
În mână cu crenguțe de finic,
Și-n minte îmi repet neîncetat
Că fără dragoste..nu ești nimic!
Nostalgie!
E toamnă și eu mă plimb pe-alei
Pentru că vreau să-mi amintesc,
Cum noi demult ne-am cunoscut
Și când am spus întâiul..te iubesc
Pașii mă duc conduși de minte
Prin locuri pe unde ne plimbam,
Și ne țineam noi strânși de mână
Iar eu timid o poezie-ți recitam
Privirea mi-o îndrept spre bănci
Unde adesea noi doi ne-am așezat,
Degeaba gândul îmi fuge în trecut
Când văd și simt că totul e schimbat
Și cum să fie azi cum era altădat
Când ani s-au scurs cam patruzeci,
Doar teiii au rămas și par să spună
Că ne-așteaptă pe aici și la optzeci
Din nou o strâng ușor de mână
Pe doamna ce-mi este azi soție,
Îi simt căldura și toată nostalgia
Iar eu recit din nou aceeași poezie
Nu ne întoarcem și mergem înainte
Spre locul unde savuram o prăjitură,
Aici nu mai găsim cofetăria noastră
Și un local unde servim noi o friptură
Abia acum ne-ntoarcem la mașină
Și ne oprim din drum la mica florărie,
De unde cumpăr un buchet de flori
Și scriu pe panglică...te iubesc Mărie!
E primăvară iar!
Iarna cu fulgul și frigul ei s-a dus,
Cred că dincolo, pe unde soarele-apus,
Pădurea toată se-mbracă-n haine verzi,
Și-așteaptă să-i vină musafiri pe crengi
Pe cer cocorii zburând se-aud,
Venind din țări aflate mai la sud,
Ei toți își caută locul și cuibul,
Părasit la vreme de cules porumbul
Pe câmp tractoarele ară cu zor,
Răstoarnă brazda, lăsând răzor,
Țăranul pune sămânța în pământ,
La cer privește, ploaia chemând
În aer sute de roiuri de insecte,
Cu mare grijă își caută traiecte,
Știute doar de ele și cu un scop,
Polenizări să facă plantelor, nonstop
E primăvară, începe-o nouă viață,
Și-n jur se-ntind covoare de verdeață,
Din cer cad stropii binecuvântați de ploaie
Și peste tot e zumzet și-o mare...hărmălaie!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!