Category: Love poems
All author's poems: Andreea Popescu
Date of posting: 20 марта
Added in favorites: 1
Views: 129
Poems in the same category
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Călătorind spre așteptare
Când o să piară din speranță ‘Te Iubesc’’
N-o să mai bată inimi calde pentru nimeni
Golind pământul de tot neamul omenesc
Desprindem sufletul crezându-ne mai liberi
În astă viaț-am așteptat să plece nori
Și au plecat lăsând în urmă flori uscate
Nu mi-au rămas decât distanțele-ntre noi
Tot așteptând se vor topi zilele toate
Căzut din ceasuri timpul freamătă-n decor
M-aruncă-n gol strivindu-mi inima uitată
Călătorind spre așteptare mă strecor
Lăsând un stol de amintiri spre altă dată
Uitând durerile de dor să plec în zbor
Nopțile scurse fără tine-au să nu ardă
Rămase-n urmă așteptările nu dor
Plutind ușor m-or însoți norii de vată
Să-mi crească iarbă după ploi și-n mână flori
S-ajung copac cu umbră deasă lângă casă
Stropii de apă să-mi dea hrană storși din nori
Pe crengi cântând să șadă păsări, cuib să-și facă
Timpul nu iartă, mă apleacă la pământ
Urmând lumina către locul cel de taină
Lăsând povestea așteptării ce m-a frânt
Aștept din nou îngerul blând în albă haină
Muza tristă
Și-mi vine câte-o dată să te sun
Ca prin minune să te întorci din drum
Povestea unei despărțiri să-ti spun
Trăită-n nopti cu aburi de tutun.
#unpahardepoezie
Aproape vindecată în prezent
Lovita de un sentiment absent,
Te-nchid intr-o mare de gânduri
Te scot si te scriu printre randuri,
Te-asez cu suflet pe hârtie
Și te transform în poezie.
#onewinewoman
Consum cerneala în neștire
Doar asa sa te simt mai pot
Om ce te-ai vrut intamplator
Muză tristă pentru vesnicie...
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Doua inimi! ( Pentru tata )
Plutesc în aer două inimi
Și vântul le tot duce,
Se-ntorc și își vorbesc
Lângă o cruce.
Ce mult a mai trecut
De când te-ai dus,
Te rog de vrei să-mi spui
Cum este Sus?
Pe-aici este cum știi
Nimic schimbat,
Doar eu îmbătrânit
De-atât oftat.
Am fost și ieri pe-aici
Să ud o floare,
Că tare s-a mai ofilit
Arșița-i mare.
Copiilor le merge bine
Și au de toate,
Mai trec și pe la mine
Puțin..c-atât se poate.
Nepoții au crescut acum
Și merg la școli,
Învață de pe laptop
Nu de pe coli.
Cei mari au casa lor
Servicii bune,
Nimic nu le lipsește
Sunt peste tot în lume.
În sat puțini am mai rămas
Doar cei bătrâni,
Mulți tineri sunt plecați
Printre străini.
Ieri s-a dus la cer și Veta
Poate vă întâlniți,
Era bolnavă sărăcuța
Și-n mari suferinți.
N-a mai plouat de mult
E mare uscăciune,
Mereu cerem să plouă
Prin rugăciune.
Nici Domnul nu ne mai aude
Că suntem păcătoși,
Ne facem că iubim
Rămânem... mincinoși.
Mă strânge frigu-n spate
Așa că am să plec,
Dar voi veni și mâine
La cruce să m-aplec.
Nici azi n-ai scos o vorbă
Doar eu ți-am povestit,
Mi-i inima pustie
Și ochii triști.
Te rog să ai răbdare
Că am să vin la tine,
Nu știu la ce timp
Poate fi mâine...poimâine?
Te las acum și cer iertare
Că este noapte,
Și-ți spun că te iubesc
În mii...de șoapte!
Inima incercata
Atunci cand tu esti langa mine,
Sunt intr-un vis, simt ca plutesc,
Inima mea iti apartine,
De fericire, ametesc..
Si cand tu nu mai esti aproape,
Totul devine un cosmar,
Si lacrimi curg, curg neincetate,
Cobor din vis, intr-un calvar
As vrea sa dorm,sa dorm profund,
Sa incetez sa ma gandesc,
Sa iti visez chipul tau bland,
Ca fara tine, innebunesc.
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Călătorind spre așteptare
Când o să piară din speranță ‘Te Iubesc’’
N-o să mai bată inimi calde pentru nimeni
Golind pământul de tot neamul omenesc
Desprindem sufletul crezându-ne mai liberi
În astă viaț-am așteptat să plece nori
Și au plecat lăsând în urmă flori uscate
Nu mi-au rămas decât distanțele-ntre noi
Tot așteptând se vor topi zilele toate
Căzut din ceasuri timpul freamătă-n decor
M-aruncă-n gol strivindu-mi inima uitată
Călătorind spre așteptare mă strecor
Lăsând un stol de amintiri spre altă dată
Uitând durerile de dor să plec în zbor
Nopțile scurse fără tine-au să nu ardă
Rămase-n urmă așteptările nu dor
Plutind ușor m-or însoți norii de vată
Să-mi crească iarbă după ploi și-n mână flori
S-ajung copac cu umbră deasă lângă casă
Stropii de apă să-mi dea hrană storși din nori
Pe crengi cântând să șadă păsări, cuib să-și facă
Timpul nu iartă, mă apleacă la pământ
Urmând lumina către locul cel de taină
Lăsând povestea așteptării ce m-a frânt
Aștept din nou îngerul blând în albă haină
Muza tristă
Și-mi vine câte-o dată să te sun
Ca prin minune să te întorci din drum
Povestea unei despărțiri să-ti spun
Trăită-n nopti cu aburi de tutun.
#unpahardepoezie
Aproape vindecată în prezent
Lovita de un sentiment absent,
Te-nchid intr-o mare de gânduri
Te scot si te scriu printre randuri,
Te-asez cu suflet pe hârtie
Și te transform în poezie.
#onewinewoman
Consum cerneala în neștire
Doar asa sa te simt mai pot
Om ce te-ai vrut intamplator
Muză tristă pentru vesnicie...
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Doua inimi! ( Pentru tata )
Plutesc în aer două inimi
Și vântul le tot duce,
Se-ntorc și își vorbesc
Lângă o cruce.
Ce mult a mai trecut
De când te-ai dus,
Te rog de vrei să-mi spui
Cum este Sus?
Pe-aici este cum știi
Nimic schimbat,
Doar eu îmbătrânit
De-atât oftat.
Am fost și ieri pe-aici
Să ud o floare,
Că tare s-a mai ofilit
Arșița-i mare.
Copiilor le merge bine
Și au de toate,
Mai trec și pe la mine
Puțin..c-atât se poate.
Nepoții au crescut acum
Și merg la școli,
Învață de pe laptop
Nu de pe coli.
Cei mari au casa lor
Servicii bune,
Nimic nu le lipsește
Sunt peste tot în lume.
În sat puțini am mai rămas
Doar cei bătrâni,
Mulți tineri sunt plecați
Printre străini.
Ieri s-a dus la cer și Veta
Poate vă întâlniți,
Era bolnavă sărăcuța
Și-n mari suferinți.
N-a mai plouat de mult
E mare uscăciune,
Mereu cerem să plouă
Prin rugăciune.
Nici Domnul nu ne mai aude
Că suntem păcătoși,
Ne facem că iubim
Rămânem... mincinoși.
Mă strânge frigu-n spate
Așa că am să plec,
Dar voi veni și mâine
La cruce să m-aplec.
Nici azi n-ai scos o vorbă
Doar eu ți-am povestit,
Mi-i inima pustie
Și ochii triști.
Te rog să ai răbdare
Că am să vin la tine,
Nu știu la ce timp
Poate fi mâine...poimâine?
Te las acum și cer iertare
Că este noapte,
Și-ți spun că te iubesc
În mii...de șoapte!
Inima incercata
Atunci cand tu esti langa mine,
Sunt intr-un vis, simt ca plutesc,
Inima mea iti apartine,
De fericire, ametesc..
Si cand tu nu mai esti aproape,
Totul devine un cosmar,
Si lacrimi curg, curg neincetate,
Cobor din vis, intr-un calvar
As vrea sa dorm,sa dorm profund,
Sa incetez sa ma gandesc,
Sa iti visez chipul tau bland,
Ca fara tine, innebunesc.
Other poems by the author
Nemuritoarea
Floare de Fier,
Ce-i dai din cer?
Floare-de-colț,
Și-n cale-o scoți.
Poartă în piept,
Pulsul incert.
Nu-i trebe’ scut,
Nici jurământ!
Nu se destramă,
Nu îi e teamă!
Nu cere drum,
Arde cu fum!
Cu pielea-n vânt,
Și pasu-i sfânt!
Calcă pe jar,
N-are habar!
Din spini își coase
Zile frumoase!
Nu plânge stele,
Plânge cu jele!
Pe câmp cu dor,
Sub cerul lor,
A scris cu sânge,
Ce inima-nfrânge!
......................................
Și-a luptat, mai ceva ca un bărbat, Ecaterina Teodoroiu, nume nemuritor al poporului român!
Inspirație:
„Floare de Fier" - E-an-na
„Floare de colț" - Ducu Bertzi
Noapte caldă
Mi-e dor de noi.
O, dragul meu!
Să-ți aud râsetul tău,
Stând pe plajă amândoi.
Noapte caldă, noapte caldă!
Mai trezește-mă o dată,
Să fim doar noi amândoi,
Stând pe banca dinapoi.
Ia-ți cămașa înflorată.
Hai pe plajă înc-odata.
Și-n păr să-mi pui flori de tei
Săruta-m-ai cu ochi grei.
Brațele îmi sunt deschise,
Te așteaptă, nu sunt vise!
Eu vreau doar o-mbrățișare,
Nu o uit pân’ la pierzare.
Să te mângâi mult aș vrea,
Să-mi iei mâna-n mâna ta,
Să mă joc cu părul tău.
Doar să uit de dorul meu.
Uite-mă, eu sunt aici.
Vreau să îți vorbesc, ce zici?
Mai știi când noi ne-am iubit?
Vai! Am prins și-un răsărit.
Iar acum mă risipesc,
Soarele face sclipire.
Nu am vrut să te rănesc!
Am creat o amintire.
Mărul lui Adam
Sper că ți-a ajuns acum!
Meritai, ce pot să spun!
Suferi’ai mult și des
Și eu să mă mai calmez.
Sper cu mărul să te-neci
Vina Evei nu e’n veci.
Nici a șarpelui turbat,
Tu cu gura ai mușcat.
Cred c-ai realizat acum,
Otrava nu-i drumul cel bun.
Nici iubirea cea din joaca,
Cum făceai și tu odată!
Floare de laur
Vreau să-ți văd chipul bălai
Și-n brațele mel’ să stai.
Să-mi dai iar o sărutare
Și să cad de pe picioare.
În scrisoarea cea cu aur,
Am pus ș-o floare de laur.
Un miros de dor frumos,
Să mă știi mereu cu pios.
Pus-am busuioc sub pernă,
Ca să te visez pe tine
Și nu te-am visat, iubire!
Am rămas rănit eternă.
Tu cu pletele-nsorite,
Mă citeai de după chip.
Eu cu mâinile mânjite,
Nu voiam să mă anim.
Laurul din scrisorică,
Ține loc de-o mică zică.
Ce nebun ești dragul meu!
Asta ziceam mai mereu…
Nemuritoarea
Floare de Fier,
Ce-i dai din cer?
Floare-de-colț,
Și-n cale-o scoți.
Poartă în piept,
Pulsul incert.
Nu-i trebe’ scut,
Nici jurământ!
Nu se destramă,
Nu îi e teamă!
Nu cere drum,
Arde cu fum!
Cu pielea-n vânt,
Și pasu-i sfânt!
Calcă pe jar,
N-are habar!
Din spini își coase
Zile frumoase!
Nu plânge stele,
Plânge cu jele!
Pe câmp cu dor,
Sub cerul lor,
A scris cu sânge,
Ce inima-nfrânge!
......................................
Și-a luptat, mai ceva ca un bărbat, Ecaterina Teodoroiu, nume nemuritor al poporului român!
Inspirație:
„Floare de Fier" - E-an-na
„Floare de colț" - Ducu Bertzi
Noapte caldă
Mi-e dor de noi.
O, dragul meu!
Să-ți aud râsetul tău,
Stând pe plajă amândoi.
Noapte caldă, noapte caldă!
Mai trezește-mă o dată,
Să fim doar noi amândoi,
Stând pe banca dinapoi.
Ia-ți cămașa înflorată.
Hai pe plajă înc-odata.
Și-n păr să-mi pui flori de tei
Săruta-m-ai cu ochi grei.
Brațele îmi sunt deschise,
Te așteaptă, nu sunt vise!
Eu vreau doar o-mbrățișare,
Nu o uit pân’ la pierzare.
Să te mângâi mult aș vrea,
Să-mi iei mâna-n mâna ta,
Să mă joc cu părul tău.
Doar să uit de dorul meu.
Uite-mă, eu sunt aici.
Vreau să îți vorbesc, ce zici?
Mai știi când noi ne-am iubit?
Vai! Am prins și-un răsărit.
Iar acum mă risipesc,
Soarele face sclipire.
Nu am vrut să te rănesc!
Am creat o amintire.
Mărul lui Adam
Sper că ți-a ajuns acum!
Meritai, ce pot să spun!
Suferi’ai mult și des
Și eu să mă mai calmez.
Sper cu mărul să te-neci
Vina Evei nu e’n veci.
Nici a șarpelui turbat,
Tu cu gura ai mușcat.
Cred c-ai realizat acum,
Otrava nu-i drumul cel bun.
Nici iubirea cea din joaca,
Cum făceai și tu odată!
Floare de laur
Vreau să-ți văd chipul bălai
Și-n brațele mel’ să stai.
Să-mi dai iar o sărutare
Și să cad de pe picioare.
În scrisoarea cea cu aur,
Am pus ș-o floare de laur.
Un miros de dor frumos,
Să mă știi mereu cu pios.
Pus-am busuioc sub pernă,
Ca să te visez pe tine
Și nu te-am visat, iubire!
Am rămas rănit eternă.
Tu cu pletele-nsorite,
Mă citeai de după chip.
Eu cu mâinile mânjite,
Nu voiam să mă anim.
Laurul din scrisorică,
Ține loc de-o mică zică.
Ce nebun ești dragul meu!
Asta ziceam mai mereu…