Două inimi

Multe vorbe și multe întrebări

Am o mie de gânduri și o mie de stări

Toate duc la un singur om, doar unul

Ce ma făcut sa umblu ca nebunul

In fiecare seara in fiecare zi

Dacă-i sti si tu sigur ai înnebuni

O vreau cât mai aproape

Sa o văd și săi vorbesc in șoapte

Aș dori eu intr-o seara

Să văd această domnișoară

Să o privesc necontenit

Domnișoară m-am îndrăgostit

De al tău suflet, de a ta gândire

De al tău glas și a ta privire

Ochii tăi frumoși ca luna

Asemeni tie nu mai e niciuna

Nici luna nu-i pe cer în astă seară, 

E și târziu și e înnorat, 

Nici stelele nu par să-mi fie alături. 

De când ne-am înnoptat.

 FLOARE DE GHEATA , IN VARF DE MUNTE 

CAND VINE FRIGUL , INCEPE SA UITE.

ISI INGHEATA TRUPUL , MIRESMELE-I PALESC ,

RAMANE DEZGOLITA , INTR-UN SUSPIN GROTESC.

REZISTA DOAR CU GANDUL LA ACEA CALDURA , 

UITA C-O DOARE TRUPUL , DOAR SA NU SIMTA URA.

INCEPE SA IUBEASCA VANTUL , CE-I LASA CICATRICI , 

ZAMBESTE CU DURERE-N SUFLET , EA VA PLECA DE AICI!

de ce mereu când zâmbește

cerul devine atât de senin

iar sunetele din jur parca dispar,

doar vocea ei se face auzita

vreau sa scap din a ei vraja

din al sau mister, care nu e chiar mister

ceva ma atrage, poate felul in care își

menține privirea înainte..sau cum mersul ei e atât de echilibrat, iar parul ii cade atât de natural pe spate

vreau sa scap din jurul existentei sale

căci doar de o privire a fost nevoie

ca sa ma sufoc, de ea, atât de mult timp

și sa ma las purtată doar de speranțe deșarte..

dar doamne, e atât de frumos sa visezi– sa o visezi.

atât de specială, oare?

alergandu mi prin gânduri, sapandu mi mormântul,

căci dacă nu o sa o am– nu o sa o am

și gata, ce e atât de grav in asta?

nu mi aparține, e un mister,

și as vrea sa rămână tot unul,

o straina, care mi spune buna

dar nu la revedere,

de parca niciodată nu vom avea șansa

sa dansam un menuet

si poate, sa ne îmbrățișăm

ca doua suflete atât de pure… pline de iubire

iubire? pentru viața, pentru arta! doamne! când pășește toate florile ii zâmbesc, iar vântul și ar dori sa bată doar ca al sau par de foc sa l tragă..sa l tot tragă..

tu, un nume, doar o față?

doar un nume?…

o speranța?

nu cred. nimic! ma îndoiesc!

nu vreau sa ma ranesc,

așa ca am sa ma opresc

pana la un ultim vals.. sau menuet

Îți spuneam mereu - sunt bine,
Nu pot spune că mințeam
Doza mea de fericire
Îndrăzneață te numeam, 

Ai trezit ceva în mine,
Ceva frumos, dar nu era iubire,
Bunătatea mea ți-am dăruit-o ție
Ca un semn de mulțumire!

Liniștea dintre noi e mai mult de un doar “ceva”.
Ochi închiși, lumina prăvălește pe pieptul tău.
Suspin încet: “un nu acum, un poate altcândva”.
Poate e un nu, probabil e un da spre trupul tău,

Iar poate e probabil.

Un probabil șoptit ca să nu tulbure liniștea dintre noi,
Un cântec de iubire a unei povești apuse
A unor doi tineri fiind de fățărnicie goi,
Victime a unor prea multe emoții nespuse.