Un alt poem
Nu voi lăsa să treacă ziua
Fără să-ți scriu ceva de-amor,
Știind că toate-s muritoare
Și-n zbor dispar ca într-un vis..
E trist ce spun,dar asta-i lumea
Se schimbă zi de zi câte un pic,
Doar dragostea mea ce ți-o port iubito,
Nu știe a muri deloc...!
Dar eu mă-ntreb neștiind raspunsul
Mă vei iubi vreodată?
Vei putea?
Sau poate eu însumi sunt iubirea
Ce-o așteptai demult printre suspine?
Ți-o spun acum știind că tu ești totul pentru mine,
Un biet defunct ce-i încă viu...
Căci viața pleacă de la tine
Iubirea fiind în glasul tău!
Am mii de versuri pentru tine
Toate se nasc din ochii tăi..
Nu voi lăsa ziua să scape,
Nici inima să nu-ți grăiască
Ceva ce numai ea poate să spună
Chiar dacă tu nu poți acum
Să mă iubești cum eu aș vrea!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Ştii tu ceva despre mine ?
Ştii tu despre trupul meu mic şi plin de viaţă ,
Despre jocul mâinilor mele ?
Despre degetele lungi trecute prin păr alintându-l ,
Despre mângâieri uşoare în urma cărora prind contur ?
Ştii tu despre ce scriu eu în dimineţi ? Ştii tu să mă citeşti ?
Ştii că-mi plac apusurile rotunde
Şi răsăriturile pe care doar eu le văd în culori ?
Că îmi plac văzduhurile şi cerul şi primăvara
Când îmuguresc pe trup gol de copac , ştii ?
Dar despre faptul că am făcut echilibristică
Pe un fir subţire nevăzut
Şi cum doar eu ştiu să mă plimb prin nori , ştii ?
Cum mă sărută ploaia şi mă dansează ,
Cum paşii mei răsună în urechile pământului .
Despre asta ştii ?
Ştii tu râsul meu copilăresc , cum cânt ,
Cum privesc pe sub pleoape , cum mă prostesc ?
Că sunt încă copil în inimă ,
Spune-mi , ştii ?
O ploaie de vară
Ploaia mea de iubire spontana,
Care m a făcut sa cad în apă,
Pentru dragostea sa grozavă,
Tu sufletul meu de viață.
Iubirea ta ma omoară,
De aia am murit în vară,
Pentru ca e mai călduroasă,
Și este mai frumoasă.
Moartea mea va fi mai cruntă,
Pentru ca ne vom despărți pe lună,
Tu pe pământ iar eu pe planetă,
Dar ne vom iubi împreună.
Chiar dacă ne va despărți cerul,
Eu te voi iubi la fel,
Cum te am iubit de fel,
De aia voi rămâne în cer.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în portugheză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como antes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Eram os dias do "eu amo-te
Nós dois vivendo felizes nos nossos sonhos
Era o tempo dos "eu amo-te".
E depois quis abrir as minhas asas.
Queria experimentar outros amores
Outros "amo-te", outros "sempre".
Mas era contigo que sonhava à noite, meu amor
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Era querer e conhecer
Tudo sobre a vida, talvez depressa demais
Estava a descobrir a vida
Com as suas tristezas, as suas alegrias, as suas loucuras.
Eu queria viver como o tempo
Seguir as minhas horas, viver o presente
Quanto mais eu vivia, mais te amava ternamente
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demais e não posso viver sem ti.
De ce n-a mai venit?
Tăcută stai sub bradul falnic,
Și-ngândurată brusc ai devenit,
Să îți vorbesc îmi e zadarnic,
De ce am mai venit?
Privești în gol cu ochii reci,
Și trupu-ți pare îmbolnăvit,
Refuzi cu mine să petreci,
De ce am mai venit?
E câmpu-n jur umplut cu flori,
Și-un tril de păsări nesfârșit,
Nu spui nimic și mă ignori,
De ce am mai venit?
De zile-ntregi trăiești o dramă,
Iar totu-n jur îţi pare îmbătrânit,
Privești spre cer și-ntrebi cu teamă,
De ce n-a mai venit?
Durere
Te-am petrecut și lumea ți-am pus-o la picioare;
Unde-ai găsit durere să-mi dai, atît de mare ?
Din ochiul tău de înger primeam atîta viață
Si -acum mi-ai pus în suflet o arșiță și-o ceață .
Mă dor de umezeală, încheieturi și oase.
De pașii dupa tine, azi, tălpile mi-s roase,
Dar înăuntru -n suflet mi-i foc și mi-i cenușă,
Că inima ta poartă un lacăt greu, la ușă.
Mi-s amorțite brațe de mângâieri și-amor
Ce ți le-am dat pe toate cu dragoste și dor.
Mi-i palidă privirea și ochii - numai vine;
Te-au urmărit în viață, din toți, numai pe tine.
Si azi, mai vezi, cum plânsul în lacrimi mă îneacă,
Că nu-ți găsesc dorința și inima ți-i seacă,
Dar chiar dacă mă lași, în astă -ntuneciune,
Eu îți mai port de grija prin Sfânta Rugăciune.
Ştii tu ceva despre mine ?
Ştii tu despre trupul meu mic şi plin de viaţă ,
Despre jocul mâinilor mele ?
Despre degetele lungi trecute prin păr alintându-l ,
Despre mângâieri uşoare în urma cărora prind contur ?
Ştii tu despre ce scriu eu în dimineţi ? Ştii tu să mă citeşti ?
Ştii că-mi plac apusurile rotunde
Şi răsăriturile pe care doar eu le văd în culori ?
Că îmi plac văzduhurile şi cerul şi primăvara
Când îmuguresc pe trup gol de copac , ştii ?
Dar despre faptul că am făcut echilibristică
Pe un fir subţire nevăzut
Şi cum doar eu ştiu să mă plimb prin nori , ştii ?
Cum mă sărută ploaia şi mă dansează ,
Cum paşii mei răsună în urechile pământului .
Despre asta ştii ?
Ştii tu râsul meu copilăresc , cum cânt ,
Cum privesc pe sub pleoape , cum mă prostesc ?
Că sunt încă copil în inimă ,
Spune-mi , ştii ?
O ploaie de vară
Ploaia mea de iubire spontana,
Care m a făcut sa cad în apă,
Pentru dragostea sa grozavă,
Tu sufletul meu de viață.
Iubirea ta ma omoară,
De aia am murit în vară,
Pentru ca e mai călduroasă,
Și este mai frumoasă.
Moartea mea va fi mai cruntă,
Pentru ca ne vom despărți pe lună,
Tu pe pământ iar eu pe planetă,
Dar ne vom iubi împreună.
Chiar dacă ne va despărți cerul,
Eu te voi iubi la fel,
Cum te am iubit de fel,
De aia voi rămâne în cer.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în portugheză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como antes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Eram os dias do "eu amo-te
Nós dois vivendo felizes nos nossos sonhos
Era o tempo dos "eu amo-te".
E depois quis abrir as minhas asas.
Queria experimentar outros amores
Outros "amo-te", outros "sempre".
Mas era contigo que sonhava à noite, meu amor
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Era querer e conhecer
Tudo sobre a vida, talvez depressa demais
Estava a descobrir a vida
Com as suas tristezas, as suas alegrias, as suas loucuras.
Eu queria viver como o tempo
Seguir as minhas horas, viver o presente
Quanto mais eu vivia, mais te amava ternamente
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demais e não posso viver sem ti.
De ce n-a mai venit?
Tăcută stai sub bradul falnic,
Și-ngândurată brusc ai devenit,
Să îți vorbesc îmi e zadarnic,
De ce am mai venit?
Privești în gol cu ochii reci,
Și trupu-ți pare îmbolnăvit,
Refuzi cu mine să petreci,
De ce am mai venit?
E câmpu-n jur umplut cu flori,
Și-un tril de păsări nesfârșit,
Nu spui nimic și mă ignori,
De ce am mai venit?
De zile-ntregi trăiești o dramă,
Iar totu-n jur îţi pare îmbătrânit,
Privești spre cer și-ntrebi cu teamă,
De ce n-a mai venit?
Durere
Te-am petrecut și lumea ți-am pus-o la picioare;
Unde-ai găsit durere să-mi dai, atît de mare ?
Din ochiul tău de înger primeam atîta viață
Si -acum mi-ai pus în suflet o arșiță și-o ceață .
Mă dor de umezeală, încheieturi și oase.
De pașii dupa tine, azi, tălpile mi-s roase,
Dar înăuntru -n suflet mi-i foc și mi-i cenușă,
Că inima ta poartă un lacăt greu, la ușă.
Mi-s amorțite brațe de mângâieri și-amor
Ce ți le-am dat pe toate cu dragoste și dor.
Mi-i palidă privirea și ochii - numai vine;
Te-au urmărit în viață, din toți, numai pe tine.
Si azi, mai vezi, cum plânsul în lacrimi mă îneacă,
Că nu-ți găsesc dorința și inima ți-i seacă,
Dar chiar dacă mă lași, în astă -ntuneciune,
Eu îți mai port de grija prin Sfânta Rugăciune.
Other poems by the author
Vorbe, fapte, dragoste
Prea multe vorbe ,n-au ce s-arate,
Oricât de aurite sau colorate s-ar prezenta,
Căci nu-i tot una vorba cu fapta
Iar cea mai mare e dragostea!
Iubito, lasă-mi tăcerea iubirii mele
Din când în când să-ți mai vorbească ,
Privește-mi faptele dar și răbdarea,
Prin așteptare, ți-am dovedit
Că timpul arată ce-i de valoare,
De te-am iubit sau te-am mințit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cine sunt eu
Ce simplu-ar fi
Să știu cine-s eu..
Sunt doar un simplu om cu siguranță,
N-am auzit încă vorbindu-se de mine,
Dar poate aș fi vrut să fiu un zeu..
Unul din ale Olimpului legende
Sau mai degrabă al vechii Rome,
Nu sună chiar așa de rău,
Să pot să zbor,nemuritor
Puternic,invincibil de dragul tău,
Liber ca pasărea ce taie cerul
În zborul său,
Sau poate zeul ce-ți aparține numai ție
Amorezat precum un sclav de-a sa stăpână ,
Să te sărut până în zori,
Să te iubesc fără să vreau
Fără să știu cine sunt eu
Sau care este adevărul meu,
De biet om muritor
Sau zeu.....
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
Serenada dimineții
IIubita mea frumoasă era vremea,
Să-ți cânt o serenadă de amor,
În astă de primăvară dimineață ,
Jos sub romantica fereastră,
Să-ți spun că te doresc ca un nebun,
Că fără dragostea de dimineață
Am toate șansele să mor....
Și dacă fac greșeli ce le regret ulterior,
Te rog să ierți un rătăcit biet trubadur,
Ce vrea să-ți cânte toată viața
Sonete sau serenade de amor,
Ce-s izvorâte toate nu din minciună,
Ci doar din dragoste curată,
Și-s nesfârșite în tragicul și drama lor!
Cât te iubesc iubită dragă,
Nu eu mai trebuie să-ți spun ,
Ci serenadele ce-au viața lor
Cu glas și colorată formă,
Și-ți vor rosti ce eu le spun!
(9 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tu ești Zeița frumuseții
Este zeița frumuseții o minciună?
Este!
Căci fiecare dintre femei este a frumuseții zeitate!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
Nici curcubeul ce se-arată după ploaie,
Semeț,plin de culori ce se împăunează printre nori,
Și vrea să ne arate măreția sa,
În fața frumuseții tale,
Nu e nimic cu arcuirea-i îngâmfată,
Și de-ar vorbi cu tunetele aspre
Ori fulgere de-ar arunca înspre umilii muritori,
Nu m-aș speria de-acestea toate,
Eu tot pe tine te-aș diviniza!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
(18 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Floarea dimineții, Vasilica
Tu ești a dimineții floare,
Ce se deschide ca un soare,
Cu zâmbetul ca de copil,
Și ochii vii sosiți din cer,
Voi știi să înțeleg al lor mister?
Cum pot visa amorul fără a lor clipire,
Cum să respir fără sărutul dulce ce nu-mi vine,
Când nu sunt cu-a mea iubire
Cu tine Vasilica ,draga de tine?
Nu tu ești floarea rară a iubirii,
Ce-o vor bărbații toți din lumea largă,
Iar tu mi-ai dat-o mie,un oarecare...!
Iar de-i așa, iubită dragă
Îți voi cădea pe veșnicie la picioare,
Ca sclavul antic ce ți-i dator cu viața sa fără valoare
Fie din Roma sau Atena...!
Tu preafrumoasa mea stăpână,
Știu că nu-s demn de frumusețea ta și nici de tine!
Nu-i zi să nu te rog ca un milog
Sau jalnic cerșetor de inimi și iubire,
Păstrează-mă cu tine,
Nu m-alunga frumoasă
Vasilica,
Mai bine mor de mii și mii de ori!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vorbe, fapte, dragoste
Prea multe vorbe ,n-au ce s-arate,
Oricât de aurite sau colorate s-ar prezenta,
Căci nu-i tot una vorba cu fapta
Iar cea mai mare e dragostea!
Iubito, lasă-mi tăcerea iubirii mele
Din când în când să-ți mai vorbească ,
Privește-mi faptele dar și răbdarea,
Prin așteptare, ți-am dovedit
Că timpul arată ce-i de valoare,
De te-am iubit sau te-am mințit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cine sunt eu
Ce simplu-ar fi
Să știu cine-s eu..
Sunt doar un simplu om cu siguranță,
N-am auzit încă vorbindu-se de mine,
Dar poate aș fi vrut să fiu un zeu..
Unul din ale Olimpului legende
Sau mai degrabă al vechii Rome,
Nu sună chiar așa de rău,
Să pot să zbor,nemuritor
Puternic,invincibil de dragul tău,
Liber ca pasărea ce taie cerul
În zborul său,
Sau poate zeul ce-ți aparține numai ție
Amorezat precum un sclav de-a sa stăpână ,
Să te sărut până în zori,
Să te iubesc fără să vreau
Fără să știu cine sunt eu
Sau care este adevărul meu,
De biet om muritor
Sau zeu.....
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
Serenada dimineții
IIubita mea frumoasă era vremea,
Să-ți cânt o serenadă de amor,
În astă de primăvară dimineață ,
Jos sub romantica fereastră,
Să-ți spun că te doresc ca un nebun,
Că fără dragostea de dimineață
Am toate șansele să mor....
Și dacă fac greșeli ce le regret ulterior,
Te rog să ierți un rătăcit biet trubadur,
Ce vrea să-ți cânte toată viața
Sonete sau serenade de amor,
Ce-s izvorâte toate nu din minciună,
Ci doar din dragoste curată,
Și-s nesfârșite în tragicul și drama lor!
Cât te iubesc iubită dragă,
Nu eu mai trebuie să-ți spun ,
Ci serenadele ce-au viața lor
Cu glas și colorată formă,
Și-ți vor rosti ce eu le spun!
(9 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tu ești Zeița frumuseții
Este zeița frumuseții o minciună?
Este!
Căci fiecare dintre femei este a frumuseții zeitate!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
Nici curcubeul ce se-arată după ploaie,
Semeț,plin de culori ce se împăunează printre nori,
Și vrea să ne arate măreția sa,
În fața frumuseții tale,
Nu e nimic cu arcuirea-i îngâmfată,
Și de-ar vorbi cu tunetele aspre
Ori fulgere de-ar arunca înspre umilii muritori,
Nu m-aș speria de-acestea toate,
Eu tot pe tine te-aș diviniza!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
(18 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Floarea dimineții, Vasilica
Tu ești a dimineții floare,
Ce se deschide ca un soare,
Cu zâmbetul ca de copil,
Și ochii vii sosiți din cer,
Voi știi să înțeleg al lor mister?
Cum pot visa amorul fără a lor clipire,
Cum să respir fără sărutul dulce ce nu-mi vine,
Când nu sunt cu-a mea iubire
Cu tine Vasilica ,draga de tine?
Nu tu ești floarea rară a iubirii,
Ce-o vor bărbații toți din lumea largă,
Iar tu mi-ai dat-o mie,un oarecare...!
Iar de-i așa, iubită dragă
Îți voi cădea pe veșnicie la picioare,
Ca sclavul antic ce ți-i dator cu viața sa fără valoare
Fie din Roma sau Atena...!
Tu preafrumoasa mea stăpână,
Știu că nu-s demn de frumusețea ta și nici de tine!
Nu-i zi să nu te rog ca un milog
Sau jalnic cerșetor de inimi și iubire,
Păstrează-mă cu tine,
Nu m-alunga frumoasă
Vasilica,
Mai bine mor de mii și mii de ori!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)