Tu
Mi-ai dat iubire infinită,
Mi-ai îmbrăcat inima cârpită,
Îmi dai aripi sa pot zbura,
Dragoste când voi cădea.
Lumea mea ai desenat-o,
Cu un zâmbet tu ai colorat-o,
Cu dragostea îi dai viață,
Sufletului îi dai speranță.
Că ziua de mâine va veni,
Iar eu sub protecția ta voi fi,
Cu inima plină de dor și lumină,
Prin clipele grele, tu-mi ești rădăcină.
Cu tine alături, nimic nu-i prea greu,
Ești stânca din valuri, ești cerul meu,
Chiar dacă furtuni peste noi vor cădea,
În brațele tale, voi regăsi linistea.
Căci tu ești scutul ce mă-nconjoară,
Și pacea profundă în ziua amară,
Iar mâine, când zorii din nou vor sosi,
Cu tine de mână, mereu voi păși.
Poems in the same category
RECUNOSC
Recunosc,era o vreme
Când eram un rătăcit,
Când cu una ,când cu alta...
M-am distrat , am petrecut !
Însă când te-am cunoscut
Pe tine ...alte vise au înflorit .
Alte planuri și alt țel
Lucrule nu-s la fel.
Nu teate iubirile
Pot încălzi inimile
Doar ,două-trei luni
Au durat și m-am
Văzut insurat !...
Lacrima
Lacrima ta o port ca veşmânt,
Şi-o slăvesc, memorând deseori
Paşii tăi minunaţi pe pământ,
Ce se opresc şi pe aici uneori.
Ochii ţi-au rămas pe vecie în ea,
Şi-i privesc neîncetat, vinovat,
Par şi ei, că la fel, m-ar plăcea,
Chiar şi aşa, temător şi întristat.
Lacrima ta e şi acum îngheţată,
Pe obrazu-mi cald şi roşu timid,
Pe ea patinând pentru ultima dată,
Acel ultim sărut, rătăcit şi rigid.
Ochii tăi au pornit înspre ai mei,
Într-un schimb reciproc de cornee,
Şi de atunci lăcrimez Dumnezei,
Cu priviri şi surâs de femeie.
Și-atunci nu pot
Se-aprinde soare năucind rutina ștearsă
Privind lumina m-am strivit de ochii tăi
Stau încercând să mă dezleg fără de șansă
Pictat e zâmbetul arzând în ochii mei
Nu pot vorbi și-atunci mă tac pe-o foaie mută
Aștern prefață într-o umbră de roman
Nu pot să merg și-atunci mă umblu fără urmă
Se-ndoaie pașii rătăcind drumul spre mal
Nu pot fugi și-atunci îngheț unde m-aruncă
Tălpile caută pământ fundamental
Nu pot să curg și-atunci mă torn lipit de stâncă
Să-mi caut rece drumul veșted rațional
Nu pot privi și-atunci mi-e orb dorul ce-asmută
Închis în ochi sub pleoape-i roșu ireal
Nu pot să zbor înțepenit lipsindu-mi cârmă
Absurdul caută prezentul ideal
Și-atunci nu pot fără de ieri să-mi caut mâine
Nu pot să azi când nu e zâmbet pe fundal
Nu pot să fiu dacă îmi ești doar o secundă
Și-atunci nu pot nici să trăiesc nici să dispar
Mi-ar fi plăcut...
Mi-ar fi plăcut să te-ntâlnesc
Când eram tânăr, să-ţi vorbesc,
Cât te iubesc de mult să-ţi spun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Să ne plimbăm îndrăgostiţi
Pe sub salcâmii înfloriţi,
Să ne-mbătăm cu al lor parfum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Şi albe flori în păr să-ţi prind,
În al meu braţ să te cuprind,
Să te sărut ca un nebun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Mereu să fiu al tău iubit
Şi tu a mea pân' la sfârşit,
O viaţă-n doi pe acelaşi drum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Poate nici azi nu e târziu,
Să te-ntâlnesc prin Cişmigiu
Sau poate totul e doar fum,
Cum a fost şi atunci...şi acum.
RECUNOSC
Recunosc,era o vreme
Când eram un rătăcit,
Când cu una ,când cu alta...
M-am distrat , am petrecut !
Însă când te-am cunoscut
Pe tine ...alte vise au înflorit .
Alte planuri și alt țel
Lucrule nu-s la fel.
Nu teate iubirile
Pot încălzi inimile
Doar ,două-trei luni
Au durat și m-am
Văzut insurat !...
Lacrima
Lacrima ta o port ca veşmânt,
Şi-o slăvesc, memorând deseori
Paşii tăi minunaţi pe pământ,
Ce se opresc şi pe aici uneori.
Ochii ţi-au rămas pe vecie în ea,
Şi-i privesc neîncetat, vinovat,
Par şi ei, că la fel, m-ar plăcea,
Chiar şi aşa, temător şi întristat.
Lacrima ta e şi acum îngheţată,
Pe obrazu-mi cald şi roşu timid,
Pe ea patinând pentru ultima dată,
Acel ultim sărut, rătăcit şi rigid.
Ochii tăi au pornit înspre ai mei,
Într-un schimb reciproc de cornee,
Şi de atunci lăcrimez Dumnezei,
Cu priviri şi surâs de femeie.
Și-atunci nu pot
Se-aprinde soare năucind rutina ștearsă
Privind lumina m-am strivit de ochii tăi
Stau încercând să mă dezleg fără de șansă
Pictat e zâmbetul arzând în ochii mei
Nu pot vorbi și-atunci mă tac pe-o foaie mută
Aștern prefață într-o umbră de roman
Nu pot să merg și-atunci mă umblu fără urmă
Se-ndoaie pașii rătăcind drumul spre mal
Nu pot fugi și-atunci îngheț unde m-aruncă
Tălpile caută pământ fundamental
Nu pot să curg și-atunci mă torn lipit de stâncă
Să-mi caut rece drumul veșted rațional
Nu pot privi și-atunci mi-e orb dorul ce-asmută
Închis în ochi sub pleoape-i roșu ireal
Nu pot să zbor înțepenit lipsindu-mi cârmă
Absurdul caută prezentul ideal
Și-atunci nu pot fără de ieri să-mi caut mâine
Nu pot să azi când nu e zâmbet pe fundal
Nu pot să fiu dacă îmi ești doar o secundă
Și-atunci nu pot nici să trăiesc nici să dispar
Mi-ar fi plăcut...
Mi-ar fi plăcut să te-ntâlnesc
Când eram tânăr, să-ţi vorbesc,
Cât te iubesc de mult să-ţi spun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Să ne plimbăm îndrăgostiţi
Pe sub salcâmii înfloriţi,
Să ne-mbătăm cu al lor parfum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Şi albe flori în păr să-ţi prind,
În al meu braţ să te cuprind,
Să te sărut ca un nebun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Mereu să fiu al tău iubit
Şi tu a mea pân' la sfârşit,
O viaţă-n doi pe acelaşi drum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Poate nici azi nu e târziu,
Să te-ntâlnesc prin Cişmigiu
Sau poate totul e doar fum,
Cum a fost şi atunci...şi acum.
Other poems by the author
Haos
Când haosul apare
La tot în jur el dă târcoale
Nu-mi dă pace, nu mă lasă
Până nu îi cad în plasă.
Când haosul apare
Tu-mi ești liniște, răbdare,
Când eu țip, tu îmi șoptești,
Uite-așa mă liniștești.
Când haosul apare
Tot în jurul meu dispare,
Mă-nvârt în cerc și din furtună
Vine Liniștea să m-apună.
Când haosul apare
Chiar și sufletul mă doare,
Plânge după dragoste neatinsă
Spre tine pleacă o inimă aprinsă.
Prețuiește timpul
Nu voi lăsa să treacă
Nici o zi măcar
Fără să-ți zic din suflet
Te iubesc! E clar?!
Timpul trece limpede
Iar noi nu observăm
Că ziua trece repede
Și n-o mai recuperăm.
Arătați-va iubirea
Chiar de vă este frică
Ca cel ce o primește,
Repede o strică.
Nu renunțați niciodată
Dragostea să oferiți,
Nu se știe niciodată
De cine veți fii zăriți.
Lumina din întuneric
Stau în întuneric zi și noapte
Doar că tu nu-mi ești aproape,
Ai plecat și mi-ai luat lumina
Am rămas doar cu adrenalina.
Prezența ta e una divină
Stau trează-n noapte,
Și doar tu ești de vină
Că mă amăgesc cu șoapte.
La fiecare pas făcut
Când tu nu ești aproape,
Cad și praf m-am făcut
În ale vieții ape.
Și mă ridic și iarăși cad
Dar nu renunț nicicum,
În curentul mării mă scald
Și merg inainte-acum.
Inimă de aur
Cu mâini ce-alină, calde și iubite,
Ai scris în suflete povești nesfârșite,
Ne ești lumină, sprijin și cămin,
O inimă de aur, un suflet divin.
Anii ce-au trecut, ți-au dat doar farmec,
În ochii tăi e soarele ce arde veșnic,
Cu fiecare rid, o amintire vie,
Cu fiecare zâmbet, un strop de bucurie.
Să-ți fie anii blânzi, luminați de lună și de soare,
Să ai în suflet liniște și sărbătoare,
Să-ți fie viața dulce, ca un cântec drag,
Cu dragoste și visuri, fără nici un prag.
O.F.
Și mi-am dorit să fie adevărat
Dar se pare că m-am înșelat,
Îmi păreai perfect
Sub orice tip de aspect.
Îmi vorbeai de oameni care mult grăiesc
Dar nici tu nu pari mai înțelept, cum te slăvesc,
Construisem o clădire frumoasă
Care s-a dărâmat la ultima pasă.
Crezi că e perfect
Iar totul se dărâmă încet ,
Ce a fost n-o să mai fie
Asta spun mereu și tot Îmi iau chirie.
Mai bine mai devreme decât prea târziu
Tot ce e vechi se pierde-n pustiu,
Să iei o pauză de la tot ce te-a răzbit
E-o alegere ce n-a ars și nu s-a risipit.
Iar cu încrederea muncim
Nu suntem făcuți toți s-o stăpânim ,
Crezi ca-i un basm?! Sunt doar povești
Prințul pe cal alb are termeni regește.
Noapte de amor
Să te privesc, Nonstop aș vrea,
Să te am lângă mine acum,
Să mă cuibăresc lângă tine, așa,
Cum numa cu tine acum.
Căldura trupului să o simt,
Și să mă topesc ușor,
Urmează ceva, presimt,
Ușor, dulce, amor.
Buzele se întâlnesc,
Și un fior mă apasă,
Mâinile de coapse se lipesc,
În inimă focul iar se lasă.
Să ne iubim neîncetat,
Până la răsărit de soare,
Gândul mi-e invadat,
De filme răpitoare.
Haos
Când haosul apare
La tot în jur el dă târcoale
Nu-mi dă pace, nu mă lasă
Până nu îi cad în plasă.
Când haosul apare
Tu-mi ești liniște, răbdare,
Când eu țip, tu îmi șoptești,
Uite-așa mă liniștești.
Când haosul apare
Tot în jurul meu dispare,
Mă-nvârt în cerc și din furtună
Vine Liniștea să m-apună.
Când haosul apare
Chiar și sufletul mă doare,
Plânge după dragoste neatinsă
Spre tine pleacă o inimă aprinsă.
Prețuiește timpul
Nu voi lăsa să treacă
Nici o zi măcar
Fără să-ți zic din suflet
Te iubesc! E clar?!
Timpul trece limpede
Iar noi nu observăm
Că ziua trece repede
Și n-o mai recuperăm.
Arătați-va iubirea
Chiar de vă este frică
Ca cel ce o primește,
Repede o strică.
Nu renunțați niciodată
Dragostea să oferiți,
Nu se știe niciodată
De cine veți fii zăriți.
Lumina din întuneric
Stau în întuneric zi și noapte
Doar că tu nu-mi ești aproape,
Ai plecat și mi-ai luat lumina
Am rămas doar cu adrenalina.
Prezența ta e una divină
Stau trează-n noapte,
Și doar tu ești de vină
Că mă amăgesc cu șoapte.
La fiecare pas făcut
Când tu nu ești aproape,
Cad și praf m-am făcut
În ale vieții ape.
Și mă ridic și iarăși cad
Dar nu renunț nicicum,
În curentul mării mă scald
Și merg inainte-acum.
Inimă de aur
Cu mâini ce-alină, calde și iubite,
Ai scris în suflete povești nesfârșite,
Ne ești lumină, sprijin și cămin,
O inimă de aur, un suflet divin.
Anii ce-au trecut, ți-au dat doar farmec,
În ochii tăi e soarele ce arde veșnic,
Cu fiecare rid, o amintire vie,
Cu fiecare zâmbet, un strop de bucurie.
Să-ți fie anii blânzi, luminați de lună și de soare,
Să ai în suflet liniște și sărbătoare,
Să-ți fie viața dulce, ca un cântec drag,
Cu dragoste și visuri, fără nici un prag.
O.F.
Și mi-am dorit să fie adevărat
Dar se pare că m-am înșelat,
Îmi păreai perfect
Sub orice tip de aspect.
Îmi vorbeai de oameni care mult grăiesc
Dar nici tu nu pari mai înțelept, cum te slăvesc,
Construisem o clădire frumoasă
Care s-a dărâmat la ultima pasă.
Crezi că e perfect
Iar totul se dărâmă încet ,
Ce a fost n-o să mai fie
Asta spun mereu și tot Îmi iau chirie.
Mai bine mai devreme decât prea târziu
Tot ce e vechi se pierde-n pustiu,
Să iei o pauză de la tot ce te-a răzbit
E-o alegere ce n-a ars și nu s-a risipit.
Iar cu încrederea muncim
Nu suntem făcuți toți s-o stăpânim ,
Crezi ca-i un basm?! Sunt doar povești
Prințul pe cal alb are termeni regește.
Noapte de amor
Să te privesc, Nonstop aș vrea,
Să te am lângă mine acum,
Să mă cuibăresc lângă tine, așa,
Cum numa cu tine acum.
Căldura trupului să o simt,
Și să mă topesc ușor,
Urmează ceva, presimt,
Ușor, dulce, amor.
Buzele se întâlnesc,
Și un fior mă apasă,
Mâinile de coapse se lipesc,
În inimă focul iar se lasă.
Să ne iubim neîncetat,
Până la răsărit de soare,
Gândul mi-e invadat,
De filme răpitoare.