Relicve și trecut
Trântesc ușa din vechea noastră casă,
mirosul lemnului vechi și murdar
îmi inundă corpul cu parfum de amintiri
și tot ce mi-au rămas sunt urme de flori uitate.
Picioarele parcă mi s-au blocat în camera noastră
și simt cum aerul rece îmi pătrunde în suflet.
Reflexia din oglinda spartă nu-i a mea,
e a fetiței pe care ai ucis-o cândva.
Au rămas pe masă petale pierdute,
o scrumieră plină de țigări pe jumătate fumate
și câte o frântură din sufletele noastre.
Ating cu delicatețe scaunul prăfuit,
șterg orice urmă de păcat
și o lacrimă își croiește calea spre podea,
mă intoxifică aerul de îndrăgostiți
și brusc sunt iar în brațele tale,
dansând în picioarele goale.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Recunoştinţă mută
Poem: Ce însemn…?
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: Inimi telepate
Poem: Tu să știi că ești iubită,
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Poem: Strigătul despărțirii
Poem: Masacru
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.