Povara dorului
Să mă învețe și pe mine cineva
Cum pot să uit un om ce îmi bate în piept
Pe care-l simt oricât aș încerca
Să-l scot din gând... să nu îl mai aștept...
Mi-e dor de el, de parcă mi-ar lipsi ceva
De parcă mi-ar fi foame, nu stiu...sete
Mi-e dor de el, într-un mod ciudat
Un dor ce-n astă viață nu mi s-a-ntâmplat
Și-l port in gând, cu dorul ce-n suflet se tot cere,
E prea departe, iar timpul mă sfâșie-n tăcere
În nopți târzii, privesc bolta cerească cu speranță
Dar doar ecoul dorului mai are rezonanță.
Mi-e dor de el deși n-a fost ce mi-am dorit
Și în actul de final cu brio ne-am pierdut
Eu i-am fost toată și n-a contat vreun pic
El...doar un suflet gol...un pas spre frig.
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 24 января
Views: 248
Poems in the same category
Apocalips
Și brusc s-a lăsat noaptea,
Ca-ntr-un leșin cosmogonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Fântânile au secat și ele deodată,
Iar marea își culcă valul în larg,
E mai întuneric ca niciodată,
Corăbii se frâng catarg de catarg.
Copacii buimaci freamătă întruna,
Caută un fir nesperat de lumină,
Ce bună ar fi acum măcar Luna,
Ori bruma de rouă pe rădăcină.
Șuieră agonic și vântul turbat,
Prin negre vârtejuri atacă natura,
Rugi înălțăm spre un cer cianozat,
Dar încleștată ne este și gura.
Îngerii nopții apar croncănind,
Geme pământul secționat în artere,
Soborul de preoți ca-ntr-un colind,
Vestește mântuirea venită din stele.
Încet, sucombând planeta tăcea,
Urmând un îndemn antagonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Unui vin... săgetător
Știi?...nu era nicicând un cer mai frumos
Decât acela cu al tău vin la apus
Cu el fiece clipă se transforma în roz
Nu știu vreodată, de ți-am spus!
Parfumul lui, al inimii săgetător,
Mă îmbăta cu gustu-i fermecător
Mă topea usor precum o candelă sub soare
Păcat...l-ai interzis...și am pierit precum o lumânare.
Încă-mi mai curge prin vene, ca un râu de dor
Și îmi alină sufletul în tăcerea-ți adâncă
Mă mistuie ca într-un foc uneori
Când îmi reînvie parfumu-i ca o umbră...
Azi doar mă sting ușor sub umbra pașilor tăi
Și visul mi se risipește în tăcerea unei așteptări
Înapoi nu vrei să mai privești nicicum
Să mă lași "clientul premium " să rămân...
NU EU
Unul din noi doar, unul a trădat iubirea
Când cerul strălucea și macii inunda câmpia
Unul din doar unul,nu s-a uitat înapoi
Când răsuna chemarea ,dusă de vânt și de ploi.
Unul din noi,doar unul, cu vorbe grele a închis
Lumina către zare pe când cel mai statornic vis,
S-a ofilit și moare!
Distanța
Când aproape că muri speranța
Ne apropie distanța.
Și în șoapte reci, dezacordate
Ne-auzirăm glasurile înghețate.
Apropierea ne-a îndepărtat
Fiindcă timpul ne-a uitat.
Fixați am fost în plan trecut
Când am uitat și cine sunt..
Ne surprinde viitorul
Cum infinit se derulează
Precum ața pe mosorul
Unei vieți încă-ncâlcite
Între lacrimi și cuvinte..
Totul e pustiu
E frig si intunecat
aici totul trebuie sa induri,
frica e de indurat,
pina la urma ai sa mori.
Te gindesti la cei mai rau,
ziua trece tot mai greu,
noptile sunt iar pustii
eu astept catu sa vii.
ore-n tregi si zile grele
dispar greu ca niste stele
As vrea ca sa fie sore
te astept cu nerabdare!
Noapte de amor
Să te privesc, Nonstop aș vrea,
Să te am lângă mine acum,
Să mă cuibăresc lângă tine, așa,
Cum numa cu tine acum.
Căldura trupului să o simt,
Și să mă topesc ușor,
Urmează ceva, presimt,
Ușor, dulce, amor.
Buzele se întâlnesc,
Și un fior mă apasă,
Mâinile de coapse se lipesc,
În inimă focul iar se lasă.
Să ne iubim neîncetat,
Până la răsărit de soare,
Gândul mi-e invadat,
De filme răpitoare.
Apocalips
Și brusc s-a lăsat noaptea,
Ca-ntr-un leșin cosmogonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Fântânile au secat și ele deodată,
Iar marea își culcă valul în larg,
E mai întuneric ca niciodată,
Corăbii se frâng catarg de catarg.
Copacii buimaci freamătă întruna,
Caută un fir nesperat de lumină,
Ce bună ar fi acum măcar Luna,
Ori bruma de rouă pe rădăcină.
Șuieră agonic și vântul turbat,
Prin negre vârtejuri atacă natura,
Rugi înălțăm spre un cer cianozat,
Dar încleștată ne este și gura.
Îngerii nopții apar croncănind,
Geme pământul secționat în artere,
Soborul de preoți ca-ntr-un colind,
Vestește mântuirea venită din stele.
Încet, sucombând planeta tăcea,
Urmând un îndemn antagonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Unui vin... săgetător
Știi?...nu era nicicând un cer mai frumos
Decât acela cu al tău vin la apus
Cu el fiece clipă se transforma în roz
Nu știu vreodată, de ți-am spus!
Parfumul lui, al inimii săgetător,
Mă îmbăta cu gustu-i fermecător
Mă topea usor precum o candelă sub soare
Păcat...l-ai interzis...și am pierit precum o lumânare.
Încă-mi mai curge prin vene, ca un râu de dor
Și îmi alină sufletul în tăcerea-ți adâncă
Mă mistuie ca într-un foc uneori
Când îmi reînvie parfumu-i ca o umbră...
Azi doar mă sting ușor sub umbra pașilor tăi
Și visul mi se risipește în tăcerea unei așteptări
Înapoi nu vrei să mai privești nicicum
Să mă lași "clientul premium " să rămân...
NU EU
Unul din noi doar, unul a trădat iubirea
Când cerul strălucea și macii inunda câmpia
Unul din doar unul,nu s-a uitat înapoi
Când răsuna chemarea ,dusă de vânt și de ploi.
Unul din noi,doar unul, cu vorbe grele a închis
Lumina către zare pe când cel mai statornic vis,
S-a ofilit și moare!
Distanța
Când aproape că muri speranța
Ne apropie distanța.
Și în șoapte reci, dezacordate
Ne-auzirăm glasurile înghețate.
Apropierea ne-a îndepărtat
Fiindcă timpul ne-a uitat.
Fixați am fost în plan trecut
Când am uitat și cine sunt..
Ne surprinde viitorul
Cum infinit se derulează
Precum ața pe mosorul
Unei vieți încă-ncâlcite
Între lacrimi și cuvinte..
Totul e pustiu
E frig si intunecat
aici totul trebuie sa induri,
frica e de indurat,
pina la urma ai sa mori.
Te gindesti la cei mai rau,
ziua trece tot mai greu,
noptile sunt iar pustii
eu astept catu sa vii.
ore-n tregi si zile grele
dispar greu ca niste stele
As vrea ca sa fie sore
te astept cu nerabdare!
Noapte de amor
Să te privesc, Nonstop aș vrea,
Să te am lângă mine acum,
Să mă cuibăresc lângă tine, așa,
Cum numa cu tine acum.
Căldura trupului să o simt,
Și să mă topesc ușor,
Urmează ceva, presimt,
Ușor, dulce, amor.
Buzele se întâlnesc,
Și un fior mă apasă,
Mâinile de coapse se lipesc,
În inimă focul iar se lasă.
Să ne iubim neîncetat,
Până la răsărit de soare,
Gândul mi-e invadat,
De filme răpitoare.
Other poems by the author
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Lacrimi de april
Lacrimi de april se scurg pe obraz
Vântul îmi poartă visu-n neant
Primăvară mi-era inima toată
Dar tristețea m-a îmbrățișat deodată.
Și scriu o poezie-n seară
Vreau sa adorm în gând c-o lună
S-o rog să te-mbrațiseze
Să-ți șoptească lin... noapte bună!
Să-mi trimiți în noapte vise
Să îmi țină somnul lin
Colorate... jucăușe
Cu parfum dulce de vin!
Ma vei găsi
De vei veni, mă vei găsi
Exact unde m-ai lăsat
Între pustiu și furtună
Cu sufletul amanetat.
De vei veni, mă vei găsi
Acolo unde am fost împreună
Așteptând cu dor nesfârșit
Să te privesc...ținându-te de mână.
De vei veni, mă vei găsi
Simțindu-te fără nimic să spui
Cu teamă să nu-ntorci privirea
De vei veni, ar plânge până și tăcerea.
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Lacrimi de april
Lacrimi de april se scurg pe obraz
Vântul îmi poartă visu-n neant
Primăvară mi-era inima toată
Dar tristețea m-a îmbrățișat deodată.
Și scriu o poezie-n seară
Vreau sa adorm în gând c-o lună
S-o rog să te-mbrațiseze
Să-ți șoptească lin... noapte bună!
Să-mi trimiți în noapte vise
Să îmi țină somnul lin
Colorate... jucăușe
Cu parfum dulce de vin!
Ma vei găsi
De vei veni, mă vei găsi
Exact unde m-ai lăsat
Între pustiu și furtună
Cu sufletul amanetat.
De vei veni, mă vei găsi
Acolo unde am fost împreună
Așteptând cu dor nesfârșit
Să te privesc...ținându-te de mână.
De vei veni, mă vei găsi
Simțindu-te fără nimic să spui
Cu teamă să nu-ntorci privirea
De vei veni, ar plânge până și tăcerea.
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!