Ai căutat: "love poems"
Creaţii aleatorii :)
For you my dear 4
Your voice is like a siren's melody,
You got me hypnotised,
And that's when i realised,
I was in a trance,
That only you can break if with me you dance.
Supărarea..
E-un nor ce se adună-n prag de seară,
Un val ce lovește malul tot mai greu,
Un dor de liniștea pierdută iară,
Când tot ce ai în suflet e prea greu.
E-o umbră-n ochi, o flacără stinsită,
Ce-a ars cândva, dar nu mai are foc,
O vorbă care doare, nerostită,
Un vis ce s-a pierdut în colț de loc.
Supărarea-i o frunză ce se duce,
În vântul rece al unei toamne gri,
E-o teamă care sufletul apuce,
Și te oprește uneori a mai zâmbi.
Dar sub povara ei se-ascunde-o cale,
O șansă de-a-nvăța ce-nseamnă rost,
Căci supărarea, chiar dacă e mare,
Te face să înțelegi ce ai avut și nu a fost
Nocturnă
te întrebi dacă nu ți-ai pierdut șarmul
când te privești în oglindă
îți pipăi pomeții
obrajii
adaugi fără chef o cremă Sweet Secret
cu miros de vanilie
o dungă de ruj peste buze
fără niciun efect în întuneric
dar nu contează
să-mi rămână în minte imaginea ta
decât alta
cum mi-ai spus într-o seară
„întotdeauna mai exist-o femeie
fir-ați ai dracului…”
.
sigur privești în gol de-acolo
din neguri
tavanul
îți trosnești degetele
așteptând un tren care nu mai circulă noaptea
de mult timp
dacă ai răbdare să-mi termin și eu
țigara
mă apuc să dau la o parte zăpada aceasta
așternută-ntre noi
ca o pacoste…
Prizonierii umbrelor
Sunt prizonierul umbrelor
născute din trecut
aștept să răsară soarele
deasupra amintirilor
iar când umbrele vor muri
voi evada
spre un vis așternut
pe oglinda
orbită de alb
dar s-a ivitt iar ziua
în urletul deșteptătorului
apa rece îmi dezmorţeşte simțurile
doar o urmă de moleșeală
mai dansează odată cu trupul
atașat de gropile din asfalt
în indiferența șoferului
care pare să nu fi scăpat nici el
din închisoarea umbrelor.
Caty
În ceruri Caty, un înger rătăcitor,
A plecat prea devreme, spre eternul izvor.
Printre stele și nori, acum dansează,
Lăsând în inimă durere, și lacrimi șiroaie.
Caty, soția mea, lumină în noapte,
Cu ochi ce reflectau un cer senin și ușor.
Aripile-i s-au deschis, în zbor nemărginit,
Plecând spre lumea de dincolo, unde visurile se țes.
În amintirea mea rămâne zâmbetul tău,
Ca o rază de soare, ce încălzea totul.
Cu mâinile tale, alinai orice durere,
Azi, te simt doar în amintiri și-n lumea tainică a speranței.
În inimă păstrezi locul tău etern,
Printre flori de cer, în grădina îngerilor.
Cu Caty, cuvintele de iubire rămân nespuse,
Doar în tăcere, se simte prezența ta, nespusă.
Cerul acum are o stea strălucitoare,
Caty, sufletul meu, în lumina ta rămân.
Cu fiecare răsărit și apus al soarelui,
Simt că ești acolo, păzindu-mă din înălțimi.
Și deși plecată-n lumea de dincolo,
Amintirea ta în mine strălucește cald.
Cu inima grea și privirea spre ceruri,
Te iubesc în continuare, Caty, departe și-n amurguri.
Plânge inima
Plânge inima în mine,
Că-mi stă gandul doar la tine.
Sufăr în tăcere...
Suferința-i pacoste,nu plăcere.
Dar mă mint pe mine însumi,
Nu te pot avea nici în visuri.
Nu știu când o să mă fac bine,
Căci nu mă pot vindeca de tine.
Nu mai am cuvinte să îți scriu,
Mă simt uitată in sicriu.
Atât de mare e durerea,
Am crezut pentru o secundă că îți sunt puterea.
Stau și aștept ca un câine,sper că nu în zadar...
Să-mi dai un semn,să pot să trăiesc iar.
(B.L.B)
For you my dear 4
Your voice is like a siren's melody,
You got me hypnotised,
And that's when i realised,
I was in a trance,
That only you can break if with me you dance.
Supărarea..
E-un nor ce se adună-n prag de seară,
Un val ce lovește malul tot mai greu,
Un dor de liniștea pierdută iară,
Când tot ce ai în suflet e prea greu.
E-o umbră-n ochi, o flacără stinsită,
Ce-a ars cândva, dar nu mai are foc,
O vorbă care doare, nerostită,
Un vis ce s-a pierdut în colț de loc.
Supărarea-i o frunză ce se duce,
În vântul rece al unei toamne gri,
E-o teamă care sufletul apuce,
Și te oprește uneori a mai zâmbi.
Dar sub povara ei se-ascunde-o cale,
O șansă de-a-nvăța ce-nseamnă rost,
Căci supărarea, chiar dacă e mare,
Te face să înțelegi ce ai avut și nu a fost
Nocturnă
te întrebi dacă nu ți-ai pierdut șarmul
când te privești în oglindă
îți pipăi pomeții
obrajii
adaugi fără chef o cremă Sweet Secret
cu miros de vanilie
o dungă de ruj peste buze
fără niciun efect în întuneric
dar nu contează
să-mi rămână în minte imaginea ta
decât alta
cum mi-ai spus într-o seară
„întotdeauna mai exist-o femeie
fir-ați ai dracului…”
.
sigur privești în gol de-acolo
din neguri
tavanul
îți trosnești degetele
așteptând un tren care nu mai circulă noaptea
de mult timp
dacă ai răbdare să-mi termin și eu
țigara
mă apuc să dau la o parte zăpada aceasta
așternută-ntre noi
ca o pacoste…
Prizonierii umbrelor
Sunt prizonierul umbrelor
născute din trecut
aștept să răsară soarele
deasupra amintirilor
iar când umbrele vor muri
voi evada
spre un vis așternut
pe oglinda
orbită de alb
dar s-a ivitt iar ziua
în urletul deșteptătorului
apa rece îmi dezmorţeşte simțurile
doar o urmă de moleșeală
mai dansează odată cu trupul
atașat de gropile din asfalt
în indiferența șoferului
care pare să nu fi scăpat nici el
din închisoarea umbrelor.
Caty
În ceruri Caty, un înger rătăcitor,
A plecat prea devreme, spre eternul izvor.
Printre stele și nori, acum dansează,
Lăsând în inimă durere, și lacrimi șiroaie.
Caty, soția mea, lumină în noapte,
Cu ochi ce reflectau un cer senin și ușor.
Aripile-i s-au deschis, în zbor nemărginit,
Plecând spre lumea de dincolo, unde visurile se țes.
În amintirea mea rămâne zâmbetul tău,
Ca o rază de soare, ce încălzea totul.
Cu mâinile tale, alinai orice durere,
Azi, te simt doar în amintiri și-n lumea tainică a speranței.
În inimă păstrezi locul tău etern,
Printre flori de cer, în grădina îngerilor.
Cu Caty, cuvintele de iubire rămân nespuse,
Doar în tăcere, se simte prezența ta, nespusă.
Cerul acum are o stea strălucitoare,
Caty, sufletul meu, în lumina ta rămân.
Cu fiecare răsărit și apus al soarelui,
Simt că ești acolo, păzindu-mă din înălțimi.
Și deși plecată-n lumea de dincolo,
Amintirea ta în mine strălucește cald.
Cu inima grea și privirea spre ceruri,
Te iubesc în continuare, Caty, departe și-n amurguri.
Plânge inima
Plânge inima în mine,
Că-mi stă gandul doar la tine.
Sufăr în tăcere...
Suferința-i pacoste,nu plăcere.
Dar mă mint pe mine însumi,
Nu te pot avea nici în visuri.
Nu știu când o să mă fac bine,
Căci nu mă pot vindeca de tine.
Nu mai am cuvinte să îți scriu,
Mă simt uitată in sicriu.
Atât de mare e durerea,
Am crezut pentru o secundă că îți sunt puterea.
Stau și aștept ca un câine,sper că nu în zadar...
Să-mi dai un semn,să pot să trăiesc iar.
(B.L.B)