Munca din arta ei.
Pe cand el admira sufletul ei sui-generis
Il tranforma intr-o artă de nedescris
Cu-n fel de iubire greu de ucis
Prea putin usor de descris
Ochii ia pictat ca un paradis
Iar sufletul, poezie de neatins
Insa al ei zambet ramane de nedescris
Caci minunea nu o explici, o crezi precis.
Atinge un apogeu catharsis
Prin ale sale descrieri sinopsis,
Dar ale lui fagaduinte nu-s fara de schepsis,
Doreste in schimb iubire, oferita proeresis
Se creaza un ideal de neatins
Care lasa o aura miozotis
Prea constient cu-n fel precis
“Arta e iubire”, foarte bine zis.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: La prezent
Poem: Ad literam
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Am să îți dau..
Poem: Gol
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: mama
Poem: Soapte galagioase
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea