Eram...
Eram frumoasă și-ţi plăceam
Părea să-ți fiu ceva aparte,
Sufletu-mi râdea când te-auzea
Și își dorea să-l ţii n brate.
În părul meu plângea o Lună
Eu, dinadins mereu zâmbeam
Când te vedeam ochi-mi erau furtună
Eram "nebună" și-ți plăcea.
Cu dorul meu am spart tipare
Gândirea mea cumva te-a depășit..
Dar știi.. când dorul îmi era prea 'mare
Mereu cu al tău vin I-am potolit.
Mi-e dor de mine indiscutabil
Sufletul mi-i trist ...nefericit,
Că orice gest mi I-ai făcut condamnabil
De ce???..că doar m-ai plắcut și eu am iubit?
Am suportat mulți km de tăcere
Și "adevăruri" spuse printre rânduri,
Mi te-amintesc adesea cu durere
Când dorurile toate se deshumă.
Buzele incă imi ard ca focul
Cu-n vin ar vrea să le săruti,
Încă ii simt mirosul, ii simt gustul
De luni întregi însă..tu mi-l refuzi!..
Aștept să ne mai treacă vremea,
Gândul ca vinul sắ ți se limpezească...
De te-ai grăbi un pic că trece vara!
Vreau fericirea să mă mai găsească.
N-am somn...mereu îmi zic răbdare
Am insomnii..stres și multă oboseală,
Nici muzica nu mai ajută..e bezna-n a mea
minte
Dar nu renunt...vreau să mai fiu ca înainte.
Azi timpu-mi trece atât de greu
Sunt mai mereu ingândurată și stingheră,
Să-ți spun de ce am teama eu?
Că-mi vei rămâne o veșnică durere..
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
Date of posting: 30 декабря 2024
Added in favorites: 1
Views: 494
Poems in the same category
Sunt otrăvit cu serul de lumină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
şi-oricât de mult aş vrea
Orfeu să mai rămân
în profunzimea nemărginirii tale
sunt blestemat să fiu stăpân pe umbra
cusută de picioare
sunt încolţit
cu somn de ziuă
o altă Gaia
mă cheamă vânturat
la poarta unde se aleg nebunii
obscuritatea arde
reverberat în sinea mea
aidoma pădurii
...
precum Ahile-și ține glezna
cu ochii albi de lună plină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
instantaneu 1/2
nori răvășiți
alarma sirenelor
zguduie ferestrele
printre geamuri sparte
un țânțar
se zbate
Niciun glonț...
niciun glonț nu doare cât dragostea,
dar tu, tu ai fost glonțul.
mi-ai străpuns ziduri ridicate cu mâini tremurânde,
cărămidă cu cărămidă, din frică, din speranță,
din dorința de a fi întreagă
într-o lume care mă sfărâma pe dinăuntru.
ai pășit în mine ca un foc blând,
dar ai ars tot ce era viu.
te-am lăsat să locuiești în gândurile mele
cum își lasă marea urmele pe țărm,
dar tu ai fost furtună.
nu m-ai iubit, m-ai devastat cu eleganță.
dragostea mea pentru tine
o mie de împușcături,
și tot n-a fost suficient să-ți aud inima bătând pentru mine.
nopțile mele nu mai au ceasuri,
doar tăceri în care scriu mesaje
ce mor înainte să ajungă la tine,
căci cui să mă rog,
când zeul meu poartă chipul tău și nu-mi mai răspunde?
m-am milogit de stele să te facă să mă vezi,
să mă simți,
să mă înțelegi.
dar tu ai ales să fii ecoul speranțelor mele
atât de aproape, și totuși de neatins.
m-ai amăgit cu zâmbete,
cu tăceri dulci și promisiuni nerostite.
ai fost rana ce zâmbește,
golul din pieptul meu care poartă parfumul tău.
și-acum rămân eu
o inimă ciuruită,
o iubire care încă sângerează,
și un glonț care poartă numele tău
încă rătăcind în carne vie.
Ce-i nemurire
Când iubirea se găsește-n cuvinte
Și se apropie de nori
Vezi largul cerului
Vopsit în fragmente
Și în mii de culori
Iar bolta cerească
Împodobită doar cu flori
Și stele vii
Se vor așeza în dată
Unde pleci și unde vii
Să-ți picteze iubirea toată
În culori mai străvezii..
Că să afli taina uitată
Să înveți ce-i aia iubire
Să renaști încă o dată
Să desprinzi ce-i nemurire
"I love Paris" în islandeză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Ég elska París
Í hvert skipti sem ég lít niður
á þessum tímalausa bæ
Hvort sem það er blár eða grár himinn hennar
Hvort hávær eru fagnaðarlæti hennar
eða hvort mjúk séu tár hennar
Ég geri mér æ betur grein fyrir því
Ég elska París á vorin
Ég elska París á haustin
Ég elska París á veturna þegar það rignir
Ég elska París á sumrin þegar það siðar
Ég elska París á hverju augnabliki
Hvert augnablik ársins
Ég elska París, af hverju ó, af hverju elska ég París?
Vegna þess að ástin mín er nálægt
Ég elska París á vorin
Ég elska París á haustin
Ég elska París á veturna þegar það rignir
Ég elska París á sumrin þegar það siðar
Ég elska París á hverju augnabliki
Hvert augnablik ársins
Ég elska París, af hverju ó, af hverju elska ég París?
Vegna þess að ástin mín er nálægt.
Sunt otrăvit cu serul de lumină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
şi-oricât de mult aş vrea
Orfeu să mai rămân
în profunzimea nemărginirii tale
sunt blestemat să fiu stăpân pe umbra
cusută de picioare
sunt încolţit
cu somn de ziuă
o altă Gaia
mă cheamă vânturat
la poarta unde se aleg nebunii
obscuritatea arde
reverberat în sinea mea
aidoma pădurii
...
precum Ahile-și ține glezna
cu ochii albi de lună plină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
instantaneu 1/2
nori răvășiți
alarma sirenelor
zguduie ferestrele
printre geamuri sparte
un țânțar
se zbate
Niciun glonț...
niciun glonț nu doare cât dragostea,
dar tu, tu ai fost glonțul.
mi-ai străpuns ziduri ridicate cu mâini tremurânde,
cărămidă cu cărămidă, din frică, din speranță,
din dorința de a fi întreagă
într-o lume care mă sfărâma pe dinăuntru.
ai pășit în mine ca un foc blând,
dar ai ars tot ce era viu.
te-am lăsat să locuiești în gândurile mele
cum își lasă marea urmele pe țărm,
dar tu ai fost furtună.
nu m-ai iubit, m-ai devastat cu eleganță.
dragostea mea pentru tine
o mie de împușcături,
și tot n-a fost suficient să-ți aud inima bătând pentru mine.
nopțile mele nu mai au ceasuri,
doar tăceri în care scriu mesaje
ce mor înainte să ajungă la tine,
căci cui să mă rog,
când zeul meu poartă chipul tău și nu-mi mai răspunde?
m-am milogit de stele să te facă să mă vezi,
să mă simți,
să mă înțelegi.
dar tu ai ales să fii ecoul speranțelor mele
atât de aproape, și totuși de neatins.
m-ai amăgit cu zâmbete,
cu tăceri dulci și promisiuni nerostite.
ai fost rana ce zâmbește,
golul din pieptul meu care poartă parfumul tău.
și-acum rămân eu
o inimă ciuruită,
o iubire care încă sângerează,
și un glonț care poartă numele tău
încă rătăcind în carne vie.
Ce-i nemurire
Când iubirea se găsește-n cuvinte
Și se apropie de nori
Vezi largul cerului
Vopsit în fragmente
Și în mii de culori
Iar bolta cerească
Împodobită doar cu flori
Și stele vii
Se vor așeza în dată
Unde pleci și unde vii
Să-ți picteze iubirea toată
În culori mai străvezii..
Că să afli taina uitată
Să înveți ce-i aia iubire
Să renaști încă o dată
Să desprinzi ce-i nemurire
"I love Paris" în islandeză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Ég elska París
Í hvert skipti sem ég lít niður
á þessum tímalausa bæ
Hvort sem það er blár eða grár himinn hennar
Hvort hávær eru fagnaðarlæti hennar
eða hvort mjúk séu tár hennar
Ég geri mér æ betur grein fyrir því
Ég elska París á vorin
Ég elska París á haustin
Ég elska París á veturna þegar það rignir
Ég elska París á sumrin þegar það siðar
Ég elska París á hverju augnabliki
Hvert augnablik ársins
Ég elska París, af hverju ó, af hverju elska ég París?
Vegna þess að ástin mín er nálægt
Ég elska París á vorin
Ég elska París á haustin
Ég elska París á veturna þegar það rignir
Ég elska París á sumrin þegar það siðar
Ég elska París á hverju augnabliki
Hvert augnablik ársins
Ég elska París, af hverju ó, af hverju elska ég París?
Vegna þess að ástin mín er nálægt.
Other poems by the author
Iarna vietii
Curg picături din iarna vietii
Grabite înspre eul meu,
Și te scriu precum poeții
Când dorul mi se pare greu!
Iar când sufletu-mi suspină
De distanța dintre noi,
Nu e leac, nimic n-alină
Gandul meu pătruns de ploi!
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Același an...
Un an în care...
Am murit si-am înviat de zeci de ori
Strivită m-am lăsat sub greutatea tăcerii tale
Am dat la spate, am pus deoparte, să nu mai dori
Am adormit ades cu visul, să pot să uit de realitate...
Un an în care...
Am simțit, cum fiecare gând doare
Cum fiecare speranță se naște și se frânge
Cum dorul caută alinare într-o îmbrățișare
Cum dragostea nu dispare... ci doar se ascunde.
Un an în care...
Am căutat să dau un sens
De ce mi-a fost sufletul de tine neînțeles
De ce încă mi-e dor... de ce nu pot să uit
Poate pentru că a fost minunat și uneori asta, e de ajuns...
Vino, iubite!
Vino te rog iubite!... nu-mi zi adio încă
Tristețea alung-o spre asfințit.
Rămâi lângă mine... strânge-mă în brațe
Să nu știu de plouă sau lacrimi îmi curg!
Vino te rog iubite!... să-mi scrii în suflet fericire
O-mbrățisare caldă să îmi dai
Să-ți privesc ochii în neștire
Pentru o clipă să ajung în rai!
Vino te rog iubite!... și urma așterne-ți
Suav pe buzele mele.
Am așezat în calea ta
Covor din pulbere de stele!
Vino te rog iubite!...dorul de vin îmi picură în carte
Poezii de iubire cu iz de amintiri,
Speranțe ce m-ating tăcut în noapte,
Gândul la tot ce n-am putut să fim..
De-ai sti... ce dor...
De-ai ști ce dor imi este sa te văd
Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...
Tot mi-am turnat sperante-n pahar
Ca poate-o sa te-ntorci în timp..
#onewinewoman
De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta
Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând
..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape
Din când în când să te mai văd zâmbind.
#unpahardepoezie
Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe
Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit
Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape
Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.
#mystory 2024-09-27
Nu e usor...
Nu e usor in fiecare zi sa te prefaci
Când in realitate toate in suflet dor,
La ușa unei inimi ce nu se deschide
E al naibii de greu, să fii un cerșetor...
Nu știi cât mi-aș dori de mult să te chem
În nopțile albe când mi-ești și dar și blestem,
Dar mi-am promis că lipsa ta n-o să mai doară
Si nici vorbele ce le-ai aruncat ultima oară.
M-ai privit în ochi fără nici un regret
Mi-ai inchis orice drum făcut cu speranță,
Mi-ai smuls cu-atâta nepăsare inima din piept
Și m-ai lăsat cu-n suflet rece... ca de gheață.
Ai plecat, înapoi nicicum nu te-ai uitat
Mi-ai dovedit destul ce fel de om ești.
Îți mulțumesc pentru "respectul" acordat,
Sî pentru finalul nedemn al unei povești.
Iarna vietii
Curg picături din iarna vietii
Grabite înspre eul meu,
Și te scriu precum poeții
Când dorul mi se pare greu!
Iar când sufletu-mi suspină
De distanța dintre noi,
Nu e leac, nimic n-alină
Gandul meu pătruns de ploi!
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Același an...
Un an în care...
Am murit si-am înviat de zeci de ori
Strivită m-am lăsat sub greutatea tăcerii tale
Am dat la spate, am pus deoparte, să nu mai dori
Am adormit ades cu visul, să pot să uit de realitate...
Un an în care...
Am simțit, cum fiecare gând doare
Cum fiecare speranță se naște și se frânge
Cum dorul caută alinare într-o îmbrățișare
Cum dragostea nu dispare... ci doar se ascunde.
Un an în care...
Am căutat să dau un sens
De ce mi-a fost sufletul de tine neînțeles
De ce încă mi-e dor... de ce nu pot să uit
Poate pentru că a fost minunat și uneori asta, e de ajuns...
Vino, iubite!
Vino te rog iubite!... nu-mi zi adio încă
Tristețea alung-o spre asfințit.
Rămâi lângă mine... strânge-mă în brațe
Să nu știu de plouă sau lacrimi îmi curg!
Vino te rog iubite!... să-mi scrii în suflet fericire
O-mbrățisare caldă să îmi dai
Să-ți privesc ochii în neștire
Pentru o clipă să ajung în rai!
Vino te rog iubite!... și urma așterne-ți
Suav pe buzele mele.
Am așezat în calea ta
Covor din pulbere de stele!
Vino te rog iubite!...dorul de vin îmi picură în carte
Poezii de iubire cu iz de amintiri,
Speranțe ce m-ating tăcut în noapte,
Gândul la tot ce n-am putut să fim..
De-ai sti... ce dor...
De-ai ști ce dor imi este sa te văd
Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...
Tot mi-am turnat sperante-n pahar
Ca poate-o sa te-ntorci în timp..
#onewinewoman
De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta
Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând
..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape
Din când în când să te mai văd zâmbind.
#unpahardepoezie
Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe
Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit
Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape
Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.
#mystory 2024-09-27
Nu e usor...
Nu e usor in fiecare zi sa te prefaci
Când in realitate toate in suflet dor,
La ușa unei inimi ce nu se deschide
E al naibii de greu, să fii un cerșetor...
Nu știi cât mi-aș dori de mult să te chem
În nopțile albe când mi-ești și dar și blestem,
Dar mi-am promis că lipsa ta n-o să mai doară
Si nici vorbele ce le-ai aruncat ultima oară.
M-ai privit în ochi fără nici un regret
Mi-ai inchis orice drum făcut cu speranță,
Mi-ai smuls cu-atâta nepăsare inima din piept
Și m-ai lăsat cu-n suflet rece... ca de gheață.
Ai plecat, înapoi nicicum nu te-ai uitat
Mi-ai dovedit destul ce fel de om ești.
Îți mulțumesc pentru "respectul" acordat,
Sî pentru finalul nedemn al unei povești.