Ecou
Te-ai întrebat de unde-a coborât frumosu-ți chip de înger blajin,tăcut și liniștit...?
Ești oare adierea cu glas vrăjit
Ce vorbe multe nu aduce,
Dar știe prin tăcere să-mi vorbească,
Precum foșnește vântul primăverii ce-i alungată acum...?
De toamnă, de iarnă sau de-un târziu sărut?
Tu ești iubirea însăși,cea care suspinând,rănită,să moară ar fi vrut, dar astăzi ba!
Căci viața știe să meargă înainte și așa...
Nu-s îngerii doar vestitori pe-acest pământ?
Cum ai putea sa-mi fi iubită,
Când casa ta e-n Cer,
Eu fiind un muritor de rând ce-i rătăcit,
Ce crede-ntr-un ecou ce va urma sau nu,
Și-i agățat de ființa ta...!?
( 8 noiembrie 2023 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Preaplin
Poem: Iluzii
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea
Poem: De la o vreme
Poem: Am scris...
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Aș vrea
Poem: La revedere
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie