Ecou
Te-ai întrebat de unde-a coborât frumosu-ți chip de înger blajin,tăcut și liniștit...?
Ești oare adierea cu glas vrăjit
Ce vorbe multe nu aduce,
Dar știe prin tăcere să-mi vorbească,
Precum foșnește vântul primăverii ce-i alungată acum...?
De toamnă, de iarnă sau de-un târziu sărut?
Tu ești iubirea însăși,cea care suspinând,rănită,să moară ar fi vrut, dar astăzi ba!
Căci viața știe să meargă înainte și așa...
Nu-s îngerii doar vestitori pe-acest pământ?
Cum ai putea sa-mi fi iubită,
Când casa ta e-n Cer,
Eu fiind un muritor de rând ce-i rătăcit,
Ce crede-ntr-un ecou ce va urma sau nu,
Și-i agățat de ființa ta...!?
( 8 noiembrie 2023 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: La prezent
Poem: Ad literam
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Am să îți dau..
Poem: Gol
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: mama
Poem: Soapte galagioase
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea