Pradă resemnată
În pădurea de frumuseți sacre,
Fructele-i sunt cele mai acre.
Flori parfumate răsar viteze
Printre buruieni mai breze.
Și buzele-ți înfloresc săruturi,
Îndrăgite de mii de fluturi,
Minciuni sărate puse pe rană.
A diavolului dulce hrană.
Cad pradă crudă ispitelor tale,
Ritual cu-n parfum de cicoare,
Și plutesc în plan prostesc.
Și iar mă faci să te iubesc.
Poems in the same category
Mi-e dor...
Mi-e dor de vechile amintiri,
Cand eram si cand stateam
La multe povestiri
Si eu chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de tine
Si de gesturile tale ieftine,
Cand impreuna stateam
Si eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a noastra barfa
Si cand vorbeam discutii.
Vreau sa nu scriu a ta strofa,
Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.
Atunci chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a ta voce
Si chiar si de al tau mesaj,
Cand tu-mi pareai feroce.
Mi-e dor de al tau curaj,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de momentul
In care chiar stiam
Sa traim prezentul,
Iar eu chiar nu ma-ndoiam
Daca chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de momentul
Cand credeai ca uit de tine,
Caci a fost doar liantul
Unei relatii ieftine,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de zilele
Cand nu uitai de mine
Tu-mi erai ca soarele,
Dar a urmat sa se termine.
Acum nu te mai cunosc.
Nu te mai cunosc,
Mi-o spun in fiecare zi,
Caci ma loveste brusc
Realitatea din fiecare zi.
Mi-e dor de tine.
Vreau sa fii aici, cu mine
Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.
Tu esti plina de straine
Si s-a dus tot ce-am crezut.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa-ti vad masina
In fata librariei si sa-ti fiu copilot,
Sa vin cu tine peste tot.
Sa rad de tine
Si chiar tu de mine.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine
Si sper ca si tie de mine.
Vreau sa te vad aici
Asa cum tu mi erai si mi zici
Ca mereu mi vei fi.
Mi-e dor de tine...
O altfel de ninsoare
E atât de altfel această ninsoare .....
O mână a tras de o bucată de cer
Pe unde curge albul pur fără cruţare ,
Ninge rotund cu colinde din eter ,
Cu dorinţe ce se topesc în palme
Când iarna se cuibăreşte-n calendare .
Ninge fără grabă şi albul spre el te cheamă
Să ţi se aşeze pe pleoape , pe tâmple ,
Pe sub paşi , pe inimi rebele .
Ninge cu doruri de anii trecuţi ,
Cu doruri din alte lumi şi cu uitare ,
Cu rugi şi cu iubiri de sfinţi ,
Cu aripi de îngeri şi cu iertare .
Această ninsoare e atât de altfel ....
Pe o margine de cer
Se cântă Leru-i ler .
Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
Zâmbet blestemat.
Nu știu să trăiesc,
Conjug trăind verbul a distruge,
Nu știu să iubesc,
Când eu zâmbesc, un înger plânge.......
Am un zâmbet blestemat,
Parcă de Picasso pictat,
Îl folosesc când sunt dezarmat,
Să nu știe nimeni că-s debusolat.......
Pacea din gând,
E spulberată de un sentiment,
Se distruge un suflet blând,
Pentru o iubire de moment......
Fericirea ce părea permanentă,
Se spulberă într-o clipă,
Femeia ce tu o vezi perfectă,
Lângă tine nu poate fi fericită....
Sar de la persoana întâi,
La persoana a treia,
Dar rămân la dragostea dintâi,
Nu-mi înșel femeia.......
Zâmbesc când vorbesc cu tine,
Zâmbesc și atunci când mi-e dor,
Am zâmbit și când a fost el lângă tine,
Dar pe interior simțeam că mor......
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...
Mi-e dor...
Mi-e dor de vechile amintiri,
Cand eram si cand stateam
La multe povestiri
Si eu chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de tine
Si de gesturile tale ieftine,
Cand impreuna stateam
Si eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a noastra barfa
Si cand vorbeam discutii.
Vreau sa nu scriu a ta strofa,
Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.
Atunci chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a ta voce
Si chiar si de al tau mesaj,
Cand tu-mi pareai feroce.
Mi-e dor de al tau curaj,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de momentul
In care chiar stiam
Sa traim prezentul,
Iar eu chiar nu ma-ndoiam
Daca chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de momentul
Cand credeai ca uit de tine,
Caci a fost doar liantul
Unei relatii ieftine,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de zilele
Cand nu uitai de mine
Tu-mi erai ca soarele,
Dar a urmat sa se termine.
Acum nu te mai cunosc.
Nu te mai cunosc,
Mi-o spun in fiecare zi,
Caci ma loveste brusc
Realitatea din fiecare zi.
Mi-e dor de tine.
Vreau sa fii aici, cu mine
Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.
Tu esti plina de straine
Si s-a dus tot ce-am crezut.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa-ti vad masina
In fata librariei si sa-ti fiu copilot,
Sa vin cu tine peste tot.
Sa rad de tine
Si chiar tu de mine.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine
Si sper ca si tie de mine.
Vreau sa te vad aici
Asa cum tu mi erai si mi zici
Ca mereu mi vei fi.
Mi-e dor de tine...
O altfel de ninsoare
E atât de altfel această ninsoare .....
O mână a tras de o bucată de cer
Pe unde curge albul pur fără cruţare ,
Ninge rotund cu colinde din eter ,
Cu dorinţe ce se topesc în palme
Când iarna se cuibăreşte-n calendare .
Ninge fără grabă şi albul spre el te cheamă
Să ţi se aşeze pe pleoape , pe tâmple ,
Pe sub paşi , pe inimi rebele .
Ninge cu doruri de anii trecuţi ,
Cu doruri din alte lumi şi cu uitare ,
Cu rugi şi cu iubiri de sfinţi ,
Cu aripi de îngeri şi cu iertare .
Această ninsoare e atât de altfel ....
Pe o margine de cer
Se cântă Leru-i ler .
Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
Zâmbet blestemat.
Nu știu să trăiesc,
Conjug trăind verbul a distruge,
Nu știu să iubesc,
Când eu zâmbesc, un înger plânge.......
Am un zâmbet blestemat,
Parcă de Picasso pictat,
Îl folosesc când sunt dezarmat,
Să nu știe nimeni că-s debusolat.......
Pacea din gând,
E spulberată de un sentiment,
Se distruge un suflet blând,
Pentru o iubire de moment......
Fericirea ce părea permanentă,
Se spulberă într-o clipă,
Femeia ce tu o vezi perfectă,
Lângă tine nu poate fi fericită....
Sar de la persoana întâi,
La persoana a treia,
Dar rămân la dragostea dintâi,
Nu-mi înșel femeia.......
Zâmbesc când vorbesc cu tine,
Zâmbesc și atunci când mi-e dor,
Am zâmbit și când a fost el lângă tine,
Dar pe interior simțeam că mor......
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...