O altfel de iubire
(Icoana vieții mele)
Iubita mea,
iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
Eu sunt iubirea ce-o aștepți demult,
Eu sunt cel care știe cine ești,
Tu ești frumosul înger pe pămant,
Venită ca iubire dintre stele!
Zeița frumuseții te declar,
In strălucire și amor nu ai egal,
Cuminte,delicată și prinsă-n gând mereu te țin,
În ale mele brațe ce-ți aparțin,
Dar sunt în întregime ale tale!
Iubita mea, iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit,
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Sentimente mistuitoare
Iubirea...
Cine-o poate defini?
Cum o poți deosebi?
Cine știe când și cum apare?
Omul nu poate răspunde la astfel de întrebări,
Dar garantează că o simte.
Oare așa să fie?
Chiar iubim când ne îndrăgostim?
Sau ne îndrăgostim când iubim?
Mă frământ să aflu ce simți pentru mine
Când eu nu știu ce vreau de la tine.
Caut să simt că mă iubești,
Dar nu știu dacă eu te iubesc.
Astfel, aștept și caut răspunsuri într-un infinit necunoscut;
Rătăcind prin adâncul sufletului meu
Care te păstrează doar pe tine în el.
Buze-nsângerate
Dacă-mi tai în cruce buza
și te sărut cu sânge...
vei gusta atunci amorul meu?
Cu ce poftă vei spăla cu limba-ncet
îngerul de sânge ce-l pictez pe buze?
Ce gust o să mi te-adoarmă-n brațe?
viață, moarte, confuzie
sau libertate...
Îți vei cresta limba-n șarpele de la-nceput
să-mi muști buza-n extaz de moarte,
să-ți schimbi sângele otrăvitor
cu al meu amor al vieții nemuritor...
Să-mi strângi orice picătură,
oricum se varsă-n van,
să-ți scufunzi tot trupul în el
și vei renaște... dar nu uman...
Să te sărut cu sânge și
tot trupul-l voi picta,
portret amorului ce-l port
pentru-o suflarea de-a ta...
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în spaniolă
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
¿Podemos revisitar la imagen de una persona que nos inspiró hace 10 años?
Sí, sólo tenemos que querer,
Sí, si tuvo una influencia positiva en nosotros,
Sí, si nos motivó,
Sí, si él pudiera entendernos (la mayoría de la gente no puede),
Sí, si pudiera transmitirnos algo de su carácter, de la belleza de su alma y de sus pasiones,
Sí, si todavía suspiro de alegría, mirando sus fotos,
Sí, si nos dejó boquiabiertos de lo únicas que eran sus ideas (una de ellas realmente me sorprendió en todos los sentidos),
Sí, si supiera hacernos querer ver su punto de vista,
Sí, si pudiera darnos la mil millonésima parte de sus regalos,
Sí, si ella nos contagiara de sus risas, de sus bondades y de sus deseos,
Sí, si crees que te ha cambiado para mejor, que te has vuelto más rico (moral, ética, emocionalmente),
Sí, si no se rindió contigo, prefirió confiar en ti, no pensó que perdería el tiempo sin obtener resultados,
Sí, si tampoco has traicionado su confianza,
Sí, si supiera infundirnos ambiciones y aumentarlas a lo largo del tiempo que nos conocimos,
Sí, si descubrimos que no había muchos como ella,
Sí, si realmente se preocupara por los valores morales, ¿cómo puede cada ser humano lograr una versión mejor, más gentil, más afectuosa y más placentera de sí mismo?
Sí, si siempre tenía la misma emoción cada vez que la veía, no importaba que la salpicara agua de lluvia fangosa, que tuviera momentos en los que estuviera más nerviosa, que se enojara, que estuviera cansada, que Teníamos gripe y ya no podíamos disfrutar con los mismos magníficos rasgos de carácter,
Sí, si los pensamientos dirigidos a ella dieran fruto en nuestro corazón,
Sí, si no era una extraña, era algo más que eso, sentías que te acercabas a ella, era como una amiga o una hermana mayor,
Sí, si cada día subieras un escalón, con su ayuda,
Sí, si pudiera construir todo con tanta calma y pasión que realmente no puedas reaccionar pensando en ello,
Sí, si crees que no habrías intentado en vano impresionarla,
Sí, la vejez realmente significaba belleza en su caso, estaba mucho más gorda en su juventud, pero tenía voluntad de adelgazar, tuvo tiempo de arreglar cualquier defecto que le molestaba en sí misma, para deleitarnos a todos a sus 50 y tantos años. ,
Sí, realmente hubiera valido la pena participar en un reality show como "Los rumanos tienen talento",
Sí, porque mencioné la palabra "talento", de ella aprendí que no existe tal cosa, no recibimos ningún talento y no nos lo llevamos al otro mundo, el talento que ella mostró fue adquirido. habilidad, el resultado de algo habitual,
Sí, cuando caí (tropecé), él supo ayudarme a levantarme,
Sí, si todavía pudieras verla en la acera, en el mercado, en los conciertos, en el ayuntamiento, en el estadio funcionando a los 70 años que hoy cumpliría,
Sí, me gustaría verla una vez más...
Mi querida mujer (y las iniciales C. P.) que fue más como una hermana mayor para mí (unos 42 años mayor) durante 7 años, luego tú también te tuviste que ir, se venía otra etapa. Quedaste como un enigma en mi subconsciente, ni siquiera sé hasta el día de hoy cómo hubieras querido que fuera, qué te hubiera gustado más que te mostrara, pero te quedaste en algún lugar ahí, en la lista de "Mujeres". de 10 y de 10 hombres", como si fuera un espectáculo de 10 grados.
Perdón por mi torpeza en todo, pero no fue a propósito, pero tengo frío, mi corazón se acelera, palpito, sudo a veces frío, a veces calor, es como si no pudiera entrar suficiente aire. Se me salen los pulmones cuando admiro la personalidad, el esfuerzo, todo lo que me mostraste, y yo, considerando mi falta de habilidad desde entonces, no pude mostrarte nada más que lo que siempre viste.
Vrei să fi îngerul meu?
Pe mine sădind la tine-n pământ
Renasc din sămânța iubirii mai verde
Sub aripa inimii tale m-ascund
Ferit de arșița lumii inerte
Nu pot să-ți aduc o rază de stea
Căci soare ești tu s-aduci vieții zile
Și luna-i aprinsă de-o rază de-a ta
În noapte pictând cărare prin vise
De vrei să fi cerul pământului meu
Să mă împresori cu aer și apă
Storcându-mi din nori s-aprinzi curcubeu
Să-mi crească spre tine și floare și iarbă
Pe suflet tu aripi de-ai prinde să zbor
În umbra pașilor tăi să m-astâmperi
Pitită sub gene zâmbind să adorm
Zidită în mine te aflu oriunde
Tu unică floare de nu mă uita
Cu mine-ai fi zeul timpului veșnic
Toți demoni-nfrânți se vor apleca
În fața iubirii aprinse de-un înger
Eu,tu și Dumnezeu
Îmi ești de ajuns tu și Dumnezeu!
Restul este spectacolul lumii
Ce respiră prin turlele pictate,
Cu muzică tristă și veche!
Eu îi șoptesc ce vreau Zeului Suprem,
Tu numește-l Dumnezeu!
Eu îl numesc prietenul meu tăcut,
Care n-are nevoie de intermediari sau traducători,
Știe prea bine ce să-mi spună,
Îmi vorbește pe înțelesul meu!
Îmi face daruri,
Eu trebuie doar să deschid ochii bine să le văd,
Cerul,soarele și norii...
Chiar și nimicurile pe care i le cer,
Mi le trimite mereu...
Cuget liniștit,
Îmi ești de ajuns tu și El!
El știe bine ce vreau,
I-am povestit câte ceva și despre tine,
S-a prefăcut că n-ar fi știut,
Mă ascultă mereu...
Mi-a spus că-i este deajuns lumea întreagă și noi doi!
Eu i-am spus că-mi sunteți deajuns tu și El!
(13 iulie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Luna
Luna mă hipnotizează
Cea plină mă ține trează
Și-mi dă energie
Totul pare o nebunie
De ce Luna mă afectează?
Povestea ei mă fascinează
Când e pe cer am vise ciudate
Care rămân în noapte
Uneori vreau să fiu Luna
Magică ca întotdeauna
Care-și așteaptă Soarele
Strălucitor ca stelele.
Când o să-mi întâlnesc
Sufletul meu pereche nebunesc
Sub lună vreau să mă sărute
Și să-mi ofere senzații plăcute.
Other poems by the author
Monolog nepoetic
Așa cum culoarea din pensula pictorului,
Are nevoie de un suport sau de o pânză
Pentru a prinde viață,
La fel vorbele rostite de cineva,
Au nevoie de altcineva..
Dar ce se întâmplă cu gândurile exprimate și neauzite?
De câte ori nu vorbim singuri?
Ne aude oare cineva?
Ne aude propria conștiință...
Dar ne mai aude și altcineva....
Să fie Dumnezeu,demonii?
Nu cumva chiar și un monolog nerostit are pe cineva spectator?
(10 ian 2023 H.S)
Neputincioasele cuvinte
Ce pot să facă neputincioasele cuvinte,
Fie rostite,scrise, viu colorate,
În încercarea lor de a transmite,
Ce inima suspină de iubire,
Neștiind a oamenilor tristă glăsuire,
Dar vrând ceva să spună...?
Cum pot iubito să-ți dăruiesc iubirea,
Când știu prea bine că așa ceva
E pură nebunie ce pleacă din închipuirea mea?
Ce-s vorbele rostite dar pline de neputințe
Nu-i însăși neputința mea....?
Și totuși nu voi renunța iubito,
Să-ți scriu sau să-ți vorbesc despre amor,
Chiar dacă știu că rând pe rând neputincioasele cuvinte mor,
Eu fiind cel ce le naște zilnic pentru tine,
Iar tu iubind-mă mi le întorci mai vii,
Tu viață fiind,iubire dragoste, amor,
Și-mi dai și visele să pot să zbor...
(16 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îți mulțumesc
Îți mulțumesc iubito pentru frumosul ce-ți aparține,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta,
Îți mulțumesc pentru iubirea ce vine de la tine,
Speranța, fericirea și lumina sunt astăzi cuvinte ce-și au ființa vie pentru mine,
Din șansa vieții ce tu mi-ai dat-o mie,
Căci fără tine dragoste nu este,
Și nici poveste de amor sau bucurie!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Nebun de dorul tău
Frumoasă doamnă îți spun acum,
Sunt doar acel nebun de dorul tău,
Ce îți cersesc iubirea ce mi-o dai cu greu,
Iar de amor se pare că nu-ți pasă ,
Ce să mai zic de-n prost ce sunt
Cum bine stiu,adică eu!
Frumoasă doamnă ce-l ce-a fugit de la matale din frumoasa casă
Cu greu agonisită și cu multă trudă
Și ți-a jurat iubire-acum un sfert de secol
Eu îl declar un trădător ca orice trădător,
Și-i mulțumesc că astfel bunul Dumnezeu
Mi te-a trimis să te iubesc ca pe-o zeiță,
Visând noapte de noapte la matale!
Căci nu există-n lumea largă
Femeie mai frumoasă și deșteaptă,
Și adevarul este că te-aștept de-o viață!
De nu venei mă aruncam pe clasica fereastră
Uitând că sinuciderea-i păcatul cel mai mare,
Eu doar visându-mă în brațe la matale!
(3 feb 2024 Vasilica dragostea mea).
Întâlnire
Dă-mi mâna iarăși iubito,
Și spune-mi ale amorului vorbe!
Este iubirea minciuna supremă,
Ori viața e cursa în care cădem?
Nu-i dragostea noastră sărbătoarea,
Nu-i ea însăși fericirea?
Nu suntem noi florile roșii sau albe,
Ori galbene,verzi și albastre,
Ce-ți stau prinse artistic
Pe gingașul chip și vorbesc,
Despre iubirea nebună,
Ori mai degrabă taina cea bună
Adusă de îngeri la noi,
Sau viața-mpreună absolută,
Ce ne-a cuprins pe-amândoi?
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Moartea pescărușului
La margine de lac zăresc un pescaruș,
Ce-i muribund,sleit ,tăcut,nefericit!
Plutind,este adus la mal
De soartă, de destin,de Creator!
Oprit ,stau și-l privesc cum se desparte fără glas de noi,
De lumea-n care a trăit plăpând,
Împărtășește soarta tuturor,
Murind ușor, ușor precum un fulg in zbor...
Plec,însă-mi întorc privirea ca să văd,
Cum moare bietul pescăruș...
Și înteleg că viața-i darul ce trebuie trăit....
Îmi amintesc cum pasărea s-a stins,
Plutea, lăsându-și capul să cadă-n față,
Cu ciocul stând în apă a murit!
S-a stins frumosul pescăruș,
Blajin,tăcut exact așa cum a trăit.
(23 iulie 2023-Irepetabila iubire)