O altfel de iubire
(Icoana vieții mele)
Iubita mea,
iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
Eu sunt iubirea ce-o aștepți demult,
Eu sunt cel care știe cine ești,
Tu ești frumosul înger pe pămant,
Venită ca iubire dintre stele!
Zeița frumuseții te declar,
In strălucire și amor nu ai egal,
Cuminte,delicată și prinsă-n gând mereu te țin,
În ale mele brațe ce-ți aparțin,
Dar sunt în întregime ale tale!
Iubita mea, iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit,
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 3 марта
Просмотры: 336
Стихи из этой категории
Lasă-mă
Simplu om muritor,
Nu mai fi gânditor
Lasă-mă,să-ți fiu înger păzitor!
Tu suflet argintiu,
Tu simplu vizitiu,
Lasă-mă, a inimii sicriu să-ți fiu!
Fior de dragoste dulce,
Nu mai sta ca pe ace,
Lasă-mă, a te seduce!
Ideal de neatins,
De destin trimis,
Lasă-mă, sa-ti fiu eu vis!
Banală ființă blândă,
Cu fața plăpânda,
Lasă-mă, să-ți ating inima frântă!
Lasă-mă, ca eu te las,
Să-mi pui stop la ceas;
Să mă lași fără glas.
despre el...
despre el, aș putea vorbii o viață,
și totuși, nu mi ar fi deajuns,
în ochii mei mereu va fi dorință,
în ochii lui, un sentiment ascuns.
căci ochii lui frumosi, pătrunzători,
ca frunzele uscate ale toamnei,
genele lungi ce-ascund ochii săi mari,
ce strălucesc când se-ntâlnesc cu ochii mei.
iar parul lui, stufos și castaniu,
și zâmbetul său cel fermecător,
așa frumos e, nu știu sa îl descriu,
și are un suflet tare iubitor.
așa frumos, așa un zâmbet are,
ca să-l privesc nici anii nu-s destui,
mă cucerește cu a lui privire,
mă pierd mereu când dau de ochii lui.
Iubirea mea de o data
Țin minte ca
Anul trecut prin noiembrie
Staeam si ma gândeam
La o iubire negasita
Tin minte urâțenia pe
Chipul lui,
Ingamfarea si fitosenia lui.
Dar acum regret vorbele spuse
Caci iubirea negasita
A fost chiar el
(Iubirea mea de o data,de Pavel Eminescu)
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în islandeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Getum við rifjað upp ímynd manneskju sem veitti okkur innblástur fyrir 10 árum?
Já, við verðum bara að vilja,
Já, ef það hafði jákvæð áhrif á okkur,
Já, ef það hvatti okkur,
Já, ef hann gæti skilið okkur (flestir geta það ekki),
Já, ef hún gæti miðlað okkur eitthvað af persónu sinni, fegurð sálar sinnar og ástríðum,
Já, ef ég andvarpa enn af gleði þegar ég horfi á myndirnar hennar,
Já, ef hún skildi okkur eftir orðlaus yfir því hversu einstakar hugmyndir hennar voru (ein þeirra kom mér virkilega á óvart á allan hátt),
Já, ef hún vissi hvernig á að fá okkur til að vilja sjá sjónarhorn hennar,
Já, ef hún gæti gefið okkur milljarð af gjöfum sínum,
Já, ef hún smitaði okkur með hlátri sínum, góðvild sinni og óskum,
Já, ef þú heldur að það hafi breytt þér til hins betra, að þú sért orðinn ríkari (siðferðilega, siðferðilega, tilfinningalega),
Já, ef hann gafst ekki upp á þér, vildi hann frekar treysta þér, hann hélt ekki að hann myndi eyða tíma sínum án þess að fá neinar niðurstöður,
Já, ef þú hefur ekki svikið traust hans heldur,
Já, ef hann vissi hvernig á að innræta okkur metnað og auka hann á því tímabili sem við þekktumst,
Já, ef við komumst að því að það voru ekki margir eins og hún,
Já, ef honum var virkilega annt um siðferðileg gildi, hvernig getur hver maður náð betri, mildari, umhyggjusamari og skemmtilegri útgáfu af sjálfum sér,
Já, ef ég var alltaf með sama spennuna í hvert skipti sem ég sá hana, þá skipti það engu máli að hún var skvettuð af drullu regnvatni, að hún átti augnablik þegar hún var kvíðin, að hún varð reið, að hún væri þreytt, að hún var með flensu og við gátum ekki lengur notið með sömu frábæru karaktereinkennum,
Já, ef hugsanirnar sem beint var til hennar báru ávöxt í hjörtum okkar,
Já, ef hún var ekki einhver ókunnug þá var hún eitthvað meira en það, manni fannst maður nálgast hana, hún var eins og vinkona eða eldri systir,
Já, ef þú ferð upp þrep á hverjum degi, með hjálp hennar,
Já, ef hann gæti byggt allt með slíkri ró og ástríðu að þú getur í raun ekki brugðist við að hugsa um það,
Já, ef þú heldur að þú hefðir ekki reynt til einskis að heilla hana,
Já, ellin þýddi í raun fegurð í hennar tilfelli, hún var miklu feitari í æsku, en hún hafði viljann til að léttast, hún hafði tíma til að laga alla galla sem angra hana á sjálfri sér, gleðja okkur öll 50 ára eitthvað ,
Já, það hefði verið þess virði að taka þátt í raunveruleikaþætti eins og "Rúmenar hafa hæfileika",
Já, vegna þess að ég tók upp orðið "hæfileikar", af henni lærði ég að það er ekkert slíkt, við fáum enga hæfileika og við tökum ekki með okkur í hinn heiminn, hæfileikarnir sem hún sýndi var áunnin kunnátta, afleiðing af einhverju venjulegu,
Já, þegar ég datt (hrasaði), vissi hann hvernig á að hjálpa mér upp,
Já, bara ef þú gætir enn séð hana á gangstéttinni, á markaðnum, á tónleikum, í ráðhúsinu, á leikvanginum sem er í gangi á þeim 70 árum sem hún yrði í dag,
Já, mig langar að sjá hana einu sinni enn...
Elsku kona mín (og upphafsstafirnir C. P.) sem voru mér líkari eldri systur (um 42 árum eldri) í 7 ár, þá þurftir þú líka að fara, annað stig var að koma. Þú hélst eins og ráðgáta í undirmeðvitund minni, ég veit ekki einu sinni enn þann dag í dag hvernig þú hefðir viljað að ég væri, hvað þú hefðir viljað sýna þér meira, en þú varst áfram einhvers staðar þar, á listanum yfir "Konur af 10 og af 10 mönnum", eins og frá 10 bekk sýningu.
Fyrirgefðu klaufaskapinn í öllu, en það var ekki viljandi, en ég er að frjósa, hjartað í mér flýgur, ég fæ hjartslátt, ég svitna stundum kalt, stundum hlýtt, það er eins og ég fái ekki nóg loft inn. lungun þegar ég dáist að persónuleikanum, viðleitninni, öllu sem þú sýndir mér og ég, miðað við kunnáttuleysi mitt síðan þá, gat ekki sýnt þér annað en það sem þú sást alltaf.
Dans
Ochiul hulpav privește spre tine,
Toamna presare și frunze, și ploi
Florile-n parc au nuanțe din tine,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Nori cenușii se-ating cu pământul,
Natura declară la toate război,
Atacă cu ploaia, cu frigul și vântul,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Surâde pe alee o statuie sub duș,
Apa tot crește, și curge puhoi,
Bate din aripi un alb pescăruș,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Frunze se-aștern pe bănci și alee,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Dă-mi mâna frumoasă femeie,
Să dansăm printre frunze și ploi,
Să naștem subit din ochi curcubeie,
Iar toamna mirată să privească la noi!
Poetul iubirii
Există om,există poetul iubirii,
Există orice omul dorește să fie.
Există ură ori vorbe deșarte,
Există iubire există și șoapte,
Dar sunt trepte și trepte,
Precum văi dar și dealurile toate,
Unele sus altele joase
Oamenii stau sprijiniți și vorbesc despre ele.
Există Rai,există tristețe,
Există alegeri bune sau greșelile multe,
Există acum,ieri este mort precum este moartă clipa cea scursă ...
Iar mâine e visul ce se-așteaptă de cei mulți care speră prea multe,
Neștiind niciunul că moartea poate să le rupă pe toate...
Poetul iubirii este singurul care îmi seamănă mie...
Eu sunt iubito cel care vrea să te cânte,
Tu doar primește mirajul vorbelor mele!
Eu sunt poetul care nu încetează să-ți spună aceleași cuvinte mereu revorbite,
Dimineața, ziua sau noaptea,
Te iubește și iar te iubește!
(27 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Distinsă doamnă
Distinsă doamnă să-nceapă show-ul ,
Să ne "iubim" până apare curcubeul,
Ascultă ploaia ce suspină la fereastră,
Dar și ecoul ce sosește tot pe-acolo,
Cântat de patul nostru șubrezit,
Noi tineri ne simțim dar nu mai suntem,
Iar de decență nici c-am auzit!
*
Distinsă doamnă te aștept de-o viață,
Și iată c-ai apărut precum o vrăjitoare,
Te plimbi agale în visele-mi fugare,
Pe mătura-ți vrajită,
Apoi dispari cum ai venit!
Există un sfârșit si la sfârșit
Chiar dacă nu este-nceput nimic,
Caci de iubire nimic n-am pomenit!
(1 august 2022-6 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Poemul dimineții
E prea devreme să ții treaz un înger,
Și îngerii se pare că mai obosesc,
E vorba despre tine preafrumoaso
Cum mă trezesc la tine mă gândesc!
Și dimineața asta este dulce iarăși,
Eu m-am trezit cu tine stând de vorbă ,
Nu pot să tac gândindu-mă la tine,
Și-ți spun a mia oară te iubesc!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Teamă
Mi-e teamă de teamă iubito, atât...
Știu că fricile-s moarte,
Le-am gonit mai demult,
Nici pe-ale tale nu le-am iertat,
Le-am alungat pe toate curând,
Știu asta când ți-am simțit
Al tău sacru și mistic sărut,
De fericire am plâns,încă mai plâng,
Mă ascund însă, nu îți arăt
Nici fericirea și nici vreun surâs,
Vreau să cădem în al iubirii abis,
Iar când râzi știu că renaști,
Pleci puțin de pe tristul pământ,
Eu te țin de mână cu iubire dar strâns..
Să te pierd, pentru mine nu-i scris,
Îți voi sta cu lumină în gând,
Mi-e teamă de teamă iubito, atât!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu,tu și Dumnezeu
Îmi ești de ajuns tu și Dumnezeu!
Restul este spectacolul lumii
Ce respiră prin turlele pictate,
Cu muzică tristă și veche!
Eu îi șoptesc ce vreau Zeului Suprem,
Tu numește-l Dumnezeu!
Eu îl numesc prietenul meu tăcut,
Care n-are nevoie de intermediari sau traducători,
Știe prea bine ce să-mi spună,
Îmi vorbește pe înțelesul meu!
Îmi face daruri,
Eu trebuie doar să deschid ochii bine să le văd,
Cerul,soarele și norii...
Chiar și nimicurile pe care i le cer,
Mi le trimite mereu...
Cuget liniștit,
Îmi ești de ajuns tu și El!
El știe bine ce vreau,
I-am povestit câte ceva și despre tine,
S-a prefăcut că n-ar fi știut,
Mă ascultă mereu...
Mi-a spus că-i este deajuns lumea întreagă și noi doi!
Eu i-am spus că-mi sunteți deajuns tu și El!
(13 iulie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Prizonierul iubirii
Al carei iubiri sunt astăzi prizonier?
Nu despre tine fac acum vorbire,
Iubita mea cea blândă?
Sunt eu captiv al frumuseții tale fără vreun sfârșit
Cuprins de încleștarea gesturilor îngerești
Și subjugat de tine ?
Sunt oare fericit stiindu-mă prins
Precum e peștele-n năvod,
Zbatându-mă cuprins de multele nedumeriri
Și temeri ce dragostea le-aduce?
Da,sunt fericit iubindu-te pe tine,
Căci nu-i mai dulce lucru pe pământ,
Decât să stau încătușat de tine!
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Când iubesti
Cand iubești îți pasă ...
De fiecare lacrimă vărsată
De fiecare adiere a vântului Care-ți vorbește pe glasul lui
De norii toți ca de poveste,
De orice șoaptă ce-ți sosește
De soare,ploaie,mare,munte
De vorbe calde și lucrurile mici mărunte
De gândurile toate,fie rele fie bune,
De fete și băieți din sate,
Și de orașele aglomerate,
Iubirea le ține pe toate!
Eu mă gândesc acum la tine,
Tu mă primești iarăși la tine,
Adio tu singurătate!
(7 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)