Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Anișoara Iordache
Дата публикации: 11 августа 2022
Просмотры: 1001
Стихи из этой категории
Dincolo de timp
Dincolo de timp
Te port în gând, zi după zi,
Oricât aș vrea, nu pot fugi.
De când privirea ți-am zărit,
Ceva în mine s-a schimbat subit.
Ne întâlnim ca din destin,
Un zâmbet blând, un dor senin.
Și mă întreb, e doar o șoaptă
Sau soarta-n taină ne așteaptă?
Oriunde merg, te simt aproape,
Ca un ecou prins între pleoape.
Poate că timpul ne desparte,
Dar inima spre tine bate.
De-ar fi să schimb ce-a fost să fie,
Aș rupe dorul pe hârtie,
Dar scriu și scriu, iar gândul meu
Se-ntoarce tot la chipul tău.
Și poate într-o zi, cândva,
Când vântul vremii va sufla,
Vom ști că n-a fost întâmplare,
Ci suflete chemate-n zare.
VIS DE NOIEMBRIE
Şi-n astă seara ~am fost împreună~
Și mi-am permis să te îmbrățişez,
Sufletul meu atâtea vrând sắ-ți spună
În versuri m-a îndemnat să te pictez.
Te-am privit, dar privirea-ți era de gheață
Apoi te-am strâns cu durere si dor la piept,
Ştiind că te voi pierde înspre dimineață
Că-i doar un vis am învătat să accept.
Deși mi-e crunt să te mai pierd o dată
Când zorii zilei îmi răzbat prin geam
Că mi-e doar un vis și poate niciodată
Atât de-aproape n-aș ști să te mai am.
Căci te-ai pierdut în seri de noiembrie
De-atunci ploile, urmele ți-au spălat.
E-un an trecut...un alt noiembrie
Aceeași poveste cu finalul ratat.
Poveste fără final, ca și când nu a inceput
Unde sfårșitul predomină stupid trecutul,
lar rolul principal, pe scena tristă, mut
Și l-a-nsușit tăcerea, ce-ncheie dramatic actul.
Fără regrete
Ochii tăi sunt ca toamna,
Cu dor ce-n taină mă îndeamnă.
Închide-i-ncet și stai o clipă,
Să-ți simt mirosul de pe a ta haină.
Eu te iubesc fără-ncetare
Lăsând amprentre-n vechi calendare,
Cu nopți umbrite fără nume,
Cu pași rătăciți în lume.
Trandafirii roșii rupți de tine,
Îmi amintesc de primul „te iubesc”.
De ale tale bucle fine
Și de ochii-n care mă privesc.
Ecoul îți păstrează vocea, de mult uitată în neștire
Timpul a șters brațele tale
Ce mă învăluiau cândva cu iubire.
Iar noaptea îmi dictează
Nesomnul greu și abătut ,
Te văd aievea, dar vibrează
Imaginea al nostru-lui trecut.
Acum, privind în alți ochi, învăluită de durere,
Primesc prezentul ca tăcere.
Și nu-mi pare rău, nici nu te voi regreta,
Așa va fi mai bine și nu te voi mai căuta.
Dragoste
Iți aud inima cum îți bate în piept,
Și simt cum mi se umplu ochii de lacrimi.
Căci mi-e groază când realizez că trebuie să accept,
Ziua ce va veni când te vei ridica la înălțimi.
Ascult cu urechea, trupul și inima,
Îți simt mâna cum mă mângaie pe păr.
Și vreau să strig după mama,
Te rog, cruță-mă de cruntul adevăr.
Și de aș avea din nou, ziua din care am început să respir.
Și de aș avea încă o zi, o viață și o noapte,
Tot nu mi ar fi de ajuns...
Să mă împac cu ale noastre muritoare soarte.
LUMEA TA M-A SCHIMBAT
Într-o noapte de iarna grea, si foarte rece,
Mă gândeam că viața încet, incet, îmi trece.
Și știind că de curand n-aveam ce face,
Sentimentul sigurătății, nu mă lăsa în pace.
Descurăjat, lovit amar, si plin de durere.
Simțeam sentimentul urii, de-a nu mai trăi
Iarna a fost grea si rece, ca și trupul meu,
Și tu tremurând dragă, mi-ai dat fularul tău.
Într-o noapte de iarnă grea, și foarte rece,
Am cunoscut o fata, ce avea un nume dulce!
Și privindu-mă, mam pierdut în lumea ei,
Precum și ea, sa pierdut in lumea mea de obicei!
N-am știut ca lumea unei fete e atât de mare,
O lume, în care eu aveam, senzații de calmare.
Și am înțeles, că nu mai vreau să plec dea-colo,
Pentru că, eram salvat în lumea ei de dincolo.
Și-mi pare bine, că sentimentele mi sau întors,
Că prin puterea ta draga, nu le-am lăsat pe dos...
Și-mi pare minunat, pentru ca stiu de ce trăiesc,
Și acum pe zi ce trece, eu nu încetez sa înfloresc!
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Dincolo de timp
Dincolo de timp
Te port în gând, zi după zi,
Oricât aș vrea, nu pot fugi.
De când privirea ți-am zărit,
Ceva în mine s-a schimbat subit.
Ne întâlnim ca din destin,
Un zâmbet blând, un dor senin.
Și mă întreb, e doar o șoaptă
Sau soarta-n taină ne așteaptă?
Oriunde merg, te simt aproape,
Ca un ecou prins între pleoape.
Poate că timpul ne desparte,
Dar inima spre tine bate.
De-ar fi să schimb ce-a fost să fie,
Aș rupe dorul pe hârtie,
Dar scriu și scriu, iar gândul meu
Se-ntoarce tot la chipul tău.
Și poate într-o zi, cândva,
Când vântul vremii va sufla,
Vom ști că n-a fost întâmplare,
Ci suflete chemate-n zare.
VIS DE NOIEMBRIE
Şi-n astă seara ~am fost împreună~
Și mi-am permis să te îmbrățişez,
Sufletul meu atâtea vrând sắ-ți spună
În versuri m-a îndemnat să te pictez.
Te-am privit, dar privirea-ți era de gheață
Apoi te-am strâns cu durere si dor la piept,
Ştiind că te voi pierde înspre dimineață
Că-i doar un vis am învătat să accept.
Deși mi-e crunt să te mai pierd o dată
Când zorii zilei îmi răzbat prin geam
Că mi-e doar un vis și poate niciodată
Atât de-aproape n-aș ști să te mai am.
Căci te-ai pierdut în seri de noiembrie
De-atunci ploile, urmele ți-au spălat.
E-un an trecut...un alt noiembrie
Aceeași poveste cu finalul ratat.
Poveste fără final, ca și când nu a inceput
Unde sfårșitul predomină stupid trecutul,
lar rolul principal, pe scena tristă, mut
Și l-a-nsușit tăcerea, ce-ncheie dramatic actul.
Fără regrete
Ochii tăi sunt ca toamna,
Cu dor ce-n taină mă îndeamnă.
Închide-i-ncet și stai o clipă,
Să-ți simt mirosul de pe a ta haină.
Eu te iubesc fără-ncetare
Lăsând amprentre-n vechi calendare,
Cu nopți umbrite fără nume,
Cu pași rătăciți în lume.
Trandafirii roșii rupți de tine,
Îmi amintesc de primul „te iubesc”.
De ale tale bucle fine
Și de ochii-n care mă privesc.
Ecoul îți păstrează vocea, de mult uitată în neștire
Timpul a șters brațele tale
Ce mă învăluiau cândva cu iubire.
Iar noaptea îmi dictează
Nesomnul greu și abătut ,
Te văd aievea, dar vibrează
Imaginea al nostru-lui trecut.
Acum, privind în alți ochi, învăluită de durere,
Primesc prezentul ca tăcere.
Și nu-mi pare rău, nici nu te voi regreta,
Așa va fi mai bine și nu te voi mai căuta.
Dragoste
Iți aud inima cum îți bate în piept,
Și simt cum mi se umplu ochii de lacrimi.
Căci mi-e groază când realizez că trebuie să accept,
Ziua ce va veni când te vei ridica la înălțimi.
Ascult cu urechea, trupul și inima,
Îți simt mâna cum mă mângaie pe păr.
Și vreau să strig după mama,
Te rog, cruță-mă de cruntul adevăr.
Și de aș avea din nou, ziua din care am început să respir.
Și de aș avea încă o zi, o viață și o noapte,
Tot nu mi ar fi de ajuns...
Să mă împac cu ale noastre muritoare soarte.
LUMEA TA M-A SCHIMBAT
Într-o noapte de iarna grea, si foarte rece,
Mă gândeam că viața încet, incet, îmi trece.
Și știind că de curand n-aveam ce face,
Sentimentul sigurătății, nu mă lăsa în pace.
Descurăjat, lovit amar, si plin de durere.
Simțeam sentimentul urii, de-a nu mai trăi
Iarna a fost grea si rece, ca și trupul meu,
Și tu tremurând dragă, mi-ai dat fularul tău.
Într-o noapte de iarnă grea, și foarte rece,
Am cunoscut o fata, ce avea un nume dulce!
Și privindu-mă, mam pierdut în lumea ei,
Precum și ea, sa pierdut in lumea mea de obicei!
N-am știut ca lumea unei fete e atât de mare,
O lume, în care eu aveam, senzații de calmare.
Și am înțeles, că nu mai vreau să plec dea-colo,
Pentru că, eram salvat în lumea ei de dincolo.
Și-mi pare bine, că sentimentele mi sau întors,
Că prin puterea ta draga, nu le-am lăsat pe dos...
Și-mi pare minunat, pentru ca stiu de ce trăiesc,
Și acum pe zi ce trece, eu nu încetez sa înfloresc!
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Другие стихотворения автора
colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.
stihuri diamantine //9
Nimrod
semeț provocator
vânând coborând construind
în Babilon șarpele inelat-
ucigând vânătorul renunțând pentru o supa de linte
la dreptul de întăi născut
Esau
instantaneu 1/4
mier de noapte
tramvaiul sugrumă
respirația piețelor
singur la geam
sisif a prins o stea
să o aprindă mâine
stări/6
aripile de lepidopteră
ale-apusului
mângâie orice suflare.
cetatea-și poartă dorul
prin fiorduri
turnul geamiei vibrează,
ca o coardă de liră
atinsă de-o cadâna.
pleoapele cad grele de rutina zilei;
iar șarpele glycon,
asemenea unei sculpturi din fibre de oțel,
cuantice,
dispare-n
tumultul autostrăzilor supraetajate.
uneori,
mă las purtat
de mreaja unei sirene....
fulguiri//1
s-a întors gerul,
cu asprimile lui,
răutățile lui,
și cu
multe, multe vorbe
de ocară.
ademenitor, ca un clocot de ape,
e parfumul narciselor...
din apropiata primăvară?
poate.....
colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.
stihuri diamantine //9
Nimrod
semeț provocator
vânând coborând construind
în Babilon șarpele inelat-
ucigând vânătorul renunțând pentru o supa de linte
la dreptul de întăi născut
Esau
instantaneu 1/4
mier de noapte
tramvaiul sugrumă
respirația piețelor
singur la geam
sisif a prins o stea
să o aprindă mâine
stări/6
aripile de lepidopteră
ale-apusului
mângâie orice suflare.
cetatea-și poartă dorul
prin fiorduri
turnul geamiei vibrează,
ca o coardă de liră
atinsă de-o cadâna.
pleoapele cad grele de rutina zilei;
iar șarpele glycon,
asemenea unei sculpturi din fibre de oțel,
cuantice,
dispare-n
tumultul autostrăzilor supraetajate.
uneori,
mă las purtat
de mreaja unei sirene....
fulguiri//1
s-a întors gerul,
cu asprimile lui,
răutățile lui,
și cu
multe, multe vorbe
de ocară.
ademenitor, ca un clocot de ape,
e parfumul narciselor...
din apropiata primăvară?
poate.....