Să mă iubești la plus infinit
Iubito vezi ce faci
Căci regulamentul de astăzi s-a schimbat,
Ai obligații mult mai mari,
Iar costurile scad...
Ar trebui să ma iubești trimestrial,
Sau poate pe doi ani!
Procentele să crești treptat,
De la nivelul ce-l ai azi,
Nu spun că e puțin,
Probabil nici prea mult,
Dar te-aș ruga să-l urci la absolut,
Tu poți orice,eu ți-am mai spus,
Sau chiar plus infinit!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Timpul
De ce mă ignori acum?
Daca am trecut de un așa drum
Eu chiar te iubesc
Dar simt ca mă rănesc
Poate asta sunt niste gânduri
Care aduc numai vânturi
Dar simt că așa este
Nu mai este totul o poveste
Te vreau alaturi oricum
Să avem același drum
Nu înțeleg ce dorești
Am avut impresia că crești
Și am ajuns unde suntem
Și ma întreb "Oare asta vreiem?"
Am ales acest drum
Ca să fiu cu tine oricum
Parca era totul bine
Și vine în ivie
Gândul dacă teai săturat
De tot ceia ce am adunat
Visam la noi mereu
Ca să fim la bine și la greu
Nu stiu dacă m-am greșit
Timpul va arăta drumul potrivit
Alerim
Nu
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Rup din tine
Rup din tine o privire
ce din mine se adapă
precum un cal privat de apă
o cale lungă prin păduri și văi.
Zâmbetul o acompaniază
cu dezvelirea smalțului strălucitor
în spice de unde sărind din reflector.
Auzul este surd,
căci de ritmul împrejurimii a uitat,
lăsându-ți capul liber
pentru un delir de acorduri
cu declarații presărat.
Iar într-o timidă încercare
de plecăciune juvenilă,
obrajii ți se schimbă
în tonuri rubinii,
tremurători în simțirile nestrămutate
din corpul unui cal cu puterile adăpate.
Vântule!
Spune-mi vântule tu spune
Daca-i întâlnit în calea ta,
O ființă dragă mie
Ce mi-a furat inima?
Cum, nu știi tu cum arată?
Când suflai în părul ei,
La-ntâlnirea cea visată
Și plimbarea pe sub tei!
Nu pot crede c-ai uitat-o
Și să nu-ți aduci aminte,
De-ale noastre sărutări
Și iubita mea cuminte!
Oare nu pot să-ți mai cer
Să te vânturi c-altădată,
Să te duci și să te-ntorci
Pe o pală cu-a mea fată?
Văd că-ncepi să fii domol
Cànd îți cer să fugi mai tare,
Nu-mi mai ești de ajutor
Pentru mine n-ai valoare.
Nu te mai aud măi vântule
Sau n-ai fost deloc pe-aici,
Și-am vorbit în vânt cu mine
Dute vânt, n-ai ce să-mi zici.
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Timpul
De ce mă ignori acum?
Daca am trecut de un așa drum
Eu chiar te iubesc
Dar simt ca mă rănesc
Poate asta sunt niste gânduri
Care aduc numai vânturi
Dar simt că așa este
Nu mai este totul o poveste
Te vreau alaturi oricum
Să avem același drum
Nu înțeleg ce dorești
Am avut impresia că crești
Și am ajuns unde suntem
Și ma întreb "Oare asta vreiem?"
Am ales acest drum
Ca să fiu cu tine oricum
Parca era totul bine
Și vine în ivie
Gândul dacă teai săturat
De tot ceia ce am adunat
Visam la noi mereu
Ca să fim la bine și la greu
Nu stiu dacă m-am greșit
Timpul va arăta drumul potrivit
Alerim
Nu
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Rup din tine
Rup din tine o privire
ce din mine se adapă
precum un cal privat de apă
o cale lungă prin păduri și văi.
Zâmbetul o acompaniază
cu dezvelirea smalțului strălucitor
în spice de unde sărind din reflector.
Auzul este surd,
căci de ritmul împrejurimii a uitat,
lăsându-ți capul liber
pentru un delir de acorduri
cu declarații presărat.
Iar într-o timidă încercare
de plecăciune juvenilă,
obrajii ți se schimbă
în tonuri rubinii,
tremurători în simțirile nestrămutate
din corpul unui cal cu puterile adăpate.
Vântule!
Spune-mi vântule tu spune
Daca-i întâlnit în calea ta,
O ființă dragă mie
Ce mi-a furat inima?
Cum, nu știi tu cum arată?
Când suflai în părul ei,
La-ntâlnirea cea visată
Și plimbarea pe sub tei!
Nu pot crede c-ai uitat-o
Și să nu-ți aduci aminte,
De-ale noastre sărutări
Și iubita mea cuminte!
Oare nu pot să-ți mai cer
Să te vânturi c-altădată,
Să te duci și să te-ntorci
Pe o pală cu-a mea fată?
Văd că-ncepi să fii domol
Cànd îți cer să fugi mai tare,
Nu-mi mai ești de ajutor
Pentru mine n-ai valoare.
Nu te mai aud măi vântule
Sau n-ai fost deloc pe-aici,
Și-am vorbit în vânt cu mine
Dute vânt, n-ai ce să-mi zici.
Other poems by the author
Imaginația
Nu mi-am imaginat vreodată
Că imaginația își are propria imaginație,
Născută din imaginația Creatorului!
Îți poți imagina lesne ce dar este imaginația,
Ce săracă ar fi fost lumea în absența ei,
Iar eu fără ea n-aș avea mare lucru de spus!
Dragostea ar amuți veșnic dacă această biată copilă
Desculță și mai mereu înfometată,
Nu ne-ar vizita!
Rămasă nesupravegheată,ar ajunge repede la casa de nebuni
Cu tot cu posesorul ei...
Necontrolată, imaginația are destulă putere să transforme frumosul în urât, viața în moarte, adevărul în minciună,
Este lipsită de maturitate dar totuși,
Dacă ai ajuns într-o înfundătură de unde nu mai ai scăpare,
Apelează la ea!
Cu siguranță te va salva!
Imaginatia are personalitate nu glumă,
Incredibil ce putere are!
Vei înțelege că imaginația trăiește într-o lume separată în timp ce este umilă slugă a ta!
(19 ian 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Răspuns
Tardiv este răspunsul ce-i transformat în ecou.
Ecoul nu este răspunsul tău.
Timpul trecut aștepta raspunsul singular
Nici pe departe un plural!
Este vorba despre vocea ta
Și despre ecoul generat,
Care devine nefericitul plural!
Zâmbetul este doar o mască
Ce-ascunde tacit minciuna!
Pluralul disimulat în singular
Este meschinul frumos îmbrăcat,
Care invitat la restaurant,
Mănâncă și bea fără rezerve....
Raspunsul nu poate fi despicat
Nici duplicat,e veșnic singur,
Înveșmântat în egoismul declarat,
Ambiguu ori negru ori alb!
Te-am întrebat dacă mă iubești...
Răspunsul a murit sugrumat!
(1 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Când iubești
Când iubești îți pasă ...
De fiecare lacrimă vărsată
De fiecare adiere a vântului Care-ți vorbește pe glasul lui
De norii toți ca de poveste,
De orice șoaptă ce-ți sosește
De soare,ploaie,mare,munte
De vorbe calde și lucrurile mici mărunte
De gândurile toate,fie rele fie bune,
De fete și băieți din sate,
Și de orașele aglomerate,
Iubirea le ține pe toate!
Eu mă gândesc acum la tine,
Tu mă primești cum se cuvine,
Adio tu singurătate!
(7 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce vrei să-ți spun
Ce vrei să-ți spun când toate s-au cam spus,
Când vorbele ce-au trebuit să zboare s-au topit demul?
Crezi tu că dragostea ne moare,
De voluptatea trupului adoarme?
Sau poate o iubire adevărată să dispară,
Și să transforme bucuria noastră în blestemată dramă?
E dragostea ascunsă în sterpele plăceri,
Este iubirea și amorul fum,iluzii și scorneli?
Cum vrei să-ți spun că te iubesc etern,
Prin spirit sau plăceri?
Ce vrei să-mi ceri când te sărut,
Eu fiind pierdut în ființa ta demult?
Știi bine că îți aparțin ca liber al iubirii prizonier,
Prefer să mor decât să-ți pierd iubirea și infinitul tău mister!
(12 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubirea și Acum
Iubește-mă acum!
Mâine nu exisă,
Ieri este mort,ce ne pasă!
Dansează pe luciul de apă și cântă,
Bea elixirul fericirii,valsează,
Acum este clipa iubirii noastre..viețuiește doar în prezent!
Nimic nu există în afara clipei de-acum,
Iubirea trăiește aici,privește-o!
Respiră odată cu mine și spune-mi ce vreau să aud!
Minciunile tale sunt adevăr pentru mine!
Nu-mi pasă ce zice sau ce crede lumea cea rece,
Exiști doar tu și iubirea ce tună,
Furtuna cu ploaie si vântul turbat ce ne strigă pe nume,
Iar amorul nebun e orfanul ce-și caută zadarnic părinții,
Eu iubindu-te ca pe-un copil rătăcit și uitat!
Tu esti acel acum și aici,
Cu părul ce-i flacără vie!
Șuvoaie de foc ce scântei risipesc,
Clipa aceasta e infinită,
Are timpul ferecat ca o fiară în cușcă,
Ne vorbește povești minunate,
Ce contează de-s minciuni gogonate,
Acum e timpul iubirilor toate!
Să ne iubim doar privindu-ne,
Eu pe tine, tu pe mine,
Neplictisindu-ne vreodată!
Amorul nu știe să moară de fel,
Precum gurile rele ne spun!
Acum este viața, acum este clipa,
Acum este regele ce stă deasupra a toate,
Are sceptrul,coroana,slujitorii puterea,
Viața și moartea și strălucirea!
Acum este ziua sau noaptea,
Acum îți șoptesc dragostea nenăscută vreodată,
E timpul lui Acum personajul de basm născocit,
Iubirea-i tot ce contează,
Făra ea totu-i sărac, pustiit!
(3-13 aug 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Zi de zi
Zi de zi,declarații de dragoste sosite,
Toate-s noi pentru tine scornite,
Este dragostea noastră născocire?
Dacă da,de cine?
Zi de zi îți trimit fermecate de amor aurite cuvinte,
Doar așa depărtarea cea rece trece,
Doar așa ești aici,acum lângă mine!
Zi de zi construim o frumoasă iubire,
Dumnezeu e prezent e chemat permanent,
Când de tine când de mine,
Prin de taină blândă și șoptită rugăciune...
Zi de zi ne iubim izgonind un sfârșit ce nu vine,
Ți-am mai spus,dragostea este doar urcuș,fericire,ascensiune...
Zi de zi construim infinitul iubirii cum îl vrem,
Arhitect e de fapt Dumnezeu,
Zi de zi tu si eu...
(1 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Imaginația
Nu mi-am imaginat vreodată
Că imaginația își are propria imaginație,
Născută din imaginația Creatorului!
Îți poți imagina lesne ce dar este imaginația,
Ce săracă ar fi fost lumea în absența ei,
Iar eu fără ea n-aș avea mare lucru de spus!
Dragostea ar amuți veșnic dacă această biată copilă
Desculță și mai mereu înfometată,
Nu ne-ar vizita!
Rămasă nesupravegheată,ar ajunge repede la casa de nebuni
Cu tot cu posesorul ei...
Necontrolată, imaginația are destulă putere să transforme frumosul în urât, viața în moarte, adevărul în minciună,
Este lipsită de maturitate dar totuși,
Dacă ai ajuns într-o înfundătură de unde nu mai ai scăpare,
Apelează la ea!
Cu siguranță te va salva!
Imaginatia are personalitate nu glumă,
Incredibil ce putere are!
Vei înțelege că imaginația trăiește într-o lume separată în timp ce este umilă slugă a ta!
(19 ian 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Răspuns
Tardiv este răspunsul ce-i transformat în ecou.
Ecoul nu este răspunsul tău.
Timpul trecut aștepta raspunsul singular
Nici pe departe un plural!
Este vorba despre vocea ta
Și despre ecoul generat,
Care devine nefericitul plural!
Zâmbetul este doar o mască
Ce-ascunde tacit minciuna!
Pluralul disimulat în singular
Este meschinul frumos îmbrăcat,
Care invitat la restaurant,
Mănâncă și bea fără rezerve....
Raspunsul nu poate fi despicat
Nici duplicat,e veșnic singur,
Înveșmântat în egoismul declarat,
Ambiguu ori negru ori alb!
Te-am întrebat dacă mă iubești...
Răspunsul a murit sugrumat!
(1 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Când iubești
Când iubești îți pasă ...
De fiecare lacrimă vărsată
De fiecare adiere a vântului Care-ți vorbește pe glasul lui
De norii toți ca de poveste,
De orice șoaptă ce-ți sosește
De soare,ploaie,mare,munte
De vorbe calde și lucrurile mici mărunte
De gândurile toate,fie rele fie bune,
De fete și băieți din sate,
Și de orașele aglomerate,
Iubirea le ține pe toate!
Eu mă gândesc acum la tine,
Tu mă primești cum se cuvine,
Adio tu singurătate!
(7 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce vrei să-ți spun
Ce vrei să-ți spun când toate s-au cam spus,
Când vorbele ce-au trebuit să zboare s-au topit demul?
Crezi tu că dragostea ne moare,
De voluptatea trupului adoarme?
Sau poate o iubire adevărată să dispară,
Și să transforme bucuria noastră în blestemată dramă?
E dragostea ascunsă în sterpele plăceri,
Este iubirea și amorul fum,iluzii și scorneli?
Cum vrei să-ți spun că te iubesc etern,
Prin spirit sau plăceri?
Ce vrei să-mi ceri când te sărut,
Eu fiind pierdut în ființa ta demult?
Știi bine că îți aparțin ca liber al iubirii prizonier,
Prefer să mor decât să-ți pierd iubirea și infinitul tău mister!
(12 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubirea și Acum
Iubește-mă acum!
Mâine nu exisă,
Ieri este mort,ce ne pasă!
Dansează pe luciul de apă și cântă,
Bea elixirul fericirii,valsează,
Acum este clipa iubirii noastre..viețuiește doar în prezent!
Nimic nu există în afara clipei de-acum,
Iubirea trăiește aici,privește-o!
Respiră odată cu mine și spune-mi ce vreau să aud!
Minciunile tale sunt adevăr pentru mine!
Nu-mi pasă ce zice sau ce crede lumea cea rece,
Exiști doar tu și iubirea ce tună,
Furtuna cu ploaie si vântul turbat ce ne strigă pe nume,
Iar amorul nebun e orfanul ce-și caută zadarnic părinții,
Eu iubindu-te ca pe-un copil rătăcit și uitat!
Tu esti acel acum și aici,
Cu părul ce-i flacără vie!
Șuvoaie de foc ce scântei risipesc,
Clipa aceasta e infinită,
Are timpul ferecat ca o fiară în cușcă,
Ne vorbește povești minunate,
Ce contează de-s minciuni gogonate,
Acum e timpul iubirilor toate!
Să ne iubim doar privindu-ne,
Eu pe tine, tu pe mine,
Neplictisindu-ne vreodată!
Amorul nu știe să moară de fel,
Precum gurile rele ne spun!
Acum este viața, acum este clipa,
Acum este regele ce stă deasupra a toate,
Are sceptrul,coroana,slujitorii puterea,
Viața și moartea și strălucirea!
Acum este ziua sau noaptea,
Acum îți șoptesc dragostea nenăscută vreodată,
E timpul lui Acum personajul de basm născocit,
Iubirea-i tot ce contează,
Făra ea totu-i sărac, pustiit!
(3-13 aug 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Zi de zi
Zi de zi,declarații de dragoste sosite,
Toate-s noi pentru tine scornite,
Este dragostea noastră născocire?
Dacă da,de cine?
Zi de zi îți trimit fermecate de amor aurite cuvinte,
Doar așa depărtarea cea rece trece,
Doar așa ești aici,acum lângă mine!
Zi de zi construim o frumoasă iubire,
Dumnezeu e prezent e chemat permanent,
Când de tine când de mine,
Prin de taină blândă și șoptită rugăciune...
Zi de zi ne iubim izgonind un sfârșit ce nu vine,
Ți-am mai spus,dragostea este doar urcuș,fericire,ascensiune...
Zi de zi construim infinitul iubirii cum îl vrem,
Arhitect e de fapt Dumnezeu,
Zi de zi tu si eu...
(1 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)