Durere si suspine
Ai plecat,nu mai e cale de înoarcere
Ai plecat,si inima mea tot zace
Ești prea departe ca să facem măcar pace
Și simt că nimic nu mă mai distrage..
Mi ai zis sa trec peste,dar e greu
Cand eu te vedeam ca pe soțul meu
Atatea vise neîmplinite
Si atatea ganduri care îmi bat în minte
Știu că am greșit,nu sunt perfectă
În ultima vreme mă simt defectă
Si parcă nici viața nu mai e corectă
Si parcă ea devine tot mai suspectă..
Acum ești cu alta de mană,știu
Nici nu știu de ce mai scriu
Cand te vad așa fericit cu ea
Si pielea ei de catifea..
Poems in the same category
Primăvara inimii mele în portugheză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
A primavera do meu coração
Um bom garoto, George...
Um garoto introvertido, George...
Um garoto engraçado, George...
Um garoto como nunca conheci antes, George,
Um menino para quem toda atenção conta, George,
Um menino que gosta de poemas, George,
Um menino expressivo e artístico, George,
Um garoto que quer muito nos levar para passear na hidro bike, George...
Um garoto que realmente quer que nos sentemos e contemos histórias no piquenique, George,
Um menino para ir ao cinema, brinca, George,
Um menino de gostos simples, mas bem escolhidos, George,
Um menino corajoso e determinado, George,
Um garoto que gosta de revistas de moda antiga, George,
Um menino que em todas as ocasiões traz mais flores, doces, George,
Um menino cujos poemas me atraem cada vez mais, George,
Um menino que escreve, corta e reescreve mil vezes até expressar exatamente o que quer, George,
Um menino com quem vou ao vizinho que dá aulas de espanhol, George,
Um menino que, se eu ficar para trás no aprendizado, também medita em mim, George,
Um garoto que ouve quase o mesmo tipo de música, George.
George, minhas lembranças sobre você, como te conheci e o quanto adorei como você escrevia, como você comia pizza, como você ria das minhas piadas (porque normalmente só eu rio), como você às vezes ria de mim, como costumávamos andar pelos becos, como nós dois andávamos de moto, na rodovia do Sol, ultrapassando o limite de velocidade, com os cabelos ao vento, despreocupados, como sabíamos fazer um ao outro se sentir bem, levantar o ânimo, para nós divirta-se em bares, vá a jogos de futebol, grite e cuspa sementes, brinque com meu gato Nebelung, me dê uma caneta que você estava entediado, eu consertaria e você ficaria muito feliz. Doces lembranças, pena que você saiu com não sei qual projeto no Brasil. Não é nada, você era jovem, como diria Otília do "Enigma de Otília", você tinha seus sonhos e tinha que realizá-los. Tem tantas outras meninas, mas você precisava muito desse projeto. Eu te entendo, você não precisou deixe-me muitos poemas, mas vou guardá-los, sua memória florescerá cada vez mais quando eu os ler, folheá-los, quando gostar de sua escrita e do que você queria expressar através dessas linhas.
Vasilica
Nu pot să spun doar Vasilica
Căci este lesne de-nțeles
Ce mai lipsește lângă Vasilica
Tu sigur știi ce îți vorbesc!
Îndrăgostit sunt eu de tine
Și doar așa cu siguranță
Nu bine ci foarte bine îmi și stă,
Nu mai există-n astă lume
Femeie să risipească frumusețe,
Sau blândețe sau să râdă
Așa sonor și pitoresc!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Plec
cu picioarele trecutul usa imi deschide
si eu de el, se pare, ca ma tem demult.
daca-as fuma, acuma o tigara as aprinde.
farima-te. eu ma intorc. eu nu ma uit.
sub epiderma e Antarctida straina,
iar soarele ce ne-ncalzea de mult e stins.
nu-mi spune, ca din nou eu sint de vina.
cu radacini adinci in mine tu te-ai prins.
peste o saptamina imi planific evadarea,
nu pot sa-ti mai ascult nici o minciuna.
tu spui, ca n-o sa plec, ca nu-s de loc in stare,
dar eu te las, plec pentru totdeauna.
sub epiteliu pescarusi de mare zboara,
farima stratul de-amintiri ca gheata gros.
eu plec, chiar daca despatirea nu-i usoara,
eu plec, chiar daca-i foarte dureros.
dar sufletul alunga aceste stoluri.
sint obsedata de ceva ce nu-i al meu.
mi-e greu sa umplu cu ceva tristele goluri,
dar sa te dau cuiva este cu mult mai greu.
din nou cu radacini groase in mine cresti
si asta nu este deloc un semn de bine.
stiu sigur, poeziile mereu mi le citesti,
dar fa-te ca nu-s scrise pentru tine.
Echilibru
Sunt mai deștept decât îți poți închipui
Dar mult mai prost decât îți poți imagina
Dezechilibrul nu îl poți învinui
Am echilibrul rătăcit în palma ta
Atins de patimă nici patul n-are somn
Primind otravă-n diminețile străine
Tot caut zilele-n prezent până adorm
Trăind incert mă risipesc în amintire
Atârnă greu lacrima scursă din creion
Silid cuvintele să piară pe hârtie
Cântarul tremură lipsit de etalon
Nu știe dorul să-l măsoare-n poezie
Căzând din propria-mi balanță mă transform
Strivit de umbletul tăcerii plec din mine
Plutesc absent rostogolindu-mă diform
Cerșind uitării să mă scuture de tine
Cum ar fi marea fără valuri pe ponton
Oglindă soarelui în zilele senine
Cum ar fi dragostea pe rafturi la raion
Să poți alege cântărind ce e mai bine
N-ai echilibru când iubești abandonat
Cărând o stâncă agățată-n amintire
Te-apasă-n jos exagerând dezordonat
Umplându-ți talerul te paște nebunie
Un felinar în noapte
În geamul din odaia mea
seară de seară îmi luminează
un felinar, care zâmbea
și îmi șoptește că veghează
făptura mea în pat întinsă
și de lumina sa cuprinsă.
Un felinar, un ochi de seară
ce peste corpul meu coboară
o rază blândă de lumină
ce la conturul meu se înclină
Iar eu precum floarea de glastră
îl aștept cu drag la fereastră .
Tu picătura luminoasa
de ce-ai ales să-mi bați în casă
și m-ai făcut să te îndrăgesc
atunci când noaptea mă iubesc
sub picăturile tale de lumină
când mă alint ca o felină.
Iubire…
Ochii tăi, două stele-n noapte,
Îmi luminează calea, pas cu pas.
Zâmbetul tău, un soare cald,
Îmi topește inima de gheață.
Din mii de ochii și mii de zâmbete
Ai tăi ochii ca două stele,
Și zâmbet ca un soare m-au cucerit.
Poți tu să fii gelos cat în luna și-n stele
Dar iubirea mea îți e eterna
Primăvara inimii mele în portugheză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
A primavera do meu coração
Um bom garoto, George...
Um garoto introvertido, George...
Um garoto engraçado, George...
Um garoto como nunca conheci antes, George,
Um menino para quem toda atenção conta, George,
Um menino que gosta de poemas, George,
Um menino expressivo e artístico, George,
Um garoto que quer muito nos levar para passear na hidro bike, George...
Um garoto que realmente quer que nos sentemos e contemos histórias no piquenique, George,
Um menino para ir ao cinema, brinca, George,
Um menino de gostos simples, mas bem escolhidos, George,
Um menino corajoso e determinado, George,
Um garoto que gosta de revistas de moda antiga, George,
Um menino que em todas as ocasiões traz mais flores, doces, George,
Um menino cujos poemas me atraem cada vez mais, George,
Um menino que escreve, corta e reescreve mil vezes até expressar exatamente o que quer, George,
Um menino com quem vou ao vizinho que dá aulas de espanhol, George,
Um menino que, se eu ficar para trás no aprendizado, também medita em mim, George,
Um garoto que ouve quase o mesmo tipo de música, George.
George, minhas lembranças sobre você, como te conheci e o quanto adorei como você escrevia, como você comia pizza, como você ria das minhas piadas (porque normalmente só eu rio), como você às vezes ria de mim, como costumávamos andar pelos becos, como nós dois andávamos de moto, na rodovia do Sol, ultrapassando o limite de velocidade, com os cabelos ao vento, despreocupados, como sabíamos fazer um ao outro se sentir bem, levantar o ânimo, para nós divirta-se em bares, vá a jogos de futebol, grite e cuspa sementes, brinque com meu gato Nebelung, me dê uma caneta que você estava entediado, eu consertaria e você ficaria muito feliz. Doces lembranças, pena que você saiu com não sei qual projeto no Brasil. Não é nada, você era jovem, como diria Otília do "Enigma de Otília", você tinha seus sonhos e tinha que realizá-los. Tem tantas outras meninas, mas você precisava muito desse projeto. Eu te entendo, você não precisou deixe-me muitos poemas, mas vou guardá-los, sua memória florescerá cada vez mais quando eu os ler, folheá-los, quando gostar de sua escrita e do que você queria expressar através dessas linhas.
Vasilica
Nu pot să spun doar Vasilica
Căci este lesne de-nțeles
Ce mai lipsește lângă Vasilica
Tu sigur știi ce îți vorbesc!
Îndrăgostit sunt eu de tine
Și doar așa cu siguranță
Nu bine ci foarte bine îmi și stă,
Nu mai există-n astă lume
Femeie să risipească frumusețe,
Sau blândețe sau să râdă
Așa sonor și pitoresc!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Plec
cu picioarele trecutul usa imi deschide
si eu de el, se pare, ca ma tem demult.
daca-as fuma, acuma o tigara as aprinde.
farima-te. eu ma intorc. eu nu ma uit.
sub epiderma e Antarctida straina,
iar soarele ce ne-ncalzea de mult e stins.
nu-mi spune, ca din nou eu sint de vina.
cu radacini adinci in mine tu te-ai prins.
peste o saptamina imi planific evadarea,
nu pot sa-ti mai ascult nici o minciuna.
tu spui, ca n-o sa plec, ca nu-s de loc in stare,
dar eu te las, plec pentru totdeauna.
sub epiteliu pescarusi de mare zboara,
farima stratul de-amintiri ca gheata gros.
eu plec, chiar daca despatirea nu-i usoara,
eu plec, chiar daca-i foarte dureros.
dar sufletul alunga aceste stoluri.
sint obsedata de ceva ce nu-i al meu.
mi-e greu sa umplu cu ceva tristele goluri,
dar sa te dau cuiva este cu mult mai greu.
din nou cu radacini groase in mine cresti
si asta nu este deloc un semn de bine.
stiu sigur, poeziile mereu mi le citesti,
dar fa-te ca nu-s scrise pentru tine.
Echilibru
Sunt mai deștept decât îți poți închipui
Dar mult mai prost decât îți poți imagina
Dezechilibrul nu îl poți învinui
Am echilibrul rătăcit în palma ta
Atins de patimă nici patul n-are somn
Primind otravă-n diminețile străine
Tot caut zilele-n prezent până adorm
Trăind incert mă risipesc în amintire
Atârnă greu lacrima scursă din creion
Silid cuvintele să piară pe hârtie
Cântarul tremură lipsit de etalon
Nu știe dorul să-l măsoare-n poezie
Căzând din propria-mi balanță mă transform
Strivit de umbletul tăcerii plec din mine
Plutesc absent rostogolindu-mă diform
Cerșind uitării să mă scuture de tine
Cum ar fi marea fără valuri pe ponton
Oglindă soarelui în zilele senine
Cum ar fi dragostea pe rafturi la raion
Să poți alege cântărind ce e mai bine
N-ai echilibru când iubești abandonat
Cărând o stâncă agățată-n amintire
Te-apasă-n jos exagerând dezordonat
Umplându-ți talerul te paște nebunie
Un felinar în noapte
În geamul din odaia mea
seară de seară îmi luminează
un felinar, care zâmbea
și îmi șoptește că veghează
făptura mea în pat întinsă
și de lumina sa cuprinsă.
Un felinar, un ochi de seară
ce peste corpul meu coboară
o rază blândă de lumină
ce la conturul meu se înclină
Iar eu precum floarea de glastră
îl aștept cu drag la fereastră .
Tu picătura luminoasa
de ce-ai ales să-mi bați în casă
și m-ai făcut să te îndrăgesc
atunci când noaptea mă iubesc
sub picăturile tale de lumină
când mă alint ca o felină.
Iubire…
Ochii tăi, două stele-n noapte,
Îmi luminează calea, pas cu pas.
Zâmbetul tău, un soare cald,
Îmi topește inima de gheață.
Din mii de ochii și mii de zâmbete
Ai tăi ochii ca două stele,
Și zâmbet ca un soare m-au cucerit.
Poți tu să fii gelos cat în luna și-n stele
Dar iubirea mea îți e eterna
Other poems by the author
Ganduri si durere
Atâta durere simt
Și mă întreb oare cât mă mai mint
Că o sa fie bine
Și că o să mă gândesc la mine
Nu înțeleg unde am greșit
Când eram bine însfârșit
Parcă simt că am obosit
Simt că timpul mi-a sosit
Stau pe geam și mă uit in gol
Și îmi dau seama cât aș vrea sa mor
Din cauza unor cuvinte care dor
Nici planeta nu o mai văd color
Nu înteleg de ce mă simt așa
Când lumea era in favoarea mea
Parcă viața devine tot mai grea
Doamne,măcar de nu m-ar mai durea...
Ganduri si realitate
Noaptea a venit
Toată lumea a adormit
Luna de pe cer a aparut
Iar friciile mele au început
Stau si mă uit pe pereți
Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"
Să auziți în fiecare noapte
Gândurile mele pană la ora șapte
Țip si plâng în disperare
Și mă întreb ,,oare de ce doare?"
Când am tot ce mi-am dorit
Dar tot simt că m-am dezămagit
Doare din ce în ce mai tare
Încat frica imi e mai mare
Frica de eșec si singurătate
Of Doamne,am prea multe păcate
Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc
Sincer,nici eu nu mă suport
Data viitoare sper să am noroc
Să nu mai iau totul ca pe un joc
Ganduri si durere
Atâta durere simt
Și mă întreb oare cât mă mai mint
Că o sa fie bine
Și că o să mă gândesc la mine
Nu înțeleg unde am greșit
Când eram bine însfârșit
Parcă simt că am obosit
Simt că timpul mi-a sosit
Stau pe geam și mă uit in gol
Și îmi dau seama cât aș vrea sa mor
Din cauza unor cuvinte care dor
Nici planeta nu o mai văd color
Nu înteleg de ce mă simt așa
Când lumea era in favoarea mea
Parcă viața devine tot mai grea
Doamne,măcar de nu m-ar mai durea...
Ganduri si realitate
Noaptea a venit
Toată lumea a adormit
Luna de pe cer a aparut
Iar friciile mele au început
Stau si mă uit pe pereți
Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"
Să auziți în fiecare noapte
Gândurile mele pană la ora șapte
Țip si plâng în disperare
Și mă întreb ,,oare de ce doare?"
Când am tot ce mi-am dorit
Dar tot simt că m-am dezămagit
Doare din ce în ce mai tare
Încat frica imi e mai mare
Frica de eșec si singurătate
Of Doamne,am prea multe păcate
Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc
Sincer,nici eu nu mă suport
Data viitoare sper să am noroc
Să nu mai iau totul ca pe un joc
Ganduri si durere
Atâta durere simt
Și mă întreb oare cât mă mai mint
Că o sa fie bine
Și că o să mă gândesc la mine
Nu înțeleg unde am greșit
Când eram bine însfârșit
Parcă simt că am obosit
Simt că timpul mi-a sosit
Stau pe geam și mă uit in gol
Și îmi dau seama cât aș vrea sa mor
Din cauza unor cuvinte care dor
Nici planeta nu o mai văd color
Nu înteleg de ce mă simt așa
Când lumea era in favoarea mea
Parcă viața devine tot mai grea
Doamne,măcar de nu m-ar mai durea...
Ganduri si realitate
Noaptea a venit
Toată lumea a adormit
Luna de pe cer a aparut
Iar friciile mele au început
Stau si mă uit pe pereți
Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"
Să auziți în fiecare noapte
Gândurile mele pană la ora șapte
Țip si plâng în disperare
Și mă întreb ,,oare de ce doare?"
Când am tot ce mi-am dorit
Dar tot simt că m-am dezămagit
Doare din ce în ce mai tare
Încat frica imi e mai mare
Frica de eșec si singurătate
Of Doamne,am prea multe păcate
Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc
Sincer,nici eu nu mă suport
Data viitoare sper să am noroc
Să nu mai iau totul ca pe un joc
Ganduri si durere
Atâta durere simt
Și mă întreb oare cât mă mai mint
Că o sa fie bine
Și că o să mă gândesc la mine
Nu înțeleg unde am greșit
Când eram bine însfârșit
Parcă simt că am obosit
Simt că timpul mi-a sosit
Stau pe geam și mă uit in gol
Și îmi dau seama cât aș vrea sa mor
Din cauza unor cuvinte care dor
Nici planeta nu o mai văd color
Nu înteleg de ce mă simt așa
Când lumea era in favoarea mea
Parcă viața devine tot mai grea
Doamne,măcar de nu m-ar mai durea...
Ganduri si realitate
Noaptea a venit
Toată lumea a adormit
Luna de pe cer a aparut
Iar friciile mele au început
Stau si mă uit pe pereți
Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"
Să auziți în fiecare noapte
Gândurile mele pană la ora șapte
Țip si plâng în disperare
Și mă întreb ,,oare de ce doare?"
Când am tot ce mi-am dorit
Dar tot simt că m-am dezămagit
Doare din ce în ce mai tare
Încat frica imi e mai mare
Frica de eșec si singurătate
Of Doamne,am prea multe păcate
Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc
Sincer,nici eu nu mă suport
Data viitoare sper să am noroc
Să nu mai iau totul ca pe un joc