Dragoste pierdută în flori de primăvară.
Era prea cald să înțeleg că nu mai am putere,
Mă înădușeam in flori de crin, în buze dulci și... miere.
În palmă scrisul nu-l ștergeam, era prea prospată cerneala,
Cuvintele ce mă pierdeau, durerea și cu albăstreala.
Erai cu părul nod, înrămurit în două rădăcini de tei,
Miros ce beat eram de el, pierdut în ochi și în scîntei.
Mergeam cărările de praf, pe lîngă iaz din stele,
Cuvintele ce nu mai văd, sunt încă beat de ele.
Erai in rochie de flori, în multe flori de primăvară,
Eu mă simțeam străin cu noi. Stiam că sunt povară...
Ai spus că visele se pierd și visul meu s-a dus,
Acea cerneală a rămas, albastră în culori de'apus.
Category: Love poems
All author's poems: coffeepeople
Date of posting: 5 марта 2014
Added in favorites: 1
Views: 4605
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Șase decenii-n urmă
Poem: Din când în când
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Poem: Baiatul meu
Poem: Hai cântă mutule
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: raza mea
Poem: Iartă-mă
Cea mai veche lucrare de literatură