Dragoste pierdută în flori de primăvară.
Era prea cald să înțeleg că nu mai am putere,
Mă înădușeam in flori de crin, în buze dulci și... miere.
În palmă scrisul nu-l ștergeam, era prea prospată cerneala,
Cuvintele ce mă pierdeau, durerea și cu albăstreala.
Erai cu părul nod, înrămurit în două rădăcini de tei,
Miros ce beat eram de el, pierdut în ochi și în scîntei.
Mergeam cărările de praf, pe lîngă iaz din stele,
Cuvintele ce nu mai văd, sunt încă beat de ele.
Erai in rochie de flori, în multe flori de primăvară,
Eu mă simțeam străin cu noi. Stiam că sunt povară...
Ai spus că visele se pierd și visul meu s-a dus,
Acea cerneală a rămas, albastră în culori de'apus.
Category: Love poems
All author's poems: coffeepeople
Date of posting: 5 марта 2014
Added in favorites: 1
Views: 4312
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Declarație de dragoste
Poem: Pentru ce ?
Top 5 cărţi mystery&thriller. Recomandări de lectură în această vară
Poem: Pe luna
Poem: Simt singurătatea!
Premiul Nobel pentru Literatură 2022
Poem: Dorul
Poem: Castele de nisip
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei