Cand lumea se va prabusi
Vad o inima prostuta
Care bate cu putere
In cautarea dragostei
Cea din sufletul meu piere.
Si cum durerea se adanceste
In abisul inimii mele
Pentru tine nu face sens
Prabusirea lumii mele.
Poti avea tot pamantul
Si tot pamant vei avea
Pana cand vei invata
Sa-l pictezi cu inima.
Vino sa alergam prin labirintul impadurit
Vino sa gustam din al sufletului sange zvacnit
Si urmand pasii unor straini
Ne vom intoarce la origini.
Cat de sus trebuie sa se inalte un vultur
Pentru a-l vedea zburand?
Cat de inalt trebuie sa creasca un pom
Pentru a te vedea razand?
Nu vei mai vedea lupul strigand la luna
Nu vei mai auzi tunetul in furtuna
Si cand lumea se va prabusi
Tu o vei picta in culorile naturii.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Confuzie
Poem: Plimbare cu motocicleta în turcă
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău
Poem: Dublu rondelet triolet pentru primăvară
Poem: Amintirea altor vremuri
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare
Poem: Amintiri despre noi
Poem: Lumini și oglindă
„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”-18