Aș fi..!
Străin aș fi în astă lume
Fără privirea ta senină,
Precum e cerul fără stele
Și soarele lipsit de lună
Sărac aș fi pe-acest pământ
Fără prezența ta lângă mine,
Tot aurul din lume de-aș avea
Nu te-ar putea înlocui pe tine
Nefericit aș fi eu între oameni
Fără ființa ta să fie printre ei,
Întreaga lume mi-ar fi ostilă
Și chiar dușmani, amicii mei
Dar fericit mă simt că tu exiști
Fără a fi străin printre prieteni,
Cel mai bogat făr' niciun cont
Iubit de tine, fără a fi un nimeni!
Poems in the same category
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ghiveciul cu mușcată!
Am fost pe-atunci atât de tineri,
Când pasul l-am făcut spre tine,
M-ai acceptat, nu m-ai respins,
Și ai pornit la drum cu mine,
Greu m-am decis să cumpăr flori,
Că nu știiam culoarea preferată,
Nici care dintre ele ți-ar plăcea,
Așa că am optat pentr-o mușcată
Mintea atunci, ghiveci mi-a spus,
Că florile tăiate, în timp se ofilesc,
Doar cele în pământ sădite și udate,
Nu se usucă, de mine-ți amintesc
La întâlnire am venit c-o pungă,
Să nu se vadă cadoul cumpărat,
Când l-a zărit, nu i-a venit să creadă,
Și am simțit-o cum s-a-ntristat
Curaj am încercat pe loc să-mi fac,
Să trec peste acel moment penibil,
Am invitat-o la o plimbare pe alei,
Și să-i arăt că sunt un tip sensibil
N-am îndrăznit s-o țin de mână,
Și doar cuvinte seci eu am rostit,
Ne-am despărțit, dar ne-am promis,
Să mergem pe la mănăstiri în circuit
Și chiar așa s-a întâmplat cu noi,
Să vizităm frumoase locuri sfinte,
Și uite-așa am început pasul în doi,
Simțind iubirea, cuprinsă-n jurăminte
.................................
Peste ani am făcut legământ,
Cu fata ce soție mi-a devenit,
Pe lume un fecior ea mi-a adus,
Sunt fericit, iubit și împlinit!
Cu un zâmbet rupt din soare
Ca o stea strălucitoare,
Cu un zâmbet rupt din soare ,
M-ai făcut să simt ,
dragostea ta orbitoare,
Nu am sentimente mai adânci ,
Când la pieptul tău mă strângi,
Atingerile tale moi,
Mă fac să simt că existăm doar noi.
de Laura Lucavischi
Pentru tine
N-am să las ziua să treacă
Fără să-ți spun cât te iubesc...
Chiar dacă timpul încearcă pe furiș să plece
Mereu făcând la fel,
Jucându-și infinitul rol,
Lăsându-și doar umbrele,
Foșnind clipele, furându-le..
Știi bine cum face!
Dispare zâmbind,tăcând
Lăsând al tristeții întunecat zeu
Blestemul meu...
Nu,nu voi lăsa ziua să moară!
O voi ține cu secundele cu orele cu chipul ei încremenită acum,
Cu timp cu tot ce are,cine poate cunoaște,
Dacă mâine renaște
Știind că nu vrea
Pe loc să stea...
Și-ți voi spune cât te iubesc,
Același refren dar altfel,
Mereu cu alte culori,șoptit poate,
Ce-și poartă muzica veselă,
O mică și trecătoare simfonie,
Un foc ce-și arde flacăra sa,
Mister adus din altă lume...
Poate Paradisul din inima ta sau a mea....
Nu-i dragostea însăși viața,
Ce-aduce speranța,gonind tristețea și moartea?
Cum să las ziua să treacă așa,
Fără să-ți spun cât te iubesc,
Parându-mi-se că-s risipit fără tine,
Să fiu doar o tristă fantomă, duh rătăcit
Ori timpul m-a pierdut nemilosul în trecerea sa,
Nelasându-mă să fac ceva..
Pentru tine!
(17 mai 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire).
Da
Da, te urasc, te urasc extrem de mult
Te urasc deoarece din prima clipa mi ai placut.
Da, îmi e dor de tine , nici nu ai idee cat..
Dar ce folos atunci cand între noi sta un biet suflet plăplând?
Da, vreau sa vorbim, pana cand dimineata ne gaseste!
Dar tu nu ma mai cauti si ...speranta mea usor se risipeste.
Da, sunt disperata si nu mi-e rusine sa o spun..
Cred ca nu sunt pregatita înca ..sa iti spun "ramas-bun"...
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ghiveciul cu mușcată!
Am fost pe-atunci atât de tineri,
Când pasul l-am făcut spre tine,
M-ai acceptat, nu m-ai respins,
Și ai pornit la drum cu mine,
Greu m-am decis să cumpăr flori,
Că nu știiam culoarea preferată,
Nici care dintre ele ți-ar plăcea,
Așa că am optat pentr-o mușcată
Mintea atunci, ghiveci mi-a spus,
Că florile tăiate, în timp se ofilesc,
Doar cele în pământ sădite și udate,
Nu se usucă, de mine-ți amintesc
La întâlnire am venit c-o pungă,
Să nu se vadă cadoul cumpărat,
Când l-a zărit, nu i-a venit să creadă,
Și am simțit-o cum s-a-ntristat
Curaj am încercat pe loc să-mi fac,
Să trec peste acel moment penibil,
Am invitat-o la o plimbare pe alei,
Și să-i arăt că sunt un tip sensibil
N-am îndrăznit s-o țin de mână,
Și doar cuvinte seci eu am rostit,
Ne-am despărțit, dar ne-am promis,
Să mergem pe la mănăstiri în circuit
Și chiar așa s-a întâmplat cu noi,
Să vizităm frumoase locuri sfinte,
Și uite-așa am început pasul în doi,
Simțind iubirea, cuprinsă-n jurăminte
.................................
Peste ani am făcut legământ,
Cu fata ce soție mi-a devenit,
Pe lume un fecior ea mi-a adus,
Sunt fericit, iubit și împlinit!
Cu un zâmbet rupt din soare
Ca o stea strălucitoare,
Cu un zâmbet rupt din soare ,
M-ai făcut să simt ,
dragostea ta orbitoare,
Nu am sentimente mai adânci ,
Când la pieptul tău mă strângi,
Atingerile tale moi,
Mă fac să simt că existăm doar noi.
de Laura Lucavischi
Pentru tine
N-am să las ziua să treacă
Fără să-ți spun cât te iubesc...
Chiar dacă timpul încearcă pe furiș să plece
Mereu făcând la fel,
Jucându-și infinitul rol,
Lăsându-și doar umbrele,
Foșnind clipele, furându-le..
Știi bine cum face!
Dispare zâmbind,tăcând
Lăsând al tristeții întunecat zeu
Blestemul meu...
Nu,nu voi lăsa ziua să moară!
O voi ține cu secundele cu orele cu chipul ei încremenită acum,
Cu timp cu tot ce are,cine poate cunoaște,
Dacă mâine renaște
Știind că nu vrea
Pe loc să stea...
Și-ți voi spune cât te iubesc,
Același refren dar altfel,
Mereu cu alte culori,șoptit poate,
Ce-și poartă muzica veselă,
O mică și trecătoare simfonie,
Un foc ce-și arde flacăra sa,
Mister adus din altă lume...
Poate Paradisul din inima ta sau a mea....
Nu-i dragostea însăși viața,
Ce-aduce speranța,gonind tristețea și moartea?
Cum să las ziua să treacă așa,
Fără să-ți spun cât te iubesc,
Parându-mi-se că-s risipit fără tine,
Să fiu doar o tristă fantomă, duh rătăcit
Ori timpul m-a pierdut nemilosul în trecerea sa,
Nelasându-mă să fac ceva..
Pentru tine!
(17 mai 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire).
Da
Da, te urasc, te urasc extrem de mult
Te urasc deoarece din prima clipa mi ai placut.
Da, îmi e dor de tine , nici nu ai idee cat..
Dar ce folos atunci cand între noi sta un biet suflet plăplând?
Da, vreau sa vorbim, pana cand dimineata ne gaseste!
Dar tu nu ma mai cauti si ...speranta mea usor se risipeste.
Da, sunt disperata si nu mi-e rusine sa o spun..
Cred ca nu sunt pregatita înca ..sa iti spun "ramas-bun"...
Other poems by the author
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Cândva în sat!
E seară iar în satul meu natal,
Și umbra e din ce în ce mai lungă,
Iar soarele se duce după deal,
Să-apună, ca mâine să-neajungă
Pe drum trec istoviți țaranii,
Venind pe jos de pe ogoare,
Ei sub căciuli își ascund anii,
Și fețele ridate, arse de soare
În fața lor agale merg vitele,
Sătule, târându-și greu ugerele,
La muls ele vor umple donițele,
La schimb primindu-și tainurile
La porți pe bănci stau babele,
Cu mâna-n vânt semne făcând,
Chemându-și către curte vitele,
Ce se găsesc amestecate-n cârd
Pe ulițe copiii joacă-o miuță,
Cu-o minge din cârpe cusută,
Din când în când câte-o căruță,
Și-n urma ei legată, trasă, o văcuță
E ora când în sat se simt mirosuri,
Venite din casa gospodinelor,
Mâncăruri gătite, stropite cu sosuri,
Ce vor fi servite cu drag la cină soților
Și-n fiecare casă se-aude rugăciune,
Rostită de cei ce au ajuns acasă,
Ei mulțumesc și fac o plecăciune,
Și rând pe rând se pun la masă
Aminte îmi aduc și nu am cum să uit,
Când tata-ntreba pe fiecare-n parte,
Dacă la școala noi lecția-am știut,
Și cum el ne-ndemna să învățăm carte
Din sat la studii, departe am plecat,
Armata am făcut-o sub tricolor,
Prin școli m-am pregătit și educat,
Iar în armată am învățat, cuvântul dor
Acum mă-ntorc mai rar ca altădat'
Pe drum nu-i recunosc pe tineri,
Necunoscut am devenit în sat,
Și simt că timpul n-a-iertat...pe nimeni!
Tăcerea e de aur!
Vorbe!
De când mă știu mult n-am vorbit
și mai ales făr' niciun rost,
Am stat în banca mea și-am învățat
...de la deștept și de la prost.
Mama mi-a spus...ascultă ce zice
fiecare și ia ce ți se pare a fi bun,
Și niciodată nu pune etichetă...că
unu-i înțelept și celălalt nebun.
Când gura o deschizi...ai grijă vorba
nu se mai întoarce,
Și mult are de câștigat...cel ce limba
și-o strunește și tace.
O vorbă din popor ne zice...tăcerea
e de aur când nimic nu ai a spune,
Așa că tu învață, de la viață,..ce-i rău
și ce e bine și stop ispitei pune.
Dar, nici mut nu fi când știi că ai
dreptate și pe nedrept ești acuzat,
Le spune verde-n față...unde-au
greșit, mințit și te-au lezat.
Gându-mi închei...spunându-vă
ce mult îmi place,
De Omul drept, ce mult nu vorbește,
tace și bine face.
Nu înțeleg!
Nu pot să înțeleg de ce
La toți ne este foarte greu,
În țara-n care ne-am născut
De unde vreau să plec și eu
Nu înțeleg de ce ne păcălesc
Când noi prin vot i-am ales,
Și am crezut în tot ce au promis
Pâna-am văzut că au doar interes
Vorbim cu ei când ne-ntâlnim
Și nu le cerem vreo pomană,
Decât să-și țină al lor cuvânt
Și să-și păstreze fața lor umană
Pe zi ce trece tot mai mulți plecăm
Peste hotare în țari ce ne doresc,
Fiindcă aici vedem că-i nedreptate
Iar dincolo corect ei ne plătesc
Și tot mai des rămâne locul gol
Că cei ce pleacă nu se mai întorc,
Chiar dacă-aici trăiesc părinții lor
Cu griji, nevoi ce de puteri îi storc
Nu știm cum să mai punem votul
Că toți ne spun ce mult le pasă,
Dar când ajung acolo sus ne uită
Iar frații noștri nu-s aduși..acasă!
Frumoasa mea!
Tu care zi și clipă lângă mine stai
Și dragoste curată îmi aduci în casă,
Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,
Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă
Cândva demult te-am întâlnit
Și inima în piept mi-a tresărit,
Nu am putut tic-tacul să-l opresc
Și nici s-ascund cum mă roșesc
Erai frumoasă ca floarea lunii mai
Gingașă, dulce și firavă ca un pai,
Te-am invitat de vrei să ne plimbăm
Și poate două vorbe să schimbăm
Și norocos am fost că tu ai acceptat
Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,
Apoi ne-am pus pe banca de sub tei
Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei
Te văd și-acum cum te-ai retras
Când ți-am cerut să vii spre mine,
Și-aveai un tremurat ușor în glas
Iar eu eram emoționat la fel ca tine
Cum aș putea să uit în astă viață
Câ mâinile ni s-au atins deodată,
Și am simțit pentru întâia dată
Fiorul dragostei venit de la o fată
Curaj țin minte cum mi-am făcut
Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,
Te-am luat în brațe puțin forțat
Și un sărut șiret eu ți-am furat
Convins fiind că mult nu am greșit
Am îndrăznit să mai repet odată,
Apoi în liniște pe-alei noi am pornit
Cu gândul la o dragoste adevărată
...............................
Și-acum de mână noi ne ținem
Iubirea, dragostea ne însoțește,
Și nu uităm mereu să spunem
Un mulțumesc, Celui ce ne iubește!
Duminica Floriilor!
Aștept să merg la slujbă
Dar nu pentru vreun leu,
Azi nu-mi doresc câștiguri,
Și doar s-aud de Dumnezeu
Răsună bing de deșteptare
Ce mă îndeamnă ca să vin,
E clopotul bisericii din deal
Un semn de rugă la creștin
Ne îmbrăcăm de sărbătoare
Și cu evlavie pornim la drum,
Soția poartă pe cap năframă
Iar eu un bleumarin costum
În fața noastră e mulțimea
Ce merge înspre-același loc,
Cu toți-L căutăm pe Domnul
În locul sfânt, nu într-un bloc
Astăzi este Duminica Floriilor
Când IIsus intră-n orașul sfânt,
Nu pe un cal și pe mânzul asinei
Poporul strigă,,Osana", salutând
În liniște cu umilintă ascultăm
Cum Lazăr din mormânt a înviat,
E semnul biruinței asupra morții
Și al iubirii pentru cel apropiat
Mă uit în jur și mă simt fericit
Că am putut să sorb cuvântul,
Sa fiu mai bun, să am credință
Că-n viitor voi părăsi pământul
Sunt luminat și plec spre casă
În mână cu crenguțe de finic,
Și-n minte îmi repet neîncetat
Că fără dragoste..nu ești nimic!
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Cândva în sat!
E seară iar în satul meu natal,
Și umbra e din ce în ce mai lungă,
Iar soarele se duce după deal,
Să-apună, ca mâine să-neajungă
Pe drum trec istoviți țaranii,
Venind pe jos de pe ogoare,
Ei sub căciuli își ascund anii,
Și fețele ridate, arse de soare
În fața lor agale merg vitele,
Sătule, târându-și greu ugerele,
La muls ele vor umple donițele,
La schimb primindu-și tainurile
La porți pe bănci stau babele,
Cu mâna-n vânt semne făcând,
Chemându-și către curte vitele,
Ce se găsesc amestecate-n cârd
Pe ulițe copiii joacă-o miuță,
Cu-o minge din cârpe cusută,
Din când în când câte-o căruță,
Și-n urma ei legată, trasă, o văcuță
E ora când în sat se simt mirosuri,
Venite din casa gospodinelor,
Mâncăruri gătite, stropite cu sosuri,
Ce vor fi servite cu drag la cină soților
Și-n fiecare casă se-aude rugăciune,
Rostită de cei ce au ajuns acasă,
Ei mulțumesc și fac o plecăciune,
Și rând pe rând se pun la masă
Aminte îmi aduc și nu am cum să uit,
Când tata-ntreba pe fiecare-n parte,
Dacă la școala noi lecția-am știut,
Și cum el ne-ndemna să învățăm carte
Din sat la studii, departe am plecat,
Armata am făcut-o sub tricolor,
Prin școli m-am pregătit și educat,
Iar în armată am învățat, cuvântul dor
Acum mă-ntorc mai rar ca altădat'
Pe drum nu-i recunosc pe tineri,
Necunoscut am devenit în sat,
Și simt că timpul n-a-iertat...pe nimeni!
Tăcerea e de aur!
Vorbe!
De când mă știu mult n-am vorbit
și mai ales făr' niciun rost,
Am stat în banca mea și-am învățat
...de la deștept și de la prost.
Mama mi-a spus...ascultă ce zice
fiecare și ia ce ți se pare a fi bun,
Și niciodată nu pune etichetă...că
unu-i înțelept și celălalt nebun.
Când gura o deschizi...ai grijă vorba
nu se mai întoarce,
Și mult are de câștigat...cel ce limba
și-o strunește și tace.
O vorbă din popor ne zice...tăcerea
e de aur când nimic nu ai a spune,
Așa că tu învață, de la viață,..ce-i rău
și ce e bine și stop ispitei pune.
Dar, nici mut nu fi când știi că ai
dreptate și pe nedrept ești acuzat,
Le spune verde-n față...unde-au
greșit, mințit și te-au lezat.
Gându-mi închei...spunându-vă
ce mult îmi place,
De Omul drept, ce mult nu vorbește,
tace și bine face.
Nu înțeleg!
Nu pot să înțeleg de ce
La toți ne este foarte greu,
În țara-n care ne-am născut
De unde vreau să plec și eu
Nu înțeleg de ce ne păcălesc
Când noi prin vot i-am ales,
Și am crezut în tot ce au promis
Pâna-am văzut că au doar interes
Vorbim cu ei când ne-ntâlnim
Și nu le cerem vreo pomană,
Decât să-și țină al lor cuvânt
Și să-și păstreze fața lor umană
Pe zi ce trece tot mai mulți plecăm
Peste hotare în țari ce ne doresc,
Fiindcă aici vedem că-i nedreptate
Iar dincolo corect ei ne plătesc
Și tot mai des rămâne locul gol
Că cei ce pleacă nu se mai întorc,
Chiar dacă-aici trăiesc părinții lor
Cu griji, nevoi ce de puteri îi storc
Nu știm cum să mai punem votul
Că toți ne spun ce mult le pasă,
Dar când ajung acolo sus ne uită
Iar frații noștri nu-s aduși..acasă!
Frumoasa mea!
Tu care zi și clipă lângă mine stai
Și dragoste curată îmi aduci în casă,
Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,
Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă
Cândva demult te-am întâlnit
Și inima în piept mi-a tresărit,
Nu am putut tic-tacul să-l opresc
Și nici s-ascund cum mă roșesc
Erai frumoasă ca floarea lunii mai
Gingașă, dulce și firavă ca un pai,
Te-am invitat de vrei să ne plimbăm
Și poate două vorbe să schimbăm
Și norocos am fost că tu ai acceptat
Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,
Apoi ne-am pus pe banca de sub tei
Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei
Te văd și-acum cum te-ai retras
Când ți-am cerut să vii spre mine,
Și-aveai un tremurat ușor în glas
Iar eu eram emoționat la fel ca tine
Cum aș putea să uit în astă viață
Câ mâinile ni s-au atins deodată,
Și am simțit pentru întâia dată
Fiorul dragostei venit de la o fată
Curaj țin minte cum mi-am făcut
Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,
Te-am luat în brațe puțin forțat
Și un sărut șiret eu ți-am furat
Convins fiind că mult nu am greșit
Am îndrăznit să mai repet odată,
Apoi în liniște pe-alei noi am pornit
Cu gândul la o dragoste adevărată
...............................
Și-acum de mână noi ne ținem
Iubirea, dragostea ne însoțește,
Și nu uităm mereu să spunem
Un mulțumesc, Celui ce ne iubește!
Duminica Floriilor!
Aștept să merg la slujbă
Dar nu pentru vreun leu,
Azi nu-mi doresc câștiguri,
Și doar s-aud de Dumnezeu
Răsună bing de deșteptare
Ce mă îndeamnă ca să vin,
E clopotul bisericii din deal
Un semn de rugă la creștin
Ne îmbrăcăm de sărbătoare
Și cu evlavie pornim la drum,
Soția poartă pe cap năframă
Iar eu un bleumarin costum
În fața noastră e mulțimea
Ce merge înspre-același loc,
Cu toți-L căutăm pe Domnul
În locul sfânt, nu într-un bloc
Astăzi este Duminica Floriilor
Când IIsus intră-n orașul sfânt,
Nu pe un cal și pe mânzul asinei
Poporul strigă,,Osana", salutând
În liniște cu umilintă ascultăm
Cum Lazăr din mormânt a înviat,
E semnul biruinței asupra morții
Și al iubirii pentru cel apropiat
Mă uit în jur și mă simt fericit
Că am putut să sorb cuvântul,
Sa fiu mai bun, să am credință
Că-n viitor voi părăsi pământul
Sunt luminat și plec spre casă
În mână cu crenguțe de finic,
Și-n minte îmi repet neîncetat
Că fără dragoste..nu ești nimic!