Aș fi..!

E ziua ta frumoasa mea,

Și-s fericit că-mi ești femeie,

Tu ai căzut precum o stea,

Te-am prins și pus sub cheie

În casa noastră luminezi,

Căldură, dragoste aduci,

La toate tu mereu veghezi,

Și niciodată nu le-ncurci

Tu ești ființa binecuvântată,

Ce nouă-n dar ne este dată,

Mie să-mi fii soția mult visată,

Iar pentru Edy, o mamă adorată

La tine noi cu drag privim,

Și-ți mulțumim că tu exiști,

Te prețuim, iubim și îți dorim,

Să nu ai niciodată, ochii triști

Flori îți vom aduce noi mereu,

Punând în ele dragoste și dor,

Și-l vom ruga pe Dumnezeu,

Să fie-n casa noastră și-n viitor

Acum vreau să mărturisesc,

Și să vă spun despre o cheie,

Pe care-am vrut s-o folosesc,

Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Dă-mi la o parte versurile …

și șoaptele

Dă-mi la o parte visele

și gândul cum că … noi doi!

Dă-mi trupul la o parte iar palmele ...

de pe umeri-ți goi …

Dă-mi la o parte razele de soare

Și o să vezi cum stelele apar pe cer,

Și cum lumea se răcește într-un aprig ger.

Dă-mi la o parte frunzele …

de pe al meu pământ

să vezi cum toate se sfârșesc …

în măcinatul morilor de vânt.

Dă-mi totul uitării,

ia-mi totul si lasă-mi nimic!

Dă-le pe toate la o parte

și ai să mă găsești așa cum sunt eu,

un fel de … al tău întuneric.

(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)

Pleacă-n departare gândul purtat de-a dorului suflare,

Rătăcind prin colț de lume s-adâncește tot mai tare

Dar răzbate la lumină din nevolnicul abis,

Găsindu-și loc de răsuflare la un geam întredeschis.

În a soarelui lumină, păru-i strălucește parcă

Și asemeni unei stele luminează gândul meu.

În privire-i se citește numai doruri ce-o încearcă,

Ea, la piept îmi strânge poza, s-o privească îi e greu...

Se așează pe genunchi și cu dragoste în glas,

Ea, se roagă pentru mine, pentru noi și lacrimi

Cad din ochii ei albaștrii și pe obraz i-a mai rămas

Doar o urmă de bujori scuturați de dor și patimi!

Ploaia bate la fereastră, vântul suflă dinspre vale,

Gându-mi nu mai zăbovește și se-ntoarce pe-a sa cale.

A găsit la geamul tău forța ca să reușească

Pe cărarea ce-a ales-o, chiar de-i greu o să răzbească!

În  suflet plouă, curge rece  fără milă

Ude sunt scările din cer și nu-i lumină

Alunecând n-ajunge soarele spre ziuă

Norul plimbând umbrește-o inimă senină

Ploaie se cațără-n văzduh căzând pe lună

Să ude-n nopte cu tristețe și furtună

Vântul nebun aleargă  suflet  să răpună

Doi ochi văd ochi ce-aruncă lacrimi în fântână

Se șterg culorile din flori curgând plouate

Petale albe cad în gol pierind secate

Încet și  frunzele-au plecat căzând uscate

De dor rămân doar paie ude scuturate

Ne-apasă timpul fără timp să ne ajute

Ploaia secundelor pierdute ard tăcute

Se-așează greu smulgând din aripile ude

Zborul rămâne-o amintire printr-e sute

Plouă degeaba, fără rost, fără dreptate

Plouă din ochi, plouă din suflete-ntristate

Plouă cu dor, plouă cu inimi sfârtecate

Plouă în lung, plouă în lat, plouă în toate

Întâi mai era ca-n rai,

Ziua-n care te bucurai,

Familiei I te alătuilrai,

Explorai locuri pe care le adorai,

Pe nimeni nu ignorai,

Peste tot te aventurai.

Te rog iartă-mă, 

Știu nu am procedat corect

Te-am părăsit

Chiar daca nu mi-ai greșit cu nimic. 

Te rog vorbește cu mine, 

Spune ceva

Nu rămîne în tăcere

Căci mă voi scufunda în lacrimile mele.

Venim astăzi să colindăm,

Pe bunici să-i bucurăm,

Sănătate multă le dorim,

Iubire, dragoste le oferim

Seara asta suntem cu voi,

Și știm c-aveți, unele boli,

Bunicul, are dureri de oase,

Bunica, ceva grăsimi pe vase

Noi știm că ei se-mpacă bine,

Precum un pisoi, c-un câine,

Când cățelul latră tare,

Pisicuța-si scoate gheare

Dar acum când e Craciun,

Bunicul, e omul bun,

Și bunica-i mulțumește,

Și pe loc, îl răsplătește,

Cu bucate pe alese,

Puse frumos pe mese,

De copii cu drag aduse,

Care astăzi le-au făcut,

Pentru cei, ce i-au născut

Acum să cântăm în prag,

Un colind frumos și drag,

Despre Nașterea lui IIsus,

Pruncul sfânt ce șade Sus

Colindăm, colindăm pe seară,

Vouă vă aducem veste bună,

Că s-a născut în ieslea goală,

Pruncul ce poartă azi, cunună

La oameni El, din înalt a venit,

Să ne ierte pe toți de păcate,

Iar drept răsplată, El a primit,

Trădare, batjocură si multa răutate

În seara asta de Craciun,

Noi toți cântăm cu veselie,

Și colindăm la omul bun,

Și vrem s-aducem, bucurie

Dar an de an, mai rar se-aude,

De Nasterea Pruncului drag,

Se pierd și obiceiuri și colinde,

Și tot mai puțini copii, in prag

Cu umilinta, noi ne rugam la Tine,

Ca omenirea, s-o schimbi în bine,

Iar noi să nu uităm in veci, vreodată,

Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!

Scrisa de Cezar!

Pe curând!

Nu căuta fericirea,

Unde alții au pierdut-o,

Acolo vei afla dezamăgirea,

Pe care n-ai cerut-o

Nu căuta adevărul,

Unde e multă minciună,

Ni l-a adus Eva cu mărul,

Îl ocolim ne place pruna

Nu căuta a înțelege,

Unde nimic nu e de înțeles,

Și nici nu-ți fă propria lege,

Că in final, prin ea, altu-i ales

Nu căuta să afli,

Unde s-a dus tinerețea,

Pentru că știi și nu te păcăli,

Spune-i adio și mergi cu bătrânețea

....................................

Caută drumul și calea dreaptă,

Ce te conduc spre mântuire,

Mai dă un ban, mai fă o faptă,

Că firul vieții se-ntinde și e subțire!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Astăzi vreau să fim doar noi,

Și să ne plimbăm pe cărare,

Să ne-amintim acum în doi,

De-a noastră primă sărutare

Eu un tânăr venit de la țară,

Tu cu educație aleasă la oraș,

Eu visând să te sărut pe seară,

Tu distantă, rece ca un pisc golaș

Demult n-am mai fost pe cărare,

Poate că locul, nici nu-l mai găsim,

Dar nu cred c-ar fi vreo supărare,

Dacă pe drum ne-oprim și povestim

Și cât de multe avem de a ne spune,

De la al nostru prim nevinovat sărut,

Și prin câte am mai putut noi trece,

Și muțumiți am fost, prea mult nu am cerut

Cărarea căutată, demult a dispărut,

Așa că pe o bancă, noi ne-am așezat,

Și greu n-a fost să capăt un sărut,

De la ființa dragă, cu care-n viață am plecat

Acum ne facem timp pentru plimbări,

Și-am renunțat demult, la-aduna averi,

Și tot mai des ne spunem, mergând pe cărări,

Cuvinte de iubire, care n-au fost rostite...ieri!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Am ajuns la anii vieții

Când pot spune am de toate,

Și te rog pe Tine Doamne,

Dă-mi mai multă sănătate

Am și casă și nevastă,

Puțini bani puși deoparte,

Mândru sunt de fiu și noră,

Că au studii și știu carte

Încă sunt în câmpul muncii,

Mă îndrept spre pensionare,

Ziua o încep cu Tatăl Nostru,

Și nu uit s-aprind o lumânare

Simt cum timpul trece iute,

Și îmi ia cu el din viață anii,

Doar câțiva am vrut să cumpăr,

A zâmbit și spus..păstrează banii!

Tu care zi și clipă lângă mine stai,

Și dragoste curată îmi aduci în casă,

Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,

Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă

Cândva demult te-am întâlnit,

Și inima în piept mi-a tresărit,

Nu am putut tic-tacul să-l opresc,

Și nici cum să ascund că mă roșesc

Erai frumoasă, ca floarea lunii mai,

Gingașă, dulce și firavă ca un pai,

Te-am invitat de vrei să ne plimbăm

Și poate două vorbe să schimbăm

Și norocos am fost că tu ai acceptat,

Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,

Apoi ne-am pus pe banca de sub tei,

Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei

Te văd și-acum cum te-ai retras,

Când ți-am cerut să vii spre mine,

Și-aveai un tremurat ușor în glas,

Iar eu eram emoționat la fel ca tine

Cum aș putea să uit vreodată,

Când mâna mea s-a atins de a ta,

Și am simțit pentru întâia dată,

Fiorul dragostei venit de la o fată

Curaj țin minte cum mi-am făcut,

Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,

Te-am luat în brațe puțin forțat,

Și un sărut șiret eu ți-am furat

Convins fiind că mult nu am greșit,

Am îndrăznit să mai repet odată,

Apoi în liniște pe-alei noi am pornit,

Cu gândul la o dragoste adevărată

...............................  

Și-acum de mână noi ne ținem,

Iubirea, dragostea ne însoțește,

Și nu uităm mereu să spunem,

Un mulțumesc, Celui ce ne iubește

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Ce bine e că sunt copil,

În trup și chip de-adult,

Și lacrima nu mi-o rețin,

Când simt să plâng

Ce mult îmi place să vorbesc,

De dulcea mea copilărie,

De satu-n care m-am născut,

Și unde am primit un nume,

Ce mândru sunt unde-am ajuns,

Trecând prin școli și greutăți,

Și că nu m-am lăsat învins,

De cei ce ura o sădesc

Ce fericit mă simt că mă alinți,

Și permanent ești lângă mine,

Cum aș putea vreodat' să uit,

Iubirea ta...soția mea cea bună

............................

Nu sunt vreun mare menestrel 

Și doar un novice,

Și nici nu-mi doresc să fiu model,

Și doar un om ce crede-n vise

...................................

Vouă mă-nclin și mulțumesc,

Că versurile scrise le citiți,

Făr' a vă ști, vă prețuiesc,

Și-n viața mea sunteți...bine veniți!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!