Sanatoriu cu jacuzzi
În incinta curvelor din sanatoriu
Arunc in dulap aroma de doliu
Ma dezbrac lent si erotic
Sa ma admire precum un narcotic
Femei frumoase si stranse la burtă
Striga de bine si de dragoste urlă
Sunt iubite, se scalda in decadance
Le curge după tânărul student
Milele de cicatrici ma ating
Precum un melc la urechi ma ling
Se dau jos mai in genunchi
Și-mi fac placut la rărunchi
Poems in the same category
Corega în franceză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Faisons un voyage dans le temps comme celui-ci,
Nous choisissons notre période, sur 10 ans,
Nous ajoutons plus d'années à Cecilia,
Toujours belle, quel que soit l'âge,
La beauté jaillit d'elle,
Et cela se reflète dans son naturel, son sens de l'humour, sa façon d'harmoniser les couleurs issues de gammes chromatiques proches, sa fraîcheur, qui sent toujours les fleurs indiennes les plus intéressantes, tous les traits qui la décrivent,
La beauté se conserve, encore plus, avec l'âge, Cecilia devient beaucoup plus joviale, plus drôle, plus tolérante, plus détendue, plus joueuse, a une personnalité plus effervescente, disons...
On pourrait être tout aussi drôle en racontant un incident assez unique dans la vie de Cecilia,
A 50 ans, Cecilia prononce les mots aussi vite, musicalement et correctement qu'avant,
Cependant, il y a aussi des mots ou des jeux de mots qui la mettent en difficulté, c'est un défi assez embarrassant lorsqu'elle se retrouve à devoir parler en public,
On peut aussi dire que cela s'est produit alors qu'il était au pique-nique, admirant l'herbe vert émeraude,
Toute la famille était réunie, dans le pré, à côté des vaches qui gambadaient tranquillement et grignotaient de l'herbe, comme je m'arrosais à outrance, enfant, avec la gomme utilisée pour fabriquer des ballons, d'un diamètre aussi grand que le lune,
C'est pratiquement impossible pour moi de mesurer, mais de toute façon, il y avait de gros ballons qui sortaient,
Cecilia se sent bien, elle rit, elle sourit, plus qu'elle ne le ferait dans 50 ans, elle aime les gens qui ont un sens de l'humour très développé, seulement un phénomène étrange se produit, depuis qu'elle a abandonné ses dents naturelles, au profit des prothèse,
Le dentiste a recommandé des facettes, mais elle ne le fait pas, car elle les perd comme des pièces de jeu et veut s'assurer que la nouvelle dentition sera complète et correctement réalisée, tout comme sa bouche.
En plaçant une substance au goût de ciment dans sa bouche, le dentiste prit le moule de la prothèse,
Deux semaines plus tard, on lui a demandé de venir le chercher et de l'utiliser avec la certitude qu'il était terminé à tous points de vue,
Cécilia, contente d'être à l'écart, le prend, fait des exercices pour s'y habituer,
Cela fait environ deux semaines qu'elle l'a, mais Cecilia est une fille adaptable, rien ne peut lui faire renoncer à sa gaieté, pas même le fait qu'il y ait d'autres dents,
Elle était avec ses amis dans le pré, pensait-elle, rien que pour pratiquer sa diction avec sa nouvelle prothèse, calmement, avec une certaine prudence, en disant des jeux de mots,
Et la jeune fille dit : "Elle vend des coquillages au bord de la mer",
La prothèse est tombée, elle s'est détachée instantanément, on voyait que quelque chose n'était pas tout à fait naturel, au mouvement de sa mâchoire,
La prothèse se pose directement dans le verre de cerise,
Cécile était étonnée de la folie qui s'était produite,
Qu'a fait le dentiste lorsqu'il l'a réparé ? Il pensait qu'il voulait pêcher, pas pour l'aider à avoir moins de dents tordues, il ne l'a pas beaucoup aidée avec le tour non plus, s'excusant poliment, très professionnellement, en lui disant que de tels travaux dentaires étaient dus à l'orthodontiste, pas au dentiste.
Cécilia ne sait plus quoi croire, comment voir les choses pour arriver à un dénominateur commun avec ses conclusions,
Elle imagine que le dentiste l'a trompée, profitant de sa naïveté, lui a fabriqué sa prothèse à la hâte, sans tenir compte des particularités de sa bouche, de tous les détails qu'il aurait dû regarder, lui a pris son argent et lui a laissé une prothèse qui laisse beaucoup à faire. être désiré,
Nerveuse, Cécilia n'hésite plus, elle ouvre rapidement son téléphone (il ne lui reste plus que 20% de batterie, il lui faut donc évacuer ses frustrations rapidement et efficacement), dans la liste de contacts elle sélectionne le médecin qui lui a offert ce cadeau,
Elle commence par ses excuses : ,, Bonjour, (je ne sais pas à quel point cela pourrait être bon) docteur, je m'appelle Cecilia, j'ai 50 ans et je vous ai rendu visite il y a deux semaines pour une prothèse, vous m'avez pris des mesures, tout s'est bien passé niveau organisation, les matériaux sont durables, je pense que je pourrai utiliser la prothèse pendant de nombreuses années encore. Mon seul problème, tu sais ce que c'est ? Ça me sort de la bouche à chaque fois que je veux parler, ça ne me laisse même pas marmonner deux mots, c'est terrible de ne pas pouvoir parler, de ne pas pouvoir exprimer ce que tu as en tête..."
Le docteur : Eh bien, comment me parles-tu maintenant ?
Cécilia, d'un ton dur :,, Docteur, vous vous moquez de moi ????!!! J'ai un problème avec la prothèse que vous m'avez créée !! S'il vous plaît, traitez-le au plus vite !"
Cécilia vient aux consultations, le médecin regarde, il demande plutôt à la patiente comme pour la conseiller :,,Avez-vous entendu parler de Corega ? Savez-vous au moins ce que c'est ?
Cécilia : "Bien sûr que je sais, c'est la colle pour prothèses dentaires."
Docteur :,, Si vous savez, pourquoi ne l'utilisez-vous pas ? »
Cecilia s'assoit et réfléchit, elle fait aussi ce compromis et achète Corega. Au bout de quelques nuits, les gencives se sont habituées au produit, d'ailleurs Cécilia recommande vivement Corega, pour des dents bien fixées.
Cecilia :,,C'est le produit qui ne m'ajamais déçu même dès la première application ! Corega a changé ma vie !"
Fierbe vinul!
Azi în beci eu am intrat
Să văd dacă vinul fierbe,
L-am gustat dar și mustrat
Că m-a lăsat...fără vorbe!
Am în beci și alb și roșu
Că sunt un om gospodar,
Vouă vă dă un sfat moșu
Beți pe zi...doar un pahar!
Astăzi l-am servit pe socru
C-un vin negru de butuc,
Când am venit de la lucru
Și după puțin..schinduc!
Beau un vin, dar cu măsură
Și doar când m-așez la masă,
Știu să îmi pun stop la gură
Să nu am scandal...în casă!
Soluția perfectă
(rezolvare imaginară unei probleme care ar fi existat)
Imaginează-ți că deși te-ai străduit, ceva tot te trage în jos,
Imaginează-ți că acel ceva ar fi media la matematică,
Imaginează-ți că doar ea ,,readuce la viață" carnetul tău de note,
Imaginează-ți că rudele de gradul nu mai știu care o să comenteze,
Imaginează-ți că nu pentru rude ai învățat, dacă ai fi învățat...
Imaginează-ți că nici pentru vecina de la etaj,
Imaginează-ți că ți s-a răspuns întrebărilor,
Imaginează-ți că ai aflat, într-un sfârșit, cât de mult îi pasă profului care te-a încheiat cu media respectivă,
Imaginează-ți că ți-e teamă să o arăți și altora,
Imaginează-ți că va veni și acea clipă la un moment dat,
Imaginează-ți că, totuși nicio vânzătoare nu te poate înșela, cu toate că tu ai acea medie,
Imaginează-ți că va fi mai lejer cu orele, că vine vacanța și nu știu ce,
Imaginează-ți că diriginta vrea să facă o ieșire în oraș,
Imaginează-ți că este de acord cu tine și că veți vizita fabrica de pâine,
Imaginează-ți că sunteți deja acolo,
Imaginează-ți că o doamnă drăguță vă explică procesul de fabricație,
Imaginează-ți că, profitând de o clipă de neatenție din partea tuturor, iei și arunci carnetul de note în malaxor,
Imaginează-ți că acum se va afla aleatoriu ce medie ai avut la matematică,
Imaginează-ți că, în rândul cetățenilor și cetațenelor iubitoare de pâine, sigur se va găsi cineva să găsească, în pâinea achiziționată, o bucățică de hârtie, ca un răvaș, pe care scrie ,,4 (patru)".
Una dintre ele...
Afară-i soare, în casă plouă, cineva o rupt baraca,
Fuego la microfon și Voltaj îi schimbă placa.
Iarbă udă, nu stropită, apă pură de la stat...
Sar copacii pe-arătură, fiindcă-i iar băută nașa.
Fiind în locul băștinaș, poți să vezi o fericire mare,
Oamenii sunt la grătare, copiii nu au stare,
Iși dau cu capu' de borduri, fetele stau la taclale...
Câinii au picioare...
Unu-ncearcă să-și combine vara...
Mai sunt răsaduri inferioare...
Bătrâni ca semnu' de-ntrebare... -> ?
Vor mișcare, pe sedentarism
Ies la vot, CĂ LINg sudoare.
D-ai frumos...prin ciroză, totu-i roz,
Emoji-uriile par să zboare,
Că-s golanii pe Tik Tok
Fără G-uri, au doar GheGhe-n buzunare.
Prin contrast, Techeș pă tine...
Faci în pat, când vine Stresu'...
Soarele lună devine,
Fără sens, se pierde sensu'....
În vecini, o stradă-n dreapta,
Vezi un altfel peisaj....
Sumbru și fără căldură,
Brusc rămâi fără limbaj...
Tună fulgeru' din tobe, fac raliuri ciorile...
Cad semințe fără număr,
Muiesc și-mprejmuiesc...
În seringe toate bolile...
Un delfin în colivie,
Îi Ies păianjenii din burtă,
Vezi scheleți, în carne vie,
Fără dulce... fără turtă...
Vampirii extenuați să sugă,
Cu zale, înloc de dinți,
Șobolani cu patru capete,
Și ei, la rându' lor, plictisiți să fugă...
Fix în mijloc, construit,
Pe-o fundație de cenușă,
Celor omorâți de vi,
Arși sadistic pe-o țepușă.
Un spital, în formă de B,
Și o vorbă sună...
Șoptit, in frica de cuvânt:
,,Acolo stă BABA NEBUNĂ!"
Prinși între pereți calcarici,
Clan de clică clandestină...
Clar, îi crezi medici arhaici,
C-au clacat, pentr-o cretină...
Întuneric abundent pe holuri,
Țevile de gaz au goluri și icoanele au coarne,
Viermii-s morți de la mâncare,
Voluntari înnvoluntari, blocați în roluri oarbe...
Baba stă pe patu' de spital, și doarme...
Unde soare nu răsare,
Avea să vină și apusu',
A pus dracu' p'-unu:
Să se-mpiedice de tocu' ușii...
Ș-acum v-a primi răspunsu'...
Ca băiatu'-mi dimineața,
Se trezește baba, fără jenă,
Într-un glas zice: ,,Davai ceas!",
Și se-apucă să le-arate-o schemă.
Își dislocă maxilaru', cască gura cât s-ajungă,
Strigă: ,,NEI!" Și crăcănat, în fugă...
Saltă doctoru'-n grumaz, ceilalți medici mor... de ciudă.
Îl suje pă omu' meu, și de glugă, în mișcare centrifugă.
Râde, în mișcări de salsa, face: ,,Dame tu Cosita!"
După 2 abdomene, se pornește: cocostârc...
Cu degetele fluturând, cu talent, își înghite limba,
Pleacă, fiindcă deoarece e târg.
Zdrobește zidurile-azilului, sare 4 metrii-n aer,
Cade la fractu'-n DM, te vorbește pe la spate,
Bagă un biliard cu sabia, după îți fumează-n baie...
Bungee jumping fără sfoară, joacă tenis cu grenade...
Brusc ajunge-n Costinești,
Face stage diving, zero rețineri,
Dacă nu ajungi la moaște,
Ajung moaștele la tine...
Bagă mingea sub tricou la folbal... ascunde gramele-n ghete.
Unui grup de tineri, le zice ceva cu SENS... fără oscilație...
,,N-am alunita pe lună și apa-i informație!", după fuge...
Ia autobuzu'-n stație, după tren, că s-a săturat de mers...
N-o uitat de unde-o plecat,
Baba e de cartier, se știe!!!
Revenind în loc natal,
Unde copiii-au capu' spart, pune Vali Vijelie...
Înarmată cu unghera, pentru foc, taie copaci,
Bea juma' de kil de gaz și se face praștie,
Stas pe rime, dă freestyle,
Aruncă dovleceii... lasă micii-n farfurie!...
Când o văd ca pune ketchup... nimeni nu se mai distrează...
Pleacă spre Prea Fericitu', visând c-o penetrează crucile...
Face pasu' în biserică, cu baticu'... se calmează...
Când se-adună toate babele... ea e una dintre ele...
Corega în franceză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Faisons un voyage dans le temps comme celui-ci,
Nous choisissons notre période, sur 10 ans,
Nous ajoutons plus d'années à Cecilia,
Toujours belle, quel que soit l'âge,
La beauté jaillit d'elle,
Et cela se reflète dans son naturel, son sens de l'humour, sa façon d'harmoniser les couleurs issues de gammes chromatiques proches, sa fraîcheur, qui sent toujours les fleurs indiennes les plus intéressantes, tous les traits qui la décrivent,
La beauté se conserve, encore plus, avec l'âge, Cecilia devient beaucoup plus joviale, plus drôle, plus tolérante, plus détendue, plus joueuse, a une personnalité plus effervescente, disons...
On pourrait être tout aussi drôle en racontant un incident assez unique dans la vie de Cecilia,
A 50 ans, Cecilia prononce les mots aussi vite, musicalement et correctement qu'avant,
Cependant, il y a aussi des mots ou des jeux de mots qui la mettent en difficulté, c'est un défi assez embarrassant lorsqu'elle se retrouve à devoir parler en public,
On peut aussi dire que cela s'est produit alors qu'il était au pique-nique, admirant l'herbe vert émeraude,
Toute la famille était réunie, dans le pré, à côté des vaches qui gambadaient tranquillement et grignotaient de l'herbe, comme je m'arrosais à outrance, enfant, avec la gomme utilisée pour fabriquer des ballons, d'un diamètre aussi grand que le lune,
C'est pratiquement impossible pour moi de mesurer, mais de toute façon, il y avait de gros ballons qui sortaient,
Cecilia se sent bien, elle rit, elle sourit, plus qu'elle ne le ferait dans 50 ans, elle aime les gens qui ont un sens de l'humour très développé, seulement un phénomène étrange se produit, depuis qu'elle a abandonné ses dents naturelles, au profit des prothèse,
Le dentiste a recommandé des facettes, mais elle ne le fait pas, car elle les perd comme des pièces de jeu et veut s'assurer que la nouvelle dentition sera complète et correctement réalisée, tout comme sa bouche.
En plaçant une substance au goût de ciment dans sa bouche, le dentiste prit le moule de la prothèse,
Deux semaines plus tard, on lui a demandé de venir le chercher et de l'utiliser avec la certitude qu'il était terminé à tous points de vue,
Cécilia, contente d'être à l'écart, le prend, fait des exercices pour s'y habituer,
Cela fait environ deux semaines qu'elle l'a, mais Cecilia est une fille adaptable, rien ne peut lui faire renoncer à sa gaieté, pas même le fait qu'il y ait d'autres dents,
Elle était avec ses amis dans le pré, pensait-elle, rien que pour pratiquer sa diction avec sa nouvelle prothèse, calmement, avec une certaine prudence, en disant des jeux de mots,
Et la jeune fille dit : "Elle vend des coquillages au bord de la mer",
La prothèse est tombée, elle s'est détachée instantanément, on voyait que quelque chose n'était pas tout à fait naturel, au mouvement de sa mâchoire,
La prothèse se pose directement dans le verre de cerise,
Cécile était étonnée de la folie qui s'était produite,
Qu'a fait le dentiste lorsqu'il l'a réparé ? Il pensait qu'il voulait pêcher, pas pour l'aider à avoir moins de dents tordues, il ne l'a pas beaucoup aidée avec le tour non plus, s'excusant poliment, très professionnellement, en lui disant que de tels travaux dentaires étaient dus à l'orthodontiste, pas au dentiste.
Cécilia ne sait plus quoi croire, comment voir les choses pour arriver à un dénominateur commun avec ses conclusions,
Elle imagine que le dentiste l'a trompée, profitant de sa naïveté, lui a fabriqué sa prothèse à la hâte, sans tenir compte des particularités de sa bouche, de tous les détails qu'il aurait dû regarder, lui a pris son argent et lui a laissé une prothèse qui laisse beaucoup à faire. être désiré,
Nerveuse, Cécilia n'hésite plus, elle ouvre rapidement son téléphone (il ne lui reste plus que 20% de batterie, il lui faut donc évacuer ses frustrations rapidement et efficacement), dans la liste de contacts elle sélectionne le médecin qui lui a offert ce cadeau,
Elle commence par ses excuses : ,, Bonjour, (je ne sais pas à quel point cela pourrait être bon) docteur, je m'appelle Cecilia, j'ai 50 ans et je vous ai rendu visite il y a deux semaines pour une prothèse, vous m'avez pris des mesures, tout s'est bien passé niveau organisation, les matériaux sont durables, je pense que je pourrai utiliser la prothèse pendant de nombreuses années encore. Mon seul problème, tu sais ce que c'est ? Ça me sort de la bouche à chaque fois que je veux parler, ça ne me laisse même pas marmonner deux mots, c'est terrible de ne pas pouvoir parler, de ne pas pouvoir exprimer ce que tu as en tête..."
Le docteur : Eh bien, comment me parles-tu maintenant ?
Cécilia, d'un ton dur :,, Docteur, vous vous moquez de moi ????!!! J'ai un problème avec la prothèse que vous m'avez créée !! S'il vous plaît, traitez-le au plus vite !"
Cécilia vient aux consultations, le médecin regarde, il demande plutôt à la patiente comme pour la conseiller :,,Avez-vous entendu parler de Corega ? Savez-vous au moins ce que c'est ?
Cécilia : "Bien sûr que je sais, c'est la colle pour prothèses dentaires."
Docteur :,, Si vous savez, pourquoi ne l'utilisez-vous pas ? »
Cecilia s'assoit et réfléchit, elle fait aussi ce compromis et achète Corega. Au bout de quelques nuits, les gencives se sont habituées au produit, d'ailleurs Cécilia recommande vivement Corega, pour des dents bien fixées.
Cecilia :,,C'est le produit qui ne m'ajamais déçu même dès la première application ! Corega a changé ma vie !"
Fierbe vinul!
Azi în beci eu am intrat
Să văd dacă vinul fierbe,
L-am gustat dar și mustrat
Că m-a lăsat...fără vorbe!
Am în beci și alb și roșu
Că sunt un om gospodar,
Vouă vă dă un sfat moșu
Beți pe zi...doar un pahar!
Astăzi l-am servit pe socru
C-un vin negru de butuc,
Când am venit de la lucru
Și după puțin..schinduc!
Beau un vin, dar cu măsură
Și doar când m-așez la masă,
Știu să îmi pun stop la gură
Să nu am scandal...în casă!
Soluția perfectă
(rezolvare imaginară unei probleme care ar fi existat)
Imaginează-ți că deși te-ai străduit, ceva tot te trage în jos,
Imaginează-ți că acel ceva ar fi media la matematică,
Imaginează-ți că doar ea ,,readuce la viață" carnetul tău de note,
Imaginează-ți că rudele de gradul nu mai știu care o să comenteze,
Imaginează-ți că nu pentru rude ai învățat, dacă ai fi învățat...
Imaginează-ți că nici pentru vecina de la etaj,
Imaginează-ți că ți s-a răspuns întrebărilor,
Imaginează-ți că ai aflat, într-un sfârșit, cât de mult îi pasă profului care te-a încheiat cu media respectivă,
Imaginează-ți că ți-e teamă să o arăți și altora,
Imaginează-ți că va veni și acea clipă la un moment dat,
Imaginează-ți că, totuși nicio vânzătoare nu te poate înșela, cu toate că tu ai acea medie,
Imaginează-ți că va fi mai lejer cu orele, că vine vacanța și nu știu ce,
Imaginează-ți că diriginta vrea să facă o ieșire în oraș,
Imaginează-ți că este de acord cu tine și că veți vizita fabrica de pâine,
Imaginează-ți că sunteți deja acolo,
Imaginează-ți că o doamnă drăguță vă explică procesul de fabricație,
Imaginează-ți că, profitând de o clipă de neatenție din partea tuturor, iei și arunci carnetul de note în malaxor,
Imaginează-ți că acum se va afla aleatoriu ce medie ai avut la matematică,
Imaginează-ți că, în rândul cetățenilor și cetațenelor iubitoare de pâine, sigur se va găsi cineva să găsească, în pâinea achiziționată, o bucățică de hârtie, ca un răvaș, pe care scrie ,,4 (patru)".
Una dintre ele...
Afară-i soare, în casă plouă, cineva o rupt baraca,
Fuego la microfon și Voltaj îi schimbă placa.
Iarbă udă, nu stropită, apă pură de la stat...
Sar copacii pe-arătură, fiindcă-i iar băută nașa.
Fiind în locul băștinaș, poți să vezi o fericire mare,
Oamenii sunt la grătare, copiii nu au stare,
Iși dau cu capu' de borduri, fetele stau la taclale...
Câinii au picioare...
Unu-ncearcă să-și combine vara...
Mai sunt răsaduri inferioare...
Bătrâni ca semnu' de-ntrebare... -> ?
Vor mișcare, pe sedentarism
Ies la vot, CĂ LINg sudoare.
D-ai frumos...prin ciroză, totu-i roz,
Emoji-uriile par să zboare,
Că-s golanii pe Tik Tok
Fără G-uri, au doar GheGhe-n buzunare.
Prin contrast, Techeș pă tine...
Faci în pat, când vine Stresu'...
Soarele lună devine,
Fără sens, se pierde sensu'....
În vecini, o stradă-n dreapta,
Vezi un altfel peisaj....
Sumbru și fără căldură,
Brusc rămâi fără limbaj...
Tună fulgeru' din tobe, fac raliuri ciorile...
Cad semințe fără număr,
Muiesc și-mprejmuiesc...
În seringe toate bolile...
Un delfin în colivie,
Îi Ies păianjenii din burtă,
Vezi scheleți, în carne vie,
Fără dulce... fără turtă...
Vampirii extenuați să sugă,
Cu zale, înloc de dinți,
Șobolani cu patru capete,
Și ei, la rându' lor, plictisiți să fugă...
Fix în mijloc, construit,
Pe-o fundație de cenușă,
Celor omorâți de vi,
Arși sadistic pe-o țepușă.
Un spital, în formă de B,
Și o vorbă sună...
Șoptit, in frica de cuvânt:
,,Acolo stă BABA NEBUNĂ!"
Prinși între pereți calcarici,
Clan de clică clandestină...
Clar, îi crezi medici arhaici,
C-au clacat, pentr-o cretină...
Întuneric abundent pe holuri,
Țevile de gaz au goluri și icoanele au coarne,
Viermii-s morți de la mâncare,
Voluntari înnvoluntari, blocați în roluri oarbe...
Baba stă pe patu' de spital, și doarme...
Unde soare nu răsare,
Avea să vină și apusu',
A pus dracu' p'-unu:
Să se-mpiedice de tocu' ușii...
Ș-acum v-a primi răspunsu'...
Ca băiatu'-mi dimineața,
Se trezește baba, fără jenă,
Într-un glas zice: ,,Davai ceas!",
Și se-apucă să le-arate-o schemă.
Își dislocă maxilaru', cască gura cât s-ajungă,
Strigă: ,,NEI!" Și crăcănat, în fugă...
Saltă doctoru'-n grumaz, ceilalți medici mor... de ciudă.
Îl suje pă omu' meu, și de glugă, în mișcare centrifugă.
Râde, în mișcări de salsa, face: ,,Dame tu Cosita!"
După 2 abdomene, se pornește: cocostârc...
Cu degetele fluturând, cu talent, își înghite limba,
Pleacă, fiindcă deoarece e târg.
Zdrobește zidurile-azilului, sare 4 metrii-n aer,
Cade la fractu'-n DM, te vorbește pe la spate,
Bagă un biliard cu sabia, după îți fumează-n baie...
Bungee jumping fără sfoară, joacă tenis cu grenade...
Brusc ajunge-n Costinești,
Face stage diving, zero rețineri,
Dacă nu ajungi la moaște,
Ajung moaștele la tine...
Bagă mingea sub tricou la folbal... ascunde gramele-n ghete.
Unui grup de tineri, le zice ceva cu SENS... fără oscilație...
,,N-am alunita pe lună și apa-i informație!", după fuge...
Ia autobuzu'-n stație, după tren, că s-a săturat de mers...
N-o uitat de unde-o plecat,
Baba e de cartier, se știe!!!
Revenind în loc natal,
Unde copiii-au capu' spart, pune Vali Vijelie...
Înarmată cu unghera, pentru foc, taie copaci,
Bea juma' de kil de gaz și se face praștie,
Stas pe rime, dă freestyle,
Aruncă dovleceii... lasă micii-n farfurie!...
Când o văd ca pune ketchup... nimeni nu se mai distrează...
Pleacă spre Prea Fericitu', visând c-o penetrează crucile...
Face pasu' în biserică, cu baticu'... se calmează...
Când se-adună toate babele... ea e una dintre ele...
Other poems by the author
Mamă, termină
Mamă, termină
Nimeni nu-i de vină.
Iar mi-am rupt ceva,
Și ți se rupe inima.
Nu vreau să te văd plângând,
Îmi fărâm sufletul ăsta văzând.
De mică ești eroul nostru,
Ne aperi precum un apostol.
Uite, am primit un zece,
Dar privirea ta, ca un glonț rece,
Îmi dă de știre
Că iarăși ceva nu-i bine.
Mamă, termină!
Totul o să fie bine.
Ne-ai arătat cum e să fii blând
Și cu adevărat iubit.
Zâmbetul tău senin
Mă luminează din plin,
Așa că zâmbește mai des,
Și pe-afară noaptea n-o să mai ies.
Osânda ce-o duci în spate,
Cu noi o poți împărți.
Sunt mare deja
Și te pot ajuta.
Mamă, termină
Să-ți mai faci griji de mine.
Spun asta mereu,
Comportându-mă ca un derbedeu.
Iartă-mi prostiile făcute
Și gândurile rele aduse.
Nu o să te mai fac să plângi,
Am fost rău de mic până aici.
Mamă, termină
Să-ți fie milă.
Știu că mă iubești,
Dar viața trebuie s-o trăiești.
Ai trecut prin greutăți multe,
Și nu avea cine să te ajute.
Acum, permite-mi să fiu mare,
Să stau singur pe picioare.
Mamă, termină
Mai lasă-mă o clipă
Să-ți spun cât de tare țin la tine
Și ce dor mă alină.
Звёздочка
Кремни, черти и баяны,
Затупили разум пьяный.
Вдоль бермудский треугольник,
Переплыл на третий вторник.
Лишь бы глаз я твой увидел,
Что за горизонтом выцвел.
Лишь бы руки твоей коснуться,
И во тьме мне на сомкнуться.
Я бы засеял в поле маки,
Но от обрыва я лишь в шаге.
Прыгну за тобой в пучину,
И надеюсь что не сгину.
Боюсь я заново тебя найти,
Ведь снова буду в заперти,
В заперти, на мыслях о тебе,
Куда же мне идти теперь?
Морская дева на скале поёт,
Но моё сердце словно лёд.
Плыву мимо не дрожа,
Ведь чувства к тебе словно пожар.
Переживу и атаку Кракена,
Ведь не кому меня оплакивать.
Напишу тебе поэму,
Она будет диадемой.
Переплыл через всю воду,
И почувствовал свободу.
Но это всего лишь пол пути,
Тебя мне предстоит найти.
Вот и берег уже виден,
И по тебе я ненасытен.
Прыгаю с штурвала вон,
Перешёл весь Рубикон.
Путь назад мне и не виден,
Извини если обидел.
С первым лучём завтра в путь,
А пока посплю чу-чуть.
Утро слепит солнцем в глаз,
Встал я, в путь быстро стремясь.
Через горы, через лес,
Встретил я пару чудес.
Фей, драконов я не видел,
Но поймал как нарцисс выцвел.
Волки, птицы и олени,
Показали путь весенний.
Дорога видно что не лёгкая,
Но и судьба моя жестокая.
Мчусь в глубину леса,
По пути я встретил беса.
-Где дорогу держишь путник?
Спросил меня этот щелкунчик.
-Вдоль и поперек иду,
Ищу звёздочку свою.
-Звёзд тут нынче не бывает,
Знаю нимфа тут скучает.
Светит ярче всего ночью,
На горе тоскует точно.
Благ, успехов по желал,
И в обмен ничто не взял.
Путь держу значит к вершине,
К этой самой героине.
Брожу, уже четвертый день,
Споткнулся об торчащий пень.
Сел мальенико отдохнуть,
Потому что долгий путь.
На горизонте видны тучи,
Боже какой я невезучий!
В сильную грозу попал,
Весь в грязи, ну и потопал.
Вот почти ещё чу-чуть,
Рукой взмахнуть и доберусь.
Я конечно не слухач,
Но с горы услышал плачь.
Бегу со всех ног туда,
А там звёздочка моя.
Приобнял её сильней,
И про путь, сказал я ей.
Её слезы успокойл,
И веселый шоу устроил.
Но кое что меня тревожит,
Спросить всё таки её может?!
-Сердце твоё слабое,
Выдержит ли вопрос:
Я ли тот самый,
Герой ли твоих грёз?
Игра в любовь
Когда придёт пора — настрадаюсь,
В запутавшихся нитях и словах.
А пока — дай мне пожить мечтами,
Вкусить хроматику иллюзорных снах.
Дышу лишь запахом твоих волос,
Поправив прядь за тонкое ухо,
Толкую всю ночь с тенью грехов —
Лишь бы не впасть в ступор глухо.
Кружась с тобой в пьяном вальсе
Под тёплый, майский, нежный дождь,
Смотрим друг на друга в диссонансе —
И ты ждёшь, когда уйду я прочь.
Отпуская мысли в даль,
Мечтаем о любви и счастье,
Но любовь — сплошная жаль,
А счастье держит за запястье.
Шагаю утром по глухой аллее,
И не думаю о сне здоровом —
Мне уже так хочется лета,
И видеть тебя вновь и снова.
Странная фигня у нас с тобой:
От добрых слов я — бог и гром,
Но стоит всплыть мысли дурной —
И в голове уже дурдом.
Хочу я с крыши спрыгнуть вон
Иль сгореть в твоих объятиях.
Но я — всего лишь серый сон,
Утопая в багровых апатиях.
Знаю — я в болоте вязком,
Где ни конца, ни края нет,
Но не поддамся тревогам,
Даже если рая свет — не свет.
Затеряюсь в сказочных краях,
Заживляя ожоги на бледной коже,
Голова — как вбитая в гвоздях,
И тело всё истончилось тоже.
И даже если сраные хрущёвки
Пудрят мне мозги фальшивым чувством,
Не вздумаю я лезть в верёвки —
Я встречу тебя весенним утром.
Может, ты играла лишь со мною —
В интрижку или что нибудь другое,
Но я утру слезы тишиною
И честно выберу — второе.
Но всё равно — мне на игру.
Когда-нибудь, в холодную весну,
Я всё же к тебе приду —
И тихо прошепчу: «Люблю...»
PUNCT?
Te uiți în jur, pe toți îi doare,
Durere-adâncă, inimoasă.
Toți vor înțelegere, da' tare,
Dar să știți, mie nu-mi pasă.
Ajungi sub pietre și sub mare,
Ciudat e gândul despre moarte.
Ferit de clipa la oricare,
Te pomenesc numai aparte.
Adânc, în cap, un cuget strigă:
„Cum ar fi dacă pun punct?”
Vrei chiar tare, dar ți-e frică...
Lasă, mâine mă arunc.
Не теряйся
Взгляд за окном — в вечном тумане,
Внутренности пылают, словно костры.
Все кости устали, уже на грани,
Беспокойная душа рушит мосты.
Черви в земле замирают от страха,
Матери кличут: «Где же мой сын?»
Надежды внутри утихают от мрака,
Жизнь угасает, как угасли все сны.
Руки дрожат, но не от тревоги —
А от холода, окутавший звёзды.
Тусклый трепет звучит из берлоги,
А волосы встали, замёрзнув, как гвозди.
Теряясь в омуте бездонной болоты,
Не забывай про вещь, зовущуюся «Я».
Между шёпотом ветра и мерзлоты
Родилась бесчислено умершая дитя.
Мальчик
Хороший, воспитаный мальчик,
Делает вид, что ему грустно,
Порезал руку о бокальчик,
Кровь грязная, но сука вкусная.
Сон на кровати, как на гвоздях,
Не умею ни любить, ни отдавать,
Детская улыбка застряла в пузырях,
Хочу рассвет на балконе встречать.
Не ловить больше психозы,
Жить нормально и тихо,
Начать писать прозы,
И больше не найти выход.
Страсть ломает мне пальцы,
Руки уже дрожат от страха,
Не жить как скитальцы,
Быть спокойным как лицо монаха.
Mamă, termină
Mamă, termină
Nimeni nu-i de vină.
Iar mi-am rupt ceva,
Și ți se rupe inima.
Nu vreau să te văd plângând,
Îmi fărâm sufletul ăsta văzând.
De mică ești eroul nostru,
Ne aperi precum un apostol.
Uite, am primit un zece,
Dar privirea ta, ca un glonț rece,
Îmi dă de știre
Că iarăși ceva nu-i bine.
Mamă, termină!
Totul o să fie bine.
Ne-ai arătat cum e să fii blând
Și cu adevărat iubit.
Zâmbetul tău senin
Mă luminează din plin,
Așa că zâmbește mai des,
Și pe-afară noaptea n-o să mai ies.
Osânda ce-o duci în spate,
Cu noi o poți împărți.
Sunt mare deja
Și te pot ajuta.
Mamă, termină
Să-ți mai faci griji de mine.
Spun asta mereu,
Comportându-mă ca un derbedeu.
Iartă-mi prostiile făcute
Și gândurile rele aduse.
Nu o să te mai fac să plângi,
Am fost rău de mic până aici.
Mamă, termină
Să-ți fie milă.
Știu că mă iubești,
Dar viața trebuie s-o trăiești.
Ai trecut prin greutăți multe,
Și nu avea cine să te ajute.
Acum, permite-mi să fiu mare,
Să stau singur pe picioare.
Mamă, termină
Mai lasă-mă o clipă
Să-ți spun cât de tare țin la tine
Și ce dor mă alină.
Звёздочка
Кремни, черти и баяны,
Затупили разум пьяный.
Вдоль бермудский треугольник,
Переплыл на третий вторник.
Лишь бы глаз я твой увидел,
Что за горизонтом выцвел.
Лишь бы руки твоей коснуться,
И во тьме мне на сомкнуться.
Я бы засеял в поле маки,
Но от обрыва я лишь в шаге.
Прыгну за тобой в пучину,
И надеюсь что не сгину.
Боюсь я заново тебя найти,
Ведь снова буду в заперти,
В заперти, на мыслях о тебе,
Куда же мне идти теперь?
Морская дева на скале поёт,
Но моё сердце словно лёд.
Плыву мимо не дрожа,
Ведь чувства к тебе словно пожар.
Переживу и атаку Кракена,
Ведь не кому меня оплакивать.
Напишу тебе поэму,
Она будет диадемой.
Переплыл через всю воду,
И почувствовал свободу.
Но это всего лишь пол пути,
Тебя мне предстоит найти.
Вот и берег уже виден,
И по тебе я ненасытен.
Прыгаю с штурвала вон,
Перешёл весь Рубикон.
Путь назад мне и не виден,
Извини если обидел.
С первым лучём завтра в путь,
А пока посплю чу-чуть.
Утро слепит солнцем в глаз,
Встал я, в путь быстро стремясь.
Через горы, через лес,
Встретил я пару чудес.
Фей, драконов я не видел,
Но поймал как нарцисс выцвел.
Волки, птицы и олени,
Показали путь весенний.
Дорога видно что не лёгкая,
Но и судьба моя жестокая.
Мчусь в глубину леса,
По пути я встретил беса.
-Где дорогу держишь путник?
Спросил меня этот щелкунчик.
-Вдоль и поперек иду,
Ищу звёздочку свою.
-Звёзд тут нынче не бывает,
Знаю нимфа тут скучает.
Светит ярче всего ночью,
На горе тоскует точно.
Благ, успехов по желал,
И в обмен ничто не взял.
Путь держу значит к вершине,
К этой самой героине.
Брожу, уже четвертый день,
Споткнулся об торчащий пень.
Сел мальенико отдохнуть,
Потому что долгий путь.
На горизонте видны тучи,
Боже какой я невезучий!
В сильную грозу попал,
Весь в грязи, ну и потопал.
Вот почти ещё чу-чуть,
Рукой взмахнуть и доберусь.
Я конечно не слухач,
Но с горы услышал плачь.
Бегу со всех ног туда,
А там звёздочка моя.
Приобнял её сильней,
И про путь, сказал я ей.
Её слезы успокойл,
И веселый шоу устроил.
Но кое что меня тревожит,
Спросить всё таки её может?!
-Сердце твоё слабое,
Выдержит ли вопрос:
Я ли тот самый,
Герой ли твоих грёз?
Игра в любовь
Когда придёт пора — настрадаюсь,
В запутавшихся нитях и словах.
А пока — дай мне пожить мечтами,
Вкусить хроматику иллюзорных снах.
Дышу лишь запахом твоих волос,
Поправив прядь за тонкое ухо,
Толкую всю ночь с тенью грехов —
Лишь бы не впасть в ступор глухо.
Кружась с тобой в пьяном вальсе
Под тёплый, майский, нежный дождь,
Смотрим друг на друга в диссонансе —
И ты ждёшь, когда уйду я прочь.
Отпуская мысли в даль,
Мечтаем о любви и счастье,
Но любовь — сплошная жаль,
А счастье держит за запястье.
Шагаю утром по глухой аллее,
И не думаю о сне здоровом —
Мне уже так хочется лета,
И видеть тебя вновь и снова.
Странная фигня у нас с тобой:
От добрых слов я — бог и гром,
Но стоит всплыть мысли дурной —
И в голове уже дурдом.
Хочу я с крыши спрыгнуть вон
Иль сгореть в твоих объятиях.
Но я — всего лишь серый сон,
Утопая в багровых апатиях.
Знаю — я в болоте вязком,
Где ни конца, ни края нет,
Но не поддамся тревогам,
Даже если рая свет — не свет.
Затеряюсь в сказочных краях,
Заживляя ожоги на бледной коже,
Голова — как вбитая в гвоздях,
И тело всё истончилось тоже.
И даже если сраные хрущёвки
Пудрят мне мозги фальшивым чувством,
Не вздумаю я лезть в верёвки —
Я встречу тебя весенним утром.
Может, ты играла лишь со мною —
В интрижку или что нибудь другое,
Но я утру слезы тишиною
И честно выберу — второе.
Но всё равно — мне на игру.
Когда-нибудь, в холодную весну,
Я всё же к тебе приду —
И тихо прошепчу: «Люблю...»
PUNCT?
Te uiți în jur, pe toți îi doare,
Durere-adâncă, inimoasă.
Toți vor înțelegere, da' tare,
Dar să știți, mie nu-mi pasă.
Ajungi sub pietre și sub mare,
Ciudat e gândul despre moarte.
Ferit de clipa la oricare,
Te pomenesc numai aparte.
Adânc, în cap, un cuget strigă:
„Cum ar fi dacă pun punct?”
Vrei chiar tare, dar ți-e frică...
Lasă, mâine mă arunc.
Не теряйся
Взгляд за окном — в вечном тумане,
Внутренности пылают, словно костры.
Все кости устали, уже на грани,
Беспокойная душа рушит мосты.
Черви в земле замирают от страха,
Матери кличут: «Где же мой сын?»
Надежды внутри утихают от мрака,
Жизнь угасает, как угасли все сны.
Руки дрожат, но не от тревоги —
А от холода, окутавший звёзды.
Тусклый трепет звучит из берлоги,
А волосы встали, замёрзнув, как гвозди.
Теряясь в омуте бездонной болоты,
Не забывай про вещь, зовущуюся «Я».
Между шёпотом ветра и мерзлоты
Родилась бесчислено умершая дитя.
Мальчик
Хороший, воспитаный мальчик,
Делает вид, что ему грустно,
Порезал руку о бокальчик,
Кровь грязная, но сука вкусная.
Сон на кровати, как на гвоздях,
Не умею ни любить, ни отдавать,
Детская улыбка застряла в пузырях,
Хочу рассвет на балконе встречать.
Не ловить больше психозы,
Жить нормально и тихо,
Начать писать прозы,
И больше не найти выход.
Страсть ломает мне пальцы,
Руки уже дрожат от страха,
Не жить как скитальцы,
Быть спокойным как лицо монаха.