Diana
Diana a rugat pe Domnul: "da, Doamne, sa fiu sotie.
m-am pocait aseara, constiinta-i ca cloramin,
masina far’ de-acoperis inca-mi mai trebuie mie,
dar sot mai tare-mi trebuie, te rog, da-mi, Doamne! Amin!
eu cred in tine, Doamne, stiu, ca ai multa putere,
stiu, ca din tron din ceruri tu ma auzi si ma vezi,
eu veau barbat frumos, tinar, destept si cu-avere,
betivi, zgirciti si saraci, te rog, sa nu-mi recomenzi."
din cer s-a dat jos un inger si a cerut amanunte:
"la ai tai ani, Diana, gindurile prea tare-ti zbor,
dorinta ta cere vreme, pentru ca tu vrei prea multe,
iar Calea Domnului, Diana, nu este Apple Store.
barbatii nu sint telefoane, ca in asa situatii
tu sa le-alegi design-ul, sa s-aiba WI-FI, 4G,
in lumea asta, Diana, n-o sa gasesti complectatii,
oamenii nu se repeta, oamenii-s unici, sa stii."
«Ingerule, - a spus Diana, - eu sint femeie frumoasa,
cind l-am rugat pe Domnul, ce vreau, eu clar i-am spus.
aproape ca nu ies din sala si nu maninc fainoase.
oare nu este clar? eu nu sint ieftin produs.
cite femei triste-n lume, pling pin la urlet si gemet,
«maritata»-i putin pentru mine, principalul "cu cine" si «cum».
am studiat bine piata, stiu foarte sigur ce merit,
in exterior sint perfecta, iar sufletu-mi este bun."
"sa-ti dau ce vrei tu, Diana, sa stii, ca inca se poate,
sot vei avea, desigur, frumos, nu sarac si nici rau,
doar o minuta asteapta, te scriu in baza de date,
acum memoreaza, Diana, numarul de coada al tau.
poti sa-l sculptezi pe piatra sau ca tatuaj pe miina,
numai sa nu-l uiti, Diana, n-o sa-l repet de-o sa vrei,
ce de la tine se cere? - s-astepti, ca rindul sa-ti vina,
scrie: un miliard saizeci si unu, sorry, deja saizeci si trei."
Poems in the same category
Oare ce ar putea fi? în maghiară
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
Mi lehet az?
Milyen tárgynak van négy oldala,
négyzet alakú,
Nem mondhatjuk, hogy teljesen háromdimenziós, de bármilyen felületen elég jól hajtogat.
Számos felhasználási területe van:
Ezzel a tárggyal letörölhetjük a port, letörölhetjük izzadt arcunkat, köhöghetünk bele, kifújhatjuk az orrunkat, ha sírunk és megpróbálunk kilábalni a depresszióból, ha úgy érezzük, hogy tüsszentünk valamibe, és nem ' ne akarjuk tetőtől talpig ráfröccsenni a mellettünk lévőre, különleges alkalmakkor az öltönyre is felvehetjük, vagy egy virágváza mellé is tehetjük, hogy színesítsük az asztalt, amelyen ül.
Azt is fontos leszögezni, hogy sokféle mintával, színben, mintázattal, nyomattal készül, némelyikre még szöveg is van ráírva. De a világ, amely még mindig a klasszikus, vintage stílust és a műfaj összes szinonimáját részesíti előnyben, legtöbbször mosott kék árnyalatú, akárcsak az előmosott farmer, mindenféle kisebb négyzetekkel, néha sötétebb kékkel, amikor neonsárga.
A leírt objektum csak lehet:
Válasz: रूमाल
Bătrânica hoață în daneză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
Den gamle tyv
I en genbrugsbutik,
Taget, samlet, gennemset fra ethvert mærke,
En gammel kvinde, der er gammel, for hun var omkring 70 år gammel, ser på bustiere,
Cecilias storesøster, butiksejeren, ser på kvinden med uforskammede bevægelser,
Han ser hende stadig sidde og surmule,
Det er som om intet kan berolige ham,
Gå forbi blusestativerne,
Han vælger kun dem med vandmandsprint,
Putte, puttede, proppede i nettet alt, hvad han finder,
Han ser ikke ud til at have travlt,
Bevægelser er langsomme,
Det giver ikke efter under de vågne øjne
Af butikschefen,
Hvad hoster æslet, beundrer billedet af bulletinen,
Vores gamle tyv,
Han har absolut ingen kvalme,
Fordi hjertets begær forkæler det,
Der var et ramaskrig,
På et tidspunkt spørger butikschefen hende:
"Du har tunge tasker, jeg formoder, at du også har været i andre butikker?", men den sjove gamle dame svarer: "Se, gør dit arbejde!"
Det er umuligt for hende at acceptere ufølsomhed som denne, hun tager det i stiv arm, bluse for bluse,
Den gamle dame ser virkelig forvirret ud,
Han fortæller hende pænt, at han fik mange, mange af dem som gaver, at det for nylig var hendes navnedag, og at det er derfor, hun er fyldt med de poser,
Og alle syv brocher,
Som blev taget fra butikken,
Som en gammel kvinde var de længe glemt,
"Har du nogen forklaring på alle de produkter, du har med dig fra sted til sted?"
"Jeg ved det ikke, jeg ved ikke engang, hvordan min seng ser ud."
"Hvorfor kom du så på indkøb?"
"Ønskede jeg at se noget smukt?
"Lyver du pænt for mig?"
"Hvad betyder smuk egentlig?"
"Forlad mig med denne forstillelse, for jeg kan fange mig selv alene"
"Jeg glemmer det, ja, men jeg betalte for alt, hvad jeg skulle tage, jeg er ikke typen, der stjæler"
"Hvis du ikke kan huske syv brocher, vil du stadig tage hele butikken og ikke vide, at du tog den"
"Hvordan er det muligt? Tvivler du på min moral?"
"Hvad er moralsk ved den verden, der har glemt at være moralsk?"
Tilbage med dette spørgsmål begynder den gamle kvinde at fjerne alt, hvad hun tog og ikke betalte fra sin pung, fra sin nederdel, fra sine ærmer, fra bag sine øreringe, fra under sin hat.
Godt, vi håber ikke du vil stjæle næste gang
At det er en ret stor moralsk fejl.
Evolutie - Doua faze
Sunt in viata doua faze,
Ce se oglindesc mereu,
In miscari, gesturi si fraze
Si-ti formeaza propriu’ EU.
Prima faza de negare,
Te tine multi ani captiv
Si tot negi cu-nversunare
Ca esti prost, prost efectiv.
Si ramai asa blocat,
Pana ce in cap apare
Ceva nou, sofisticat,
Ce se cheama acceptare.
Si-acum c-ai aflat deja
Ca esti prost, chiar prost sadea
Treci la urmatoarea faza
Si-ncepi a semnaliza.
Te crezi important, chiar miezul,
Tu dai sfaturi, reciti Crezul.
Dintr-o data iti permiti
Pe ceilalti sa-i crezi tampiti.
Le explici cat esti de tare,
Cum si cat esti tu de mare;
Nu accepti nicio secunda
Sa fii iar prostul din umbra.
Pan’ la urma nu conteaza
Cat vrei sa pari de-ntelept,
Absolvind a doua faza,
Acum esti un prost destept.
Bătrânica hoață în italiană
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
La vecchia ladra
In un negozio dell'usato,
Presi, raccolti, sfogliati di qualsiasi marca,
Una vecchia che non era più nel fiore degli anni, aveva circa 70 anni, guarda i bustini,
La sorella maggiore di Cecilia, la titolare del negozio, guarda la donna con gesti scortesi,
La vede ancora seduta e imbronciata,
È come se niente potesse calmarlo,
Supera gli attaccapanni delle camicette,
Sceglie solo quelli con la stampa delle meduse,
Metti, metti, infila nella rete tutto quello che trova,
Non sembra avere fretta,
I movimenti sono lenti,
Non si arrende agli occhi attenti
Del direttore del negozio,
Che tossisce l'asino, ammirando la foto del bollettino,
Il nostro vecchio ladro,
Non ha assolutamente nausea,
Perché il desiderio del cuore lo asseconda,
Ci fu un tumulto,
Ad un certo punto il direttore del negozio le chiede:
"Hai delle borse pesanti, sospetto che tu sia stato anche in altri negozi?", ma la simpatica vecchietta risponde: "Guarda, fai il tuo lavoro!"
Impossibile per lei accettare un'insensibilità del genere, la affronta con calma, camicetta dopo camicetta,
La vecchia signora sembra davvero confusa,
Lui le dice gentilmente che ne ha ricevuti tanti, tanti in regalo, che da poco era il suo onomastico e che per questo lei è carica di quelle borse,
E tutte e sette le spille,
Che sono stati presi dal negozio,
Da vecchia erano stati a lungo dimenticati,
"Hai qualche spiegazione per tutti i prodotti che porti con te da un posto all'altro?"
"Non lo so, non so nemmeno com'è il mio letto."
"E allora perché sei venuto a fare compere?"
"Volevo vedere qualcosa di bello?
"Mi stai mentendo bene?"
"Cosa significa veramente bello?"
"Lasciatemi con questa finzione, perché posso ritrovarmi da solo"
"Dimentico sì, ma ho pagato tutto quello che ho dovuto prendere, non sono tipo da rubare"
"Se non ricordi sette spille, prenderai comunque l'intero negozio e non saprai di averle prese"
"Come è possibile? Dubiti della mia moralità?"
"Cosa c'è di morale nel mondo che ha dimenticato di essere morale?"
Restando con questa domanda, la vecchia comincia a togliere dalla borsa, dalla gonna, dalle maniche, da dietro gli orecchini, da sotto il cappello, tutto ciò che ha preso e non ha pagato.
Bene, speriamo che non rubi la prossima volta,
Questo è un errore morale piuttosto grave.
Dar oare ce face interpreta?
Ne-am adunat astăzi în sala XVII din motive constructive,
După ce am asistat la mai multe sesiuni instructive
De interpretariat simultan de conferințe,
În care ascultăm mai toate acele dorințe,
Teme de dezbateri, unele scurte, altele de lungimi colosale,
Teme complexe, cazuri în care se ajunge la fapte penale;
Teme simple, peiorativ spus banale.
Acum că ne-am familiarizat cu tema, ne așezăm la birou,
Pe lângă microfon, se vede un stilou,
În nuanțe de auriu interesante,
Modele florale de galben, apetisante.
Așadar, se va vorbi despre prevenirea poluării apelor teritoriale
Și nu numai, chiar și din regiuni ecuatoriale.
Ascultăm ce ascultăm, privim ce privim, dar pe la jumătatea discursului
Se întâmplă ceva de-a râsul-plânsului,
Trebuie să ascultăm doar vorbitorul să înțelegem ce se întâmplă,
Suntem oarecum mirați, ne scărpinăm la tâmplă,
O frază de la mijlocul discursului a fost trunchiată,
Iar mai apoi repede urmată
De ce a mai rămas din discurs,
Frază cu frază, cum l-a parcurs,
Până la capăt, terminând înaintea vorbitorului ce avea de zis,
Fiecare om a rămas interzis.
Lumea credea că a avut discursul dinainte și traducerea o știa pe de rost,
Mai multe întrebări au făcut-o să se simtă prost,
Pur și simplu, știa din priviri ce-ar mai fi avut de tradus
Din discursul adus,
Cu atâta măiestrie la bun sfârșit, nu precum alți interpreți, care au nevoie de propoziții pentru a traduce
Ceea ce ea deja deduce.
Acesta este doar jumătate de adevăr,
Partea a doua ar fi că trebuia să plece la piață, să cumpere fructe pentru smoothie de portocale făcut la storcător.
Spitalul te vindeca..sau?
Singuratatea ma apasa,
Aici, pe patul de spital,
Ma cheama cineva la masa
Dar de nimic nu am habar.
O doamna-n varsta mi-este alaturi
Dar sa discute nu ar vrea,
Caci se gandeste doar la maturi,
Sa plece acas', sa-si curete sufrageria.
Asistente, doctori, toti draguti
Ma poarta pe ici, pe colo,
Dar de-ai putea sa ma asculti,
Eu nu m-as mai gandi ca-s "solo".
Mi-e dor de ei, colegii mei,
Ce ma distreaza tot mereu,
De Tanti, Aida si Andrei
De care rad " siempre" la greu.
La unu am fost la masa,
Se servea ciorba cu paine,
Mai bine mananc acasa,
Sper s-ajung maine-poimaine.
Noroc ca se mai iveste
Sa mai ies putin pe-afara
Mi-a venit miros de peste,
Insa, nu pup nicio gheara!
Sapte zile de-oi mai sta,
In acest spital ,"cinci stele"
Ma apuca nebunia
Si-o sa-mi vina crizele.
Oare ce ar putea fi? în maghiară
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
Mi lehet az?
Milyen tárgynak van négy oldala,
négyzet alakú,
Nem mondhatjuk, hogy teljesen háromdimenziós, de bármilyen felületen elég jól hajtogat.
Számos felhasználási területe van:
Ezzel a tárggyal letörölhetjük a port, letörölhetjük izzadt arcunkat, köhöghetünk bele, kifújhatjuk az orrunkat, ha sírunk és megpróbálunk kilábalni a depresszióból, ha úgy érezzük, hogy tüsszentünk valamibe, és nem ' ne akarjuk tetőtől talpig ráfröccsenni a mellettünk lévőre, különleges alkalmakkor az öltönyre is felvehetjük, vagy egy virágváza mellé is tehetjük, hogy színesítsük az asztalt, amelyen ül.
Azt is fontos leszögezni, hogy sokféle mintával, színben, mintázattal, nyomattal készül, némelyikre még szöveg is van ráírva. De a világ, amely még mindig a klasszikus, vintage stílust és a műfaj összes szinonimáját részesíti előnyben, legtöbbször mosott kék árnyalatú, akárcsak az előmosott farmer, mindenféle kisebb négyzetekkel, néha sötétebb kékkel, amikor neonsárga.
A leírt objektum csak lehet:
Válasz: रूमाल
Bătrânica hoață în daneză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
Den gamle tyv
I en genbrugsbutik,
Taget, samlet, gennemset fra ethvert mærke,
En gammel kvinde, der er gammel, for hun var omkring 70 år gammel, ser på bustiere,
Cecilias storesøster, butiksejeren, ser på kvinden med uforskammede bevægelser,
Han ser hende stadig sidde og surmule,
Det er som om intet kan berolige ham,
Gå forbi blusestativerne,
Han vælger kun dem med vandmandsprint,
Putte, puttede, proppede i nettet alt, hvad han finder,
Han ser ikke ud til at have travlt,
Bevægelser er langsomme,
Det giver ikke efter under de vågne øjne
Af butikschefen,
Hvad hoster æslet, beundrer billedet af bulletinen,
Vores gamle tyv,
Han har absolut ingen kvalme,
Fordi hjertets begær forkæler det,
Der var et ramaskrig,
På et tidspunkt spørger butikschefen hende:
"Du har tunge tasker, jeg formoder, at du også har været i andre butikker?", men den sjove gamle dame svarer: "Se, gør dit arbejde!"
Det er umuligt for hende at acceptere ufølsomhed som denne, hun tager det i stiv arm, bluse for bluse,
Den gamle dame ser virkelig forvirret ud,
Han fortæller hende pænt, at han fik mange, mange af dem som gaver, at det for nylig var hendes navnedag, og at det er derfor, hun er fyldt med de poser,
Og alle syv brocher,
Som blev taget fra butikken,
Som en gammel kvinde var de længe glemt,
"Har du nogen forklaring på alle de produkter, du har med dig fra sted til sted?"
"Jeg ved det ikke, jeg ved ikke engang, hvordan min seng ser ud."
"Hvorfor kom du så på indkøb?"
"Ønskede jeg at se noget smukt?
"Lyver du pænt for mig?"
"Hvad betyder smuk egentlig?"
"Forlad mig med denne forstillelse, for jeg kan fange mig selv alene"
"Jeg glemmer det, ja, men jeg betalte for alt, hvad jeg skulle tage, jeg er ikke typen, der stjæler"
"Hvis du ikke kan huske syv brocher, vil du stadig tage hele butikken og ikke vide, at du tog den"
"Hvordan er det muligt? Tvivler du på min moral?"
"Hvad er moralsk ved den verden, der har glemt at være moralsk?"
Tilbage med dette spørgsmål begynder den gamle kvinde at fjerne alt, hvad hun tog og ikke betalte fra sin pung, fra sin nederdel, fra sine ærmer, fra bag sine øreringe, fra under sin hat.
Godt, vi håber ikke du vil stjæle næste gang
At det er en ret stor moralsk fejl.
Evolutie - Doua faze
Sunt in viata doua faze,
Ce se oglindesc mereu,
In miscari, gesturi si fraze
Si-ti formeaza propriu’ EU.
Prima faza de negare,
Te tine multi ani captiv
Si tot negi cu-nversunare
Ca esti prost, prost efectiv.
Si ramai asa blocat,
Pana ce in cap apare
Ceva nou, sofisticat,
Ce se cheama acceptare.
Si-acum c-ai aflat deja
Ca esti prost, chiar prost sadea
Treci la urmatoarea faza
Si-ncepi a semnaliza.
Te crezi important, chiar miezul,
Tu dai sfaturi, reciti Crezul.
Dintr-o data iti permiti
Pe ceilalti sa-i crezi tampiti.
Le explici cat esti de tare,
Cum si cat esti tu de mare;
Nu accepti nicio secunda
Sa fii iar prostul din umbra.
Pan’ la urma nu conteaza
Cat vrei sa pari de-ntelept,
Absolvind a doua faza,
Acum esti un prost destept.
Bătrânica hoață în italiană
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
La vecchia ladra
In un negozio dell'usato,
Presi, raccolti, sfogliati di qualsiasi marca,
Una vecchia che non era più nel fiore degli anni, aveva circa 70 anni, guarda i bustini,
La sorella maggiore di Cecilia, la titolare del negozio, guarda la donna con gesti scortesi,
La vede ancora seduta e imbronciata,
È come se niente potesse calmarlo,
Supera gli attaccapanni delle camicette,
Sceglie solo quelli con la stampa delle meduse,
Metti, metti, infila nella rete tutto quello che trova,
Non sembra avere fretta,
I movimenti sono lenti,
Non si arrende agli occhi attenti
Del direttore del negozio,
Che tossisce l'asino, ammirando la foto del bollettino,
Il nostro vecchio ladro,
Non ha assolutamente nausea,
Perché il desiderio del cuore lo asseconda,
Ci fu un tumulto,
Ad un certo punto il direttore del negozio le chiede:
"Hai delle borse pesanti, sospetto che tu sia stato anche in altri negozi?", ma la simpatica vecchietta risponde: "Guarda, fai il tuo lavoro!"
Impossibile per lei accettare un'insensibilità del genere, la affronta con calma, camicetta dopo camicetta,
La vecchia signora sembra davvero confusa,
Lui le dice gentilmente che ne ha ricevuti tanti, tanti in regalo, che da poco era il suo onomastico e che per questo lei è carica di quelle borse,
E tutte e sette le spille,
Che sono stati presi dal negozio,
Da vecchia erano stati a lungo dimenticati,
"Hai qualche spiegazione per tutti i prodotti che porti con te da un posto all'altro?"
"Non lo so, non so nemmeno com'è il mio letto."
"E allora perché sei venuto a fare compere?"
"Volevo vedere qualcosa di bello?
"Mi stai mentendo bene?"
"Cosa significa veramente bello?"
"Lasciatemi con questa finzione, perché posso ritrovarmi da solo"
"Dimentico sì, ma ho pagato tutto quello che ho dovuto prendere, non sono tipo da rubare"
"Se non ricordi sette spille, prenderai comunque l'intero negozio e non saprai di averle prese"
"Come è possibile? Dubiti della mia moralità?"
"Cosa c'è di morale nel mondo che ha dimenticato di essere morale?"
Restando con questa domanda, la vecchia comincia a togliere dalla borsa, dalla gonna, dalle maniche, da dietro gli orecchini, da sotto il cappello, tutto ciò che ha preso e non ha pagato.
Bene, speriamo che non rubi la prossima volta,
Questo è un errore morale piuttosto grave.
Dar oare ce face interpreta?
Ne-am adunat astăzi în sala XVII din motive constructive,
După ce am asistat la mai multe sesiuni instructive
De interpretariat simultan de conferințe,
În care ascultăm mai toate acele dorințe,
Teme de dezbateri, unele scurte, altele de lungimi colosale,
Teme complexe, cazuri în care se ajunge la fapte penale;
Teme simple, peiorativ spus banale.
Acum că ne-am familiarizat cu tema, ne așezăm la birou,
Pe lângă microfon, se vede un stilou,
În nuanțe de auriu interesante,
Modele florale de galben, apetisante.
Așadar, se va vorbi despre prevenirea poluării apelor teritoriale
Și nu numai, chiar și din regiuni ecuatoriale.
Ascultăm ce ascultăm, privim ce privim, dar pe la jumătatea discursului
Se întâmplă ceva de-a râsul-plânsului,
Trebuie să ascultăm doar vorbitorul să înțelegem ce se întâmplă,
Suntem oarecum mirați, ne scărpinăm la tâmplă,
O frază de la mijlocul discursului a fost trunchiată,
Iar mai apoi repede urmată
De ce a mai rămas din discurs,
Frază cu frază, cum l-a parcurs,
Până la capăt, terminând înaintea vorbitorului ce avea de zis,
Fiecare om a rămas interzis.
Lumea credea că a avut discursul dinainte și traducerea o știa pe de rost,
Mai multe întrebări au făcut-o să se simtă prost,
Pur și simplu, știa din priviri ce-ar mai fi avut de tradus
Din discursul adus,
Cu atâta măiestrie la bun sfârșit, nu precum alți interpreți, care au nevoie de propoziții pentru a traduce
Ceea ce ea deja deduce.
Acesta este doar jumătate de adevăr,
Partea a doua ar fi că trebuia să plece la piață, să cumpere fructe pentru smoothie de portocale făcut la storcător.
Spitalul te vindeca..sau?
Singuratatea ma apasa,
Aici, pe patul de spital,
Ma cheama cineva la masa
Dar de nimic nu am habar.
O doamna-n varsta mi-este alaturi
Dar sa discute nu ar vrea,
Caci se gandeste doar la maturi,
Sa plece acas', sa-si curete sufrageria.
Asistente, doctori, toti draguti
Ma poarta pe ici, pe colo,
Dar de-ai putea sa ma asculti,
Eu nu m-as mai gandi ca-s "solo".
Mi-e dor de ei, colegii mei,
Ce ma distreaza tot mereu,
De Tanti, Aida si Andrei
De care rad " siempre" la greu.
La unu am fost la masa,
Se servea ciorba cu paine,
Mai bine mananc acasa,
Sper s-ajung maine-poimaine.
Noroc ca se mai iveste
Sa mai ies putin pe-afara
Mi-a venit miros de peste,
Insa, nu pup nicio gheara!
Sapte zile de-oi mai sta,
In acest spital ,"cinci stele"
Ma apuca nebunia
Si-o sa-mi vina crizele.
Other poems by the author
Plec
cu picioarele trecutul usa imi deschide
si eu de el, se pare, ca ma tem demult.
daca-as fuma, acuma o tigara as aprinde.
farima-te. eu ma intorc. eu nu ma uit.
sub epiderma e Antarctida straina,
iar soarele ce ne-ncalzea de mult e stins.
nu-mi spune, ca din nou eu sint de vina.
cu radacini adinci in mine tu te-ai prins.
peste o saptamina imi planific evadarea,
nu pot sa-ti mai ascult nici o minciuna.
tu spui, ca n-o sa plec, ca nu-s de loc in stare,
dar eu te las, plec pentru totdeauna.
sub epiteliu pescarusi de mare zboara,
farima stratul de-amintiri ca gheata gros.
eu plec, chiar daca despatirea nu-i usoara,
eu plec, chiar daca-i foarte dureros.
dar sufletul alunga aceste stoluri.
sint obsedata de ceva ce nu-i al meu.
mi-e greu sa umplu cu ceva tristele goluri,
dar sa te dau cuiva este cu mult mai greu.
din nou cu radacini groase in mine cresti
si asta nu este deloc un semn de bine.
stiu sigur, poeziile mereu mi le citesti,
dar fa-te ca nu-s scrise pentru tine.
rece
El e rece, e atit de rece,
Buzele ii sint asa-nghetate.
Chiar si vremea rea repede trece,
Ins-a lui mereu cu viscol bate.
Poate sint de-acum doar o straina,
Poate c-au inchis deja caldura -
Dar cu el mereu capat angina
Si nu-mi pot scadea temperatura.
Oamenii au nevoie de iubire,
Ca sa se-ncalzeasca, cind e gerul,
Dar inima lui, fara-ndoire,
E mai rece decit frigiderul.
De la el iau bronsite acute -
Focul nostru n-are cum s-apara,
Iar atunci, cind o sa ma sarute,
Voi muri de tusa pulmonara.
te rog
cind tu te ineci in pahare de vodka, vin si de bere,
pe mama ta atunci eu mi-o imaginez,
ma roaga, sa te scot de pe aceasta barca si imi cere,
sa te imbratisez.
te string de miina si se-nvirte-un slideshow in cap la mine,
ce va fi, daca va continua asa mai departe.
Stanescu a spus: «iata speranta, cindva totul va fi bine»,
dar nu-i dau dreptate.
peste citiva ani, din nou beat, nedeosebind stinga de dreapta,
nu vei gasi cheile de la casa
si nu-ti vei aminti, daca acolo inca cineva te mai asteapta
si cui de tine-i pasa;
nu iti vei aminti, in ce oras te afli, luind un git de rom.
urmatorul tren duce-n Gamorrah,
dar tu, fara sa te gindesti macar un pic, alegi Sodom
si-o sticla de cagor.
al 25 cadru a ceea ce va fi peste citiva ani -
miinile tale nimic nu vor putea gasi,
nici telefonul, nici pistolul, pe care nu il ai, nici bani,
nici miina femeii, ce te va iubi.
aerul in camera este atit de prafuit si greu si ma apasa,
iar tu nu poti raspunde la-ntrebarea
«cum te cheama?» si te intrebi, de ce nu-i nime’-acasa
si de ce oare
din oglinda te priveste cineva neberbierit, trist si strain,
«ajunge, nu mai bea!» incearca sa iti zica,
dar tu nu vrei sa intelegi si-ti iei o noua sticla de venin,
iar mie mi-e frica.
te rog, hai sa luam barca si sa plutim in ocean, departe,
unde sint gradele mai putine.
vreau din nou, sa te bucuri de lucruri mici si neinsemnate,
macar de femei asa simple ca mine.
te rog, te implor, nu fi azi iarasi beat, incearca sa nu mai bei,
ca soarele de la asta n-o sa se faca mai mic,
nu vrei sa m-asculti, iar vodka se scurge din ochii mei
si eu nu mai vad nimic.
nimic bun
oamenii sint rai, ades fac prostii,
sint sigura, urmaresti acesta multime.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii,
si-acestea oricum sint scrise de mine.
oamenii sint rai, inauntru-s pustii,
pe fata au masti,- sindromu-i tare acut.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii.
in mine ce-i bun? nimic, absolut.
scumpul meu
scumpul meu, recunosc, sint bolnava, fara speranta.
medicina e neputincioasa, doctorii ce sa faca, nu stiu.
violez aspru si nemilos cu trecutul visele de dimineata,
cind ma trezesc de la plinsetul nenascutului nostru fiu.
primavara-a venit , dar vintul nu inceteaza sa bata.
eu traiesc la timpul trecut imperfect - al meu si al tau.
de-as putea, as intoarce, ce a fost intre noi doi odata:
poezii, sarutari, fericire, chiar si ceea ce-a fost mai rau.
boala mea-i incurabila si traieste in mine, vrei sau nu vrei,
(tot ce-a fost in trecut, ce-am trait foarte greu putrezeste),
dar, prin zimbete si incurajari a vechilor prieteni ai mei,
eu sint vie!, eu traiesc fara tine si se pare, ca-mi reuseste.
scumpul meu, nu uita sa zimbesti si, te rog, traieste-n realitate,
niciodata sa nu te pierzi in ceilalti si mereu fii sincer cu tine.
intre noi, (de la mine la tine) - zeci de versuri triste, epuizate
si foarte multa iubire cu alta, intre noi, (de la tine la mine).
Plec
cu picioarele trecutul usa imi deschide
si eu de el, se pare, ca ma tem demult.
daca-as fuma, acuma o tigara as aprinde.
farima-te. eu ma intorc. eu nu ma uit.
sub epiderma e Antarctida straina,
iar soarele ce ne-ncalzea de mult e stins.
nu-mi spune, ca din nou eu sint de vina.
cu radacini adinci in mine tu te-ai prins.
peste o saptamina imi planific evadarea,
nu pot sa-ti mai ascult nici o minciuna.
tu spui, ca n-o sa plec, ca nu-s de loc in stare,
dar eu te las, plec pentru totdeauna.
sub epiteliu pescarusi de mare zboara,
farima stratul de-amintiri ca gheata gros.
eu plec, chiar daca despatirea nu-i usoara,
eu plec, chiar daca-i foarte dureros.
dar sufletul alunga aceste stoluri.
sint obsedata de ceva ce nu-i al meu.
mi-e greu sa umplu cu ceva tristele goluri,
dar sa te dau cuiva este cu mult mai greu.
din nou cu radacini groase in mine cresti
si asta nu este deloc un semn de bine.
stiu sigur, poeziile mereu mi le citesti,
dar fa-te ca nu-s scrise pentru tine.
rece
El e rece, e atit de rece,
Buzele ii sint asa-nghetate.
Chiar si vremea rea repede trece,
Ins-a lui mereu cu viscol bate.
Poate sint de-acum doar o straina,
Poate c-au inchis deja caldura -
Dar cu el mereu capat angina
Si nu-mi pot scadea temperatura.
Oamenii au nevoie de iubire,
Ca sa se-ncalzeasca, cind e gerul,
Dar inima lui, fara-ndoire,
E mai rece decit frigiderul.
De la el iau bronsite acute -
Focul nostru n-are cum s-apara,
Iar atunci, cind o sa ma sarute,
Voi muri de tusa pulmonara.
te rog
cind tu te ineci in pahare de vodka, vin si de bere,
pe mama ta atunci eu mi-o imaginez,
ma roaga, sa te scot de pe aceasta barca si imi cere,
sa te imbratisez.
te string de miina si se-nvirte-un slideshow in cap la mine,
ce va fi, daca va continua asa mai departe.
Stanescu a spus: «iata speranta, cindva totul va fi bine»,
dar nu-i dau dreptate.
peste citiva ani, din nou beat, nedeosebind stinga de dreapta,
nu vei gasi cheile de la casa
si nu-ti vei aminti, daca acolo inca cineva te mai asteapta
si cui de tine-i pasa;
nu iti vei aminti, in ce oras te afli, luind un git de rom.
urmatorul tren duce-n Gamorrah,
dar tu, fara sa te gindesti macar un pic, alegi Sodom
si-o sticla de cagor.
al 25 cadru a ceea ce va fi peste citiva ani -
miinile tale nimic nu vor putea gasi,
nici telefonul, nici pistolul, pe care nu il ai, nici bani,
nici miina femeii, ce te va iubi.
aerul in camera este atit de prafuit si greu si ma apasa,
iar tu nu poti raspunde la-ntrebarea
«cum te cheama?» si te intrebi, de ce nu-i nime’-acasa
si de ce oare
din oglinda te priveste cineva neberbierit, trist si strain,
«ajunge, nu mai bea!» incearca sa iti zica,
dar tu nu vrei sa intelegi si-ti iei o noua sticla de venin,
iar mie mi-e frica.
te rog, hai sa luam barca si sa plutim in ocean, departe,
unde sint gradele mai putine.
vreau din nou, sa te bucuri de lucruri mici si neinsemnate,
macar de femei asa simple ca mine.
te rog, te implor, nu fi azi iarasi beat, incearca sa nu mai bei,
ca soarele de la asta n-o sa se faca mai mic,
nu vrei sa m-asculti, iar vodka se scurge din ochii mei
si eu nu mai vad nimic.
nimic bun
oamenii sint rai, ades fac prostii,
sint sigura, urmaresti acesta multime.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii,
si-acestea oricum sint scrise de mine.
oamenii sint rai, inauntru-s pustii,
pe fata au masti,- sindromu-i tare acut.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii.
in mine ce-i bun? nimic, absolut.
scumpul meu
scumpul meu, recunosc, sint bolnava, fara speranta.
medicina e neputincioasa, doctorii ce sa faca, nu stiu.
violez aspru si nemilos cu trecutul visele de dimineata,
cind ma trezesc de la plinsetul nenascutului nostru fiu.
primavara-a venit , dar vintul nu inceteaza sa bata.
eu traiesc la timpul trecut imperfect - al meu si al tau.
de-as putea, as intoarce, ce a fost intre noi doi odata:
poezii, sarutari, fericire, chiar si ceea ce-a fost mai rau.
boala mea-i incurabila si traieste in mine, vrei sau nu vrei,
(tot ce-a fost in trecut, ce-am trait foarte greu putrezeste),
dar, prin zimbete si incurajari a vechilor prieteni ai mei,
eu sint vie!, eu traiesc fara tine si se pare, ca-mi reuseste.
scumpul meu, nu uita sa zimbesti si, te rog, traieste-n realitate,
niciodata sa nu te pierzi in ceilalti si mereu fii sincer cu tine.
intre noi, (de la mine la tine) - zeci de versuri triste, epuizate
si foarte multa iubire cu alta, intre noi, (de la tine la mine).