pustiu
oamenii se incalzesc in paltoane, fulare,
dar privirea de ura, razbunare li-e plina.
e banal si prostesc, dar mie acum imi pare,
ca orasul pluteste in formalina.
nici credinta-n mai bine, nici iubire (pustiu),
caut, dar nimic omenesc nu gasesc.
daca lumea e moarta, nici chiar tu nu esti viu,
cum se face, ca eu inca traiesc?
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: RUGĂGIUNEA-I ZILNIC HRANĂ
Poem: Durere
Citește orice carte vrei la un preț de 20 de lei. Cum funcționează conceptul de „rent a book” în Moldova
Poem: Reunire
Poem: Iluzii
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene
Poem: Pamflet pandemic
Poem: Proiect de construcții plus câteva inepții în olandeză
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate