Author scr
Total
1 creationsRandom creations :)
Suflete pereche
Au existat ani in care amândoi,
Am cunoscut supraviețuirea,
Ani in care s-au iubit prea mult sau prea dureros,
Au coexistat cu dezamăgirea dar răbdarea a fost pe primul loc.
Și totuși când s-au întâlnit,
Timpul a făcut un pas înapoi și s-au recunoscut,
Într-o apropiere lentă, magnetică ,
Imposibil de recunoscut,fara explicații ce au înțeles.
Privirile lor cu greutatea poveștilor nespuse,
Tăcerile lor nu erau goale ci pline de sens.
In prezenta celuilalt și înțeles ,
Că nu trebuie sa lupte și nici să caute răspunsuri fără sens.
Era o liniște vie între ei,
O pace ce nu o găsești ușor,
După sute de zile de singurătate,
Și când se găsesc există doar ei,
Înconjurați de miliarde de oameni ce trec pe langa ei.
Când s-au atins,nu trupurile au căutat alinare,
Ci sufletele lor rătăcite,pierdute în timp și-n umbra din ei
Și vulnerabili , răniți,pierduți pe cărări,
S-au regăsit și s-au iubit fără a se pierde pe ei.
In acea zi când s-au regăsit,
Lumea din jur a dispărut, încet,
Și-au înțeles că iubirea adevărată,
Nu e când ceva nou întâlnești,
Ea începe când sufletul ei liber,
Se dezbracă de măști,fara a se ascunde de ceea ce ești,
Ești vulnerabil și liber sa simți,
Rămâi prezent pentru că vrei,nu că ești constrâns.
Să nu mă uiți...
Să vii din cầnd in când... să nu mắ uiţi.
Să vii să ștergi o lacrimă uitată
Ce s-a născut atunci când ai plecat
Și a ramas pe-obraz, îndurerată.
Din când în când să vii să nu mă uiți
Chiar de tacerea domneste intre noi
Pe-o aripă de dor să te întorci
Şi să-mi aduci vinul inapoi.
lar dacă timpul, nemilos cum este
Asterne depărtări în calea ta
Ascultă..poate dorul iti șoptește:
Să nu mă uiți...Să te întorci..cândva!
Să nu rămân un simplu călător
în lumea vinului si-a ta....
Formula visului pe piele
Formula visului pe piele
Pe pielea mea, atingerile lui sunt reacții tăcute,
molecule vibrând la limita coliziunii,
unde chimia dorinței arde fără oxigen.
E hidrogen pur în privirea lui,
gata să explodeze dacă îl privesc prea mult,
iar eu sunt oxigenul care-l cheamă spre combustie.
Atingerea lui e un lanț de legături covalente,
piele de piele, atom de atom,
un schimb lent de energie în care căldura
devine catalizatorul unui vis de nezguduit.
Electronii sar între noi,
o plasmă invizibilă ne învăluie,
iar corpul meu devine un laborator
unde doar el știe formulele.
Pe buze, rămâne gustul unui acid dulce,
ce corodează zidurile timpului,
dar construiește poduri între clipă și etern.
În venele mele curg ioni de dorință,
magnetismul lui schimbă polaritatea
și mă atrage, inevitabil, ca un metal rătăcit
spre inima unui reactor.
Visul atingerilor lui e un amestec perfect,
nici prea instabil, nici inert,
o soluție saturată cu tăceri
și șoapte distilate.
În piele, el lasă o urmă de lumină,
fosfor rece ce strălucește pe întuneric,
ca o amintire care nu vrea să se stingă.
Când dispare, mă descompun în molecule,
dar rămâne parfumul reacției noastre,
un compus imposibil de refăcut.
Și totuși, îl visez din nou,
până când atomii noștri se unesc iar,
într-o alchimie ce transcende
legile universului.
Ajută-mă
Ajută-mă dându-mi cuvinte
În clipa dangătului de sinceritate
Fii ființa care mă cunoaște
De vrei să arăți că mă știi în toate.
Alege ce-aș vrea să îmi cânte
Harpa, la ora înserării liniștite
Nu-mi mai vorbi șoptind cuvinte
Din gândurile uneori împrumutate.
Și lasă albul alb fără de pete
Vreau numai florile să fie colorate
Din gândurile ce-s sortite
Ajută-mă sa-mă slobod de noi ispite.
Distanta
Ma uit in ochii tai , si vad o alta viata,
Buzele tale fine , imi acorda speranta.
Insa sunt doar sperante si vise,
Distanta imi provoaca , sentimente stinse.
Coplesit de ginduri triste , ciudate,
Viata ma dus aici , pe tine departe.
Ma pierd in zi ca-n noapte,
Zilele-s pustii , fara ale tale soapte.
Ma simt inchis in intuneric,
Si-n sufletul meu , inshis un sentiment feeric.
Tu esti cheia sufletului meu,
Ai fost , esti ,si vei fi mereu.
Poza ta e unicul sentiment ce il mai simt
Si ochii imi zimbesc lacrimind.
-Iluzii sau speranta?
Iubire la distanta…
Axioma tăcerii
Se nasc duminici goale pe la colțuri
când umbra mea e singurul drumeț
zidind durerea-n ziduri și în rosturi
plătind tăcerii cel mai mare preț.
Acel pustiu ce n-are nicio vină
un ceas oprit, un rest de amintiri
suntem doar cioburi ce-am visat lumină
ramase-n urma unei mari iubiri...
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Lectura unui gol
Anaa Apetrei
13 August
M-a strâns de inimă... 🥹 „Am învățat să mă aleg pe mine, în sfârșit” – exact ce aveam nevoie să citesc azi! Superb!!!!
Sticla din colțul serii
Maddy94
13 August
Uneori chiar si durerea pare ca vrea sa stea un ceas - frumos scris!
Pahar turnat în vânt
Maddy94
13 August
Adorabil scris... într-adevăr păcat.
Blestemul meu
Maddy94
13 August
Superbă! Mi-a plăcut maxim!🤗
Pahar turnat în vânt
Femeia in litere
13 August
Frumos scris... păcat ca te-ai oprit...
Arta lutului
Femeia in litere
13 August
Îți mulțumesc frumos.
Lumina din noi
Dora●Dor
12 August
Frumos!❤️
Arta lutului
Dora●Dor
12 August
Frumoase gânduri!❤️
Umbra dorului
Dora●Dor
12 August
Superba!❤️
Pahar turnat în vânt
Dora●Dor
12 August
Poezia asta mi-a placut enorm! Scrii si simți tare frumos ❤️
Blestemul meu
Florin Dumitriu
12 August
Mulțumesc pentru apreciere 🤗
Oare de ce?
Silvian Costin
12 August
Multumesc Bogdan, multumesc Dora. Trecutul ne poate urmari mult timp, putem sa iesim din bucla infinita a intrebarilor fara raspuns cand un 'doi' lum...
Mi-ai fost drag... fără să-ți fiu
Dora●Dor
12 August
O poezie de o eleganță atât de tristă....
Sticla din colțul serii
Dora●Dor
12 August
Minunat scris!
Lectura unui gol
Dora●Dor
12 August
Profund, dureros dar atât de frumos scris!