Author nikolas Stoican
Random creations :)
Veni, vidi, vici!
Virgil intrase să cumpere o pâine. După el își făcuse apariția o femeie deosebit de frumoasă, care cumpărase un covrig și care nu-și mai lua ochii de la dânsul.
- Mă cunoaștețu de undeva? o întrebase el intrigat.
- Am impresia că vă cunosc de când lumea! îi răspunse ea zâmbind. Nu știu de ce, dar îmi amintiți de fostul meu soț… decedat într-un accident de mașină!
- Nu vă ascund că și dvs. îmi păreți cunoscută! supralicitase el. Credeți în reîncarnare?
- O, da!
- Aceasta ar fi o explicație!
Femeia se uită lung la dânsul.
- Stai pe aproape?
- De ce mă întrebi?
- Cum de ce? Locul unei femei este lângă soțul ei!
Virgil amuțise pentru câteva clipe.
- Stau pe aici, prin zonă! Doar n-o…
Ea îi puse un deget pe buze.
- Ba aș o…
Primăvară
Te-aș lua să te-nvelesc
cu brațele-mi
Și să-ți șoptesc
Cât înfloresc
Când pe tine te privesc
dimineața
Când mă trezesc.
Te iubesc.
Cât aș vrea...
cât aș vrea să fiu
în al tău pustiu
malul mării dulci
spălat de ploaie
flacară de-amor
pot să mă cobor
să-ți dau jos amarul
ca pe-o straie
vânt aș fi de vrai
din câmpii de mai
să te țin în zbor
pe ani-lumină
iar de cazi curând
piatră pe mormânt
m-aș clădi de-a pururi
lângă tine
Ultima scrisoare...
Știi,am promis că o să te uit
Și nu am putut să mă țin de cuvânt mult timp
Mi-era dor de tine
Și era greu să te las sa pleci din mine
Și poate după ultimul adio am mai plâns
Am mai sperat,am mai visat
La un "noi" ce era din nou intact
Și m-am mințit că poate e vina mea
Și poate de asta ai plecat
Mi-am promis că o să râd
Și o să las lacrimile în urmă
Dar numai sufletul meu știe
În câte piese a putut să răsune
Câte poezii au fost scrise
Scrise și apoi uitate
Căci eu sunt "bine"
Chiar dacă nu mai știu nimic de tine
Dar acum...acum când în sfârșit nu mă mai doare
Pot să îți spun cu adevărat
E ultima scrisoare
Pe care ți-o scriu,și apoi vei fi uitat
Am înțeles că nu e totul ca-n povesti
Că trebuie să îți construiești singur visul copilăresc
Dar că nu trebuie să te consumi atât de tare
Când tot ce înseamnă soare..dispare
Ai plecat
Ai venit in viata mea
Si ai parut ca esti,
Un om normal,
Pana ai decis sa pleci.
Ai plecat,
Nu ai ezitat.
Ai uitat tot ce s-a intamplat
Nu ai vrut sa te uiti in spate,
Tu cu ochii inainte , sa distrugi regate.
Am vorbit, si a fost frumos
Insa, totul trebuie sa se termine chiar daca nu are niciun rost.
M-ai lasat, asa ca altii,
Distrusa si fara speranta.
As vrea, sa nu fi vorbit cu tine,
Dar nu pot sa nu ma gandesc la amintirile alea nemărginite.
As vrea, sa pot sa te uit,
Chiar daca recent ai decis sa fugi.
Sa fugi de adevar si fapte,
Sa alergi departe.
Ai fost aici timp de 3 luni,
Dar nu as vrea sa uit, nici cele mici chestiuni.
As vrea sa uit de tine,
Insa stiu ca viata nu ar fi mai bine.
As vrea,sa nu fi plans
In seara cand mi-ai spus,
Toate acele lucruri,
Care m-au rapus.
As vrea sa nu ma mai gandesc,
Ca in tine a mai ramas un pic de sentiment dumnezeiesc.
Nu m-ai distrus tu,
Ci altii ce m-au strapuns,
Cu sabii de cuvinte ascutite,
Si lovituri cerebrale iesite, din comun.
Ai fost si tu o lovitura,
La inimioara mea abatuta,
Iar lucrurile pe care mi le-ai spus,
Au fost doar miciuni pe care le-ai compus.
Ai venit in viata mea,
Si mi-ai redat speranta.
Dar la sfarsit a fost doar o farsa.
Mi-ai spus ca si tu la mine te gandesti,
Dar amandoi stim ca nici nu-ti amintesti,
culoarea mea preferata.
As vrea sa uit de tine,
Numai ca, la inceput ai parit normal
Pana ai devenit doar un grosolan.
Iertare
Vreau să mă ierți pentru ceea ce nu sunt
Să pot pleca cu inima împăcată,
Eu te iert, căci toate le-ai făcut,
Supus de mintea-ți deșartă.
Știu că în zadar au fost,
Oh…visele mele!
Nu puteam să-ți spun tot
De frică c-ai fi fugit de ele.
Și fără un cuvânt spus
Ai dispărut din al meu Rai,
Rămâi cu bine, suflet distrus,
Căci gând să oferi iubire n-ai!
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Emanuelle
10 July
O metaforă filozofică superbă despre iertare și curgerea timpului. De admirat profunzimea din „Amnistia ultimului strop” și pacea regăsită la finalul...
Manuscrisele durerii
Emanuelle
10 July
Uneori, greutatea drumului este cea care ne rescrie povestea. Îți mulțumesc din suflet pentru lectura!
Fără diplomă de poetă
Melania Istrate
10 July
Rândurile astea sunt de o sinceritate cuceritoare. Nu e nevoie de o diplomă pentru a scrie. Poezia adevărată se naște exact din locul din care scriem...
Încerc... un rămas bun, mai bun
Melania Istrate
10 July
Profunzime și sensibilitate maxime! Imaginea cu indiferența returnată prin curier este memorabilă. M-au cucerit versurile tale și felul în care ai tra...
Poezie din suflet pentru suflete
Deea
10 July
MULȚUMESC!
Poezie din suflet pentru suflete
Melania Istrate
10 July
Ți-aș da o jumătate din mine...” 💔 Atât de real și relatable. Scrii super bine, vibe-ul de eliberare de la final e tot ce trebuie!
Călătoare în poezie
Deea
10 July
ador!!!!
✨ p.o.e.m
Deea
10 July
MULȚUMESC!!!!
O zi
Melania Istrate
10 July
O felie pură de nostalgie! 💙Textul acesta este un refugiu cald, o întoarcere nostalgică la albastrul cerului din curtea bunicilor💙🩵💙
Călătoare în poezie
Melania Istrate
10 July
Frumoasă creație, poetica ♡♡♡
Pahar de poezie și... atât!
Florin Petricean
10 July
Sincer, dureros și incredibil de frumos scris.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Florin Petricean
10 July
Pur și simplu remarcabil modul în care ai descris absența. Puternic, matur și incredibil de sincer. O poezie de excepție.
✨ p.o.e.m
Florin Petricean
10 July
Rănile vechi devin uneori hărți ale trecutului, iar dorința de a uita prin durere este o reacție profund umană la suferință. Textul tău surprinde perf...
Să iubești necondiționat
Sorin Ene
10 July
Superb scris!🌹
Atât... o clipă cu împrumut.
Sorin Ene
10 July
Puternică, profundă, intensă 👍👍👍