Author Natalia Petrovic
Total
1 creationsRandom creations :)
(IVLEV C)
In amintirea mea traiesti
Ce des te rasfoesc prin ginduri
Macar odata sate recitesc
Apoi Sate recit in minte.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în maghiară
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez volt a "szeretlek" ideje
Mi ketten boldogan éltünk álmainkban
Ez volt a "szeretlek" ideje
És akkor a szárnyaimmal akartam repülni
Más szerelmeket akartam megtapasztalni
Mások „szeretlek”, mások „mindig”
De te vagy az, akiről álmodtam éjjel, szerelmem
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez akarás és tudás volt
Az életben minden, talán túl gyorsan
Az élet felfedezése volt
Bánataival, örömeivel, őrületeivel
Úgy akartam élni, mint az idő
Kövesse nyomon az óráimat, éljen a jelenben
Minél tovább éltem, annál jobban szerettelek gyengéden
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni.
aș vrea să-ți mai pot fi
aș vrea să-ți mai pot fi refugiu
în nopțile în care
haosul îți inundă creierul
și nimic nu mai pare a fi real.
aș vrea să-ți mai pot fi zâmbet
în zilele anoste,
când tristețea te copleșește
și nici măcar nu știi de ce.
aș vrea să-ți mai pot fi lacrima
care ți se prelinge pe chipul firav,
când iubirea e prea puternică
ca să fie spusă în cuvinte.
aș vrea să-ți mai pot fi îmbrățișarea
care să-ți aducă alinare,
când lumea de afară
e pur și simplu prea mult.
aș vrea să-ți mai pot fi
măcar încă o zi iubită,
ca să-ți pot arăta
cât de mult înseamnă pentru mine
să fac parte din lumea ta.
Bunica mea !
Le-am spus părinților mei, sus și tare,
Vreau să petrec la bunica vacanța mare,
Sunt cu ea din zori în seară,
Fără ca un program să-mi ceară.
Mama îmi cere să devin pianist,
După atât studiu, am devenit trist,
Tata, și-ar dori să devin detectiv,
O meserie în care ești veșnic activ.
Toată vara, colind pădurea și lunca
Ascult povești souse de bunica
Nu mă leagă nimic de cel oraș
Ascult concertul naturii , cu dulcele ei glas.
Bunica, mi-a spus că aici a fost fericită,
Unde mama mea, a fost cu drag crescută,
Rădăcinile mele, vin de la țară,
Mă uit la bunica mea, ca la o comoară.
AGONIE DE VARĂ
Cuptor de plumb, și zăpușeală...
Prin tîrgul gol, cad flori de scrum;
O suferință lungă, ca de boală,
Se-ntinde neagră peste drum.
În somn de plumb dorm mase grele,
Mizeria domnește-n mahalale;
Pe cer, uscate, ard mândre stele,
Și-n parcul ars e-atîta jale...
Iubita-mi cîntă un marș funebru
La un pian ce geme, spart...
Iar aerul e-un abur negru,
De tot ce-i viu și s-a uscat.
O, vară... galbenă topire,
Un cor de corbi pe-un rug încins...
Și nicio zare de iubire,
În tîrgul trist, ce pare stins.
Un blestem sau un destin?
Am primit la început o pecete pe corpul de lut,
O linie frântă în palme, un drum ne-nceput,
O umbră ce trage de pași spre pământul tăcut.
Și m-am întrebat în nopți fără capăt și stele:
E un blestem scris de vremuri pe oasele mele?
Sau poate e piatra pe care un meșter o sapă,
Să scoată din ea o lumină ce nu se arată?
Căci dacă e doar un blestem, sunt un rob în lanțuri legat,
Un simplu spectator la un joc ce mi-a fost dictat.
Dar dacă e drumul spre sine, destinul meu pur,
Atunci din durere pot fura un contur,
Din noapte pot scoate un cântec, din piatră un zbor,
Și pot fi arhitectul propriului dor.
Nu soarta decide ce sunt, nici zbuciumul ei,
Ci focul ce arde discret în spatele ochilor mei.
O rană deschisă e-o poartă prin care privesc
Spre tot ce e veșnic, adânc și ceresc.
Nu știu dacă cerul mi-a dat o pedeapsă sau un dar,
Dar pun pe hârtie tot ce am ars pe altar.
Și-n fiecare cuvânt ce-l aștern, tot mai plin:
Transform un blestem greu de dus... în destin.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Reformare
Gabriel Nicoara
18 November
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 November
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 November
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 November
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗