Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 20 martie
Vizualizări: 221
Poezii din aceiaşi categorie
Iubiri interzise
Iubiri interzise îmi rod din călcâie,
Iubiri de biserici, iubiri de Iisus,
Trăiesc peste lacrimi undeva mult prea sus,
Unde-i sunet de harpă şi miros de tămâie.
Graţii mi-s pasul, plânsul şi glasul,
Tunet mi-i chipul, fulger mi-s ochii,
Coregrafic ploaia îşi dirijează stropii,
Şi trist curcubeul îmi cromează sălaşul.
Strivit între lacrimi… zâmbesc,
Presat de nelinişti m-ador,
Doresc să conving pe cei care mor,
Că iadu-i suspans iar raiu-i grotesc.
În propria mea poveste
Îmi scriu propria mea poveste în lacrimi de cerneală,
Cuvintele tremură ca umbre ce nu se văd,
Fiecare pagină mă arde, și inima-mi e goală,
Iar literele-mi sângerează în doruri ce nu vreau să le revăd.
Fiecare frază mă înjunghie-n piept adânc,
Căci nu știu că în tăcere mă pictez,
Chipul meu devine o mască de piatră,
Iar trăirile devin prea brusc cuvinte duri care rănesc.
Ea sunt eu. Masca mi-a căzut,
Din cerneala mâinii mele renăscută,
Un adevăr amar, dar cunoscut:
Pe foaie, eu sunt vina nenăscută.
De ce n-am loc în cartea mea, de ce?
De ce rămân acel chip mereu trist?
De ce port vina lumii fără drept,
Și-n propria mea poveste, sunt luată drept antagonist?
Elena Daria 🖋️
Ochiul
Într-un lotus de ceață
gândul se risipește,
val după val,
până când doar tăcerea rămâne.
Cine sunt?
Un zâmbet agățat de o clipă,
o umbră ce sărută lumina.
Ce-mi pasă
Ce-mi pasă că nu-ți pasă!
Poate ești într-o groaznică stare de melancolică viață,
Ce se răsucește precum o rață plutind pe luciul de apă,
Și care măcăne același refren, Parcă...
Ecoul se repetă fără odihnă,
Obsedant și mecanic solfegiază,
Ce-mi pasă că nu-ți pasă!
Ziua este încă la început,e dimineață,
Și viața cântă iar si iar plină de speranță,
Iar mie nu-mi pasă că nu-ți pasă,
Chiar dacă te prefaci că nu-ți pasă...
Eu știind că-ți pasă!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Arhitectură inovatoare
La pas prin centrul orașului,
Simți parcă bucuria urmașului,
Ce privirea și-o va delecta cu aceste superbe blocuri
De diferite, forme, lățimi și lungimi, adevărate jocuri,
Roade ale imaginației constructorilor,
Înfrumusețate de arta stradală a adolescenților,
Locuințe cu acoperișuri în mai multe ape,
Nu greșesc să spun sculptate,
Ca de razele soarelui să nu scape
Niciun unghi al apartamentelor de prea multă vegetație astupate,
Altele au pereții transparenți
Prin care putem vedea orice și poșete, nu doar genți,
Mai au și piscine,
La care se adună o mulțime
De vecini și prieteni,
Oameni sprinteni,
Ce mai joacă și un meci de volei,
Chiar și când la ultimele etaje este polei.
De pe balustradă
Avem vedere și la stradă,
Observăm alte clădiri, care din rațiuni mai puțin practice,
Par oricum, numai nu antice,
Au forme de delfini sau parcări supraetajate,
Foarte variate, de dorința constructorilor dirijate,
Altele au bucăți decupate din pereți, întocmai ca brânza șvaițer,
Design interesant, aș îndrăzni să consider.
,,Nu te enerva" în daneză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Bare et ord
Sagt tilfældigt
Utilgivende
Det slår mig ned.
hjertet tror
Tanken måler det,
Stilheden er væk
For evigt.
Det er desværre min natur,
Men altid i mit sind siger jeg dette:
"Bliv ikke vred!"
bliv ikke sur bliv ikke sur
Ord kan bedrage.
bliv ikke sur bliv ikke sur
At ingen vrede er god.
Måske utilsigtet nogle gange bliver du ramt
Kort sagt, det er ikke passende.
bliv ikke sur bliv ikke sur
Kom så smil og lyt til mit råd.
Bare et ord
Det bringer mig tunge tanker
Og kun med dem
Det omgiver mig.
Det er jalousi
Det kommer som en byrde
Og et ubeskriveligt mareridt
Natten i drømmen sænker sig.
Det er desværre min natur,
Men altid i mit sind siger jeg dette:
"Bliv ikke vred!"
bliv ikke sur bliv ikke sur
Ord kan bedrage.
bliv ikke sur bliv ikke sur
At ingen vrede er god.
Måske utilsigtet nogle gange bliver du ramt
Kort sagt, det er ikke passende.
bliv ikke sur bliv ikke sur
Kom så smil og lyt til rådene.
Og du vil vide
At fortælle dig
alligevel,
alle der
Bliv ikke vred!
bliv ikke sur bliv ikke sur
Ord kan bedrage.
bliv ikke sur bliv ikke sur
At ingen vrede er god.
Bliv ikke vred!
Iubiri interzise
Iubiri interzise îmi rod din călcâie,
Iubiri de biserici, iubiri de Iisus,
Trăiesc peste lacrimi undeva mult prea sus,
Unde-i sunet de harpă şi miros de tămâie.
Graţii mi-s pasul, plânsul şi glasul,
Tunet mi-i chipul, fulger mi-s ochii,
Coregrafic ploaia îşi dirijează stropii,
Şi trist curcubeul îmi cromează sălaşul.
Strivit între lacrimi… zâmbesc,
Presat de nelinişti m-ador,
Doresc să conving pe cei care mor,
Că iadu-i suspans iar raiu-i grotesc.
În propria mea poveste
Îmi scriu propria mea poveste în lacrimi de cerneală,
Cuvintele tremură ca umbre ce nu se văd,
Fiecare pagină mă arde, și inima-mi e goală,
Iar literele-mi sângerează în doruri ce nu vreau să le revăd.
Fiecare frază mă înjunghie-n piept adânc,
Căci nu știu că în tăcere mă pictez,
Chipul meu devine o mască de piatră,
Iar trăirile devin prea brusc cuvinte duri care rănesc.
Ea sunt eu. Masca mi-a căzut,
Din cerneala mâinii mele renăscută,
Un adevăr amar, dar cunoscut:
Pe foaie, eu sunt vina nenăscută.
De ce n-am loc în cartea mea, de ce?
De ce rămân acel chip mereu trist?
De ce port vina lumii fără drept,
Și-n propria mea poveste, sunt luată drept antagonist?
Elena Daria 🖋️
Ochiul
Într-un lotus de ceață
gândul se risipește,
val după val,
până când doar tăcerea rămâne.
Cine sunt?
Un zâmbet agățat de o clipă,
o umbră ce sărută lumina.
Ce-mi pasă
Ce-mi pasă că nu-ți pasă!
Poate ești într-o groaznică stare de melancolică viață,
Ce se răsucește precum o rață plutind pe luciul de apă,
Și care măcăne același refren, Parcă...
Ecoul se repetă fără odihnă,
Obsedant și mecanic solfegiază,
Ce-mi pasă că nu-ți pasă!
Ziua este încă la început,e dimineață,
Și viața cântă iar si iar plină de speranță,
Iar mie nu-mi pasă că nu-ți pasă,
Chiar dacă te prefaci că nu-ți pasă...
Eu știind că-ți pasă!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Arhitectură inovatoare
La pas prin centrul orașului,
Simți parcă bucuria urmașului,
Ce privirea și-o va delecta cu aceste superbe blocuri
De diferite, forme, lățimi și lungimi, adevărate jocuri,
Roade ale imaginației constructorilor,
Înfrumusețate de arta stradală a adolescenților,
Locuințe cu acoperișuri în mai multe ape,
Nu greșesc să spun sculptate,
Ca de razele soarelui să nu scape
Niciun unghi al apartamentelor de prea multă vegetație astupate,
Altele au pereții transparenți
Prin care putem vedea orice și poșete, nu doar genți,
Mai au și piscine,
La care se adună o mulțime
De vecini și prieteni,
Oameni sprinteni,
Ce mai joacă și un meci de volei,
Chiar și când la ultimele etaje este polei.
De pe balustradă
Avem vedere și la stradă,
Observăm alte clădiri, care din rațiuni mai puțin practice,
Par oricum, numai nu antice,
Au forme de delfini sau parcări supraetajate,
Foarte variate, de dorința constructorilor dirijate,
Altele au bucăți decupate din pereți, întocmai ca brânza șvaițer,
Design interesant, aș îndrăzni să consider.
,,Nu te enerva" în daneză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Bare et ord
Sagt tilfældigt
Utilgivende
Det slår mig ned.
hjertet tror
Tanken måler det,
Stilheden er væk
For evigt.
Det er desværre min natur,
Men altid i mit sind siger jeg dette:
"Bliv ikke vred!"
bliv ikke sur bliv ikke sur
Ord kan bedrage.
bliv ikke sur bliv ikke sur
At ingen vrede er god.
Måske utilsigtet nogle gange bliver du ramt
Kort sagt, det er ikke passende.
bliv ikke sur bliv ikke sur
Kom så smil og lyt til mit råd.
Bare et ord
Det bringer mig tunge tanker
Og kun med dem
Det omgiver mig.
Det er jalousi
Det kommer som en byrde
Og et ubeskriveligt mareridt
Natten i drømmen sænker sig.
Det er desværre min natur,
Men altid i mit sind siger jeg dette:
"Bliv ikke vred!"
bliv ikke sur bliv ikke sur
Ord kan bedrage.
bliv ikke sur bliv ikke sur
At ingen vrede er god.
Måske utilsigtet nogle gange bliver du ramt
Kort sagt, det er ikke passende.
bliv ikke sur bliv ikke sur
Kom så smil og lyt til rådene.
Og du vil vide
At fortælle dig
alligevel,
alle der
Bliv ikke vred!
bliv ikke sur bliv ikke sur
Ord kan bedrage.
bliv ikke sur bliv ikke sur
At ingen vrede er god.
Bliv ikke vred!
Alte poezii ale autorului
Nu uit...
Nu uit cum tu mi-ai zis să plec
Mi-ai zis "frumos" ca sắ dispar
Indiferent ţi-a fost de tot
lubit-am mult dar în zadar.
Am plâns din suflet cu durere
Refuzam s-accept că ne-am pierdut
De ar veni o ploaie .. tot să spele!
Că lacrimi n-am să te mai uit.
Cu vorbe alese inima mi-ai găurit
Mi le-ai scuipat în ea cu foc
Uitând ce tot tu mi-ai promis
Din povestea noastră.. ai făcut joc..
Scriu despre tine...
Și ma întreb uneori dacă scriind despre tine,
Nu ti-am transformat prezența, intr-o relicva a inimii,
O carte cu poezii ce pare fără sfârșit
De teamă să nu te pierd...atât de mult te-am prețuit!
Fiecare vers îmi adie cald peste tăcerea dintre noi,
E-un ecou al clipelor frumoase ce le-am trăit in doi,
Ca niște licurici ce rătăcesc în fiecare noapte
Ce nu vor să-și ia zborul din povestea noastră...
Și nu regret...nici o tăcere, nici o virgulă, nici un rând
Pentru că-n poezii ai fost mereu cu mine, dulce plăcere,
Regret doar al tău greu, ultim cuvânt
Ce printre rânduri încă scrie atâta durere...
Așa pot să te păstrez frumos, în umbra zecilor de rânduri
Chiar dacă e puțin...doar niște iluzii, clipe furate
Doar așa pot lipsa ta, azi cronică, să o îndur
E tot ce pot să fac când dorul te strigă cu intensitate.
Săgețile tăcerii
Mă frâng săgețile tăcerii din ce în ce mai mult
Durerea lor mi-o strig scriind tot mai acut
Pe foi pătate cu lacrimi fierbinți
Cu roșul din mine ce-ar vrea să îl alinți
Mă lupt cu mine, privind în jur cu ochii goi
Mă mint că sunt mai bine și nu-mi pasă de noi
Dar tot in jur mi-amintește de noi doi
Și tot ce-as vrea... pentru o clipă să te întorci înapoi.
Să-mi spui de-am însemnat ceva, știind că-n suflet mi-ești
De ce-ai promis și ai plecat, fără să mă îmbrățișezi...
De-atunci scriu fiecare lacrimă din gând
Și-n albul infinit al foii.... încerc să mi le sting.
Cine stie...
Cine știe... poate cândva va înțelege
Ce-a fost în sufletul din mine pentru el,
Atunci va ști că dorul nu se șterge
Doar pentru că-i ordoni că trebuie...
C-a fost un vis, o mângâiere,
Un dulce vin în viața mea,
Un drum cu soare și durere
Și toate le-aș trăi din nou, așa.
A fost tăcerea ce-am vegheat-o,
Zâmbetul plin când sufletul plângea,
A fost un dor ce incă mai așteaptă
Să-i fie alinare vinul promis cândva.
Dar cine știe... poate timpul va aduce
O clipă de gând, un ceas de amintire,
Și-n liniștea ce vrea să-i pară dulce,
Va înțelege durerea ce-a lăsat-o în suflet la mine...
Azi.
Sub vântul rece și pustiu de-afară
La orizont, se stinge iarăși un apus,
Cu el și amintirea de odinioară
A poveștii noastre, rămasă pe papirus.
Și se mai sting cu ea dureri și vise
Speranțe vii ce se cer moarte,
Se sting și-mbrățișările promise
Trăirile în doi ce s-au ajuns deșarte.
Mi-s ochii iar de lacrimi orbiți
Tulburi, uscati de un dor prea divin.
Ar vrea parcă să sclipească fericiți
La un ultim, în doi, pahar de vin...
Și-un strigăt sec se-aude și mă asurzește
Se-ntunecă, pe rând, mai tare ochii mei,
E durerea ce de-un an cu mine se mândrește
Că mă înclin peste pământ, sub greutatea ei...
Și-mi amintesc căldura îmbrățișării tale
Și nici aroma vinului dulce... n-o pot uita!
Și parcă prind putere cât pentru o viață
S-aștept să vină din neant și ultima...
Dar azi nu vreau, decât de liniște să fiu curtată
Să fiu doar eu cu sinea mea, în două,
Să uit de tot si eu, cum e să fii uitată,
Să fie soare și pe cerul meu să plouă.
Frânturi de speranta
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
De-ai ști ce dor îmi este..
Când de-a iubirea ne jucam
Și credeam 2 intr-o poveste
#unpahardepoezie
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
Sa scriem un final fericit
Cu vinu-ti să ne imbatam
Ca prima dată când ne-am întâlnit.
#onewinewoman
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
De dragul clipelor de altădată
Toată durerea ○ clipă s-o uităm
C-un vin, pe canapea, îmbrățișaţi ca niciodată.
Nu uit...
Nu uit cum tu mi-ai zis să plec
Mi-ai zis "frumos" ca sắ dispar
Indiferent ţi-a fost de tot
lubit-am mult dar în zadar.
Am plâns din suflet cu durere
Refuzam s-accept că ne-am pierdut
De ar veni o ploaie .. tot să spele!
Că lacrimi n-am să te mai uit.
Cu vorbe alese inima mi-ai găurit
Mi le-ai scuipat în ea cu foc
Uitând ce tot tu mi-ai promis
Din povestea noastră.. ai făcut joc..
Scriu despre tine...
Și ma întreb uneori dacă scriind despre tine,
Nu ti-am transformat prezența, intr-o relicva a inimii,
O carte cu poezii ce pare fără sfârșit
De teamă să nu te pierd...atât de mult te-am prețuit!
Fiecare vers îmi adie cald peste tăcerea dintre noi,
E-un ecou al clipelor frumoase ce le-am trăit in doi,
Ca niște licurici ce rătăcesc în fiecare noapte
Ce nu vor să-și ia zborul din povestea noastră...
Și nu regret...nici o tăcere, nici o virgulă, nici un rând
Pentru că-n poezii ai fost mereu cu mine, dulce plăcere,
Regret doar al tău greu, ultim cuvânt
Ce printre rânduri încă scrie atâta durere...
Așa pot să te păstrez frumos, în umbra zecilor de rânduri
Chiar dacă e puțin...doar niște iluzii, clipe furate
Doar așa pot lipsa ta, azi cronică, să o îndur
E tot ce pot să fac când dorul te strigă cu intensitate.
Săgețile tăcerii
Mă frâng săgețile tăcerii din ce în ce mai mult
Durerea lor mi-o strig scriind tot mai acut
Pe foi pătate cu lacrimi fierbinți
Cu roșul din mine ce-ar vrea să îl alinți
Mă lupt cu mine, privind în jur cu ochii goi
Mă mint că sunt mai bine și nu-mi pasă de noi
Dar tot in jur mi-amintește de noi doi
Și tot ce-as vrea... pentru o clipă să te întorci înapoi.
Să-mi spui de-am însemnat ceva, știind că-n suflet mi-ești
De ce-ai promis și ai plecat, fără să mă îmbrățișezi...
De-atunci scriu fiecare lacrimă din gând
Și-n albul infinit al foii.... încerc să mi le sting.
Cine stie...
Cine știe... poate cândva va înțelege
Ce-a fost în sufletul din mine pentru el,
Atunci va ști că dorul nu se șterge
Doar pentru că-i ordoni că trebuie...
C-a fost un vis, o mângâiere,
Un dulce vin în viața mea,
Un drum cu soare și durere
Și toate le-aș trăi din nou, așa.
A fost tăcerea ce-am vegheat-o,
Zâmbetul plin când sufletul plângea,
A fost un dor ce incă mai așteaptă
Să-i fie alinare vinul promis cândva.
Dar cine știe... poate timpul va aduce
O clipă de gând, un ceas de amintire,
Și-n liniștea ce vrea să-i pară dulce,
Va înțelege durerea ce-a lăsat-o în suflet la mine...
Azi.
Sub vântul rece și pustiu de-afară
La orizont, se stinge iarăși un apus,
Cu el și amintirea de odinioară
A poveștii noastre, rămasă pe papirus.
Și se mai sting cu ea dureri și vise
Speranțe vii ce se cer moarte,
Se sting și-mbrățișările promise
Trăirile în doi ce s-au ajuns deșarte.
Mi-s ochii iar de lacrimi orbiți
Tulburi, uscati de un dor prea divin.
Ar vrea parcă să sclipească fericiți
La un ultim, în doi, pahar de vin...
Și-un strigăt sec se-aude și mă asurzește
Se-ntunecă, pe rând, mai tare ochii mei,
E durerea ce de-un an cu mine se mândrește
Că mă înclin peste pământ, sub greutatea ei...
Și-mi amintesc căldura îmbrățișării tale
Și nici aroma vinului dulce... n-o pot uita!
Și parcă prind putere cât pentru o viață
S-aștept să vină din neant și ultima...
Dar azi nu vreau, decât de liniște să fiu curtată
Să fiu doar eu cu sinea mea, în două,
Să uit de tot si eu, cum e să fii uitată,
Să fie soare și pe cerul meu să plouă.
Frânturi de speranta
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
De-ai ști ce dor îmi este..
Când de-a iubirea ne jucam
Și credeam 2 intr-o poveste
#unpahardepoezie
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
Sa scriem un final fericit
Cu vinu-ti să ne imbatam
Ca prima dată când ne-am întâlnit.
#onewinewoman
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
De dragul clipelor de altădată
Toată durerea ○ clipă s-o uităm
C-un vin, pe canapea, îmbrățișaţi ca niciodată.