Sadness
My bones are aching with my sadness.
It feels impossible to leave my bed.
My eyes are swollen shut
from all the tears I shed.
I keep replaying our memories,
over and over in my head.
My hands can no longer write,
From all the paragraphs I sent begging you.
My heart has sunk so deep,
Due what you put me through.
I wonder if you feel this type of agony.
At times I wish you did
so that you could understand me.
But deep down I know it's not true,
for you have already replace me
with somebody new
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Arina Cernețchi
Data postării: 7 iunie 2023
Vizualizări: 599
Poezii din aceiaşi categorie
Kapa
Aud stomper pe octogon-ul punk
Boom-uri și electroshock-wave
Zzz-uri din trompele elefantului
Crash pentru corpul uman
Crah pentru oasele încarnate pentru funcția de susținere
Haos pentru animale aruncate în tombola de bizar
Bdooh-uri,pompe,tobe
,,we are beasts of social drums,,
Pace pentru țara mea!
Moldova țara minune
Noi nu avem nici o opțiune,
Pace în țară ne dorim
Nu prea vrem să suferim!
De ne-ar năvăli dușmani
Vom vorbi noi cu Romani,
Mână la mână noi vom pune
Și dușmani îi vom răpune!
Pace în țară vom avea
Pentru omenirea mea,
Și ne vor zice tare dușmani
Că Moldova este cea mai tare!
Nisipuri mişcătoare: tentațiile...
Am dansat până noaptea târziu
Şi un pic glisat, am mişcat şi pe manelele bubuite în difuzoare surround.
Eram înconjurat de tinerețe şi delir
Şi am rătăcit în unde de parfum şi vin,
Hipnotizat în transă de-un zâmbet clandestin,
Pierdut pe ringul iluzoriu, în ritual filistin.
Ce uşor! Ce uşor, nu-i aşa? Cum ne dezarmăm spiritual,
În impulsul unui ritm distorsionat cerebral!
Pentru o doză de gust şovăitor
Înnădiți în ispita unui fățarnic fior,
Prizonieri, unui filon de emoții şi lut trecător...
Symy
O, omule oricare ai fi tu din lumea. întreaga
Cum poți să spui că iubirea ta e foarte mare
Când tu asta nu dovedești nicidecum
Trăirea ta diferă de la cer la pământ.
Iubirea se vede prin fapte, nu prin vorbe
Prin ceea ce arăți în fiecare zi din viață
Mereu vrei să arăți ceea ce nu ești
Căci și vorba te dă de gol prin trăirile the firești!
O omului ce mari răspunderi ai tu oriunde te găseșt
Pentru cei ce Domnul I. a pus lângă tine
Domnul a murit pentru întreaga omenire
Și ei trebuie să afle de la tine, despre a Domnului mântuire!
O omule astăzi te îndemn :trăiește prin credință
Ca să ai cu Domnul în viață biruință!
Lucrează mai mult pentru Cel ce spui că e Domnul tău
Ca să nu te amageascā intr. una Cel rău!
O, omule înțelege că iubirea se vede la orice pas
Iubirea se vede chiar dacă este fără glas
Ptin ceea ce faci în fiecare zi, prin trăirea ta pe care o știi
Departe de Domnul, departe de veșnicii!
Trezește, te omule și vino. ți astăzi în fire
Pregătește-te să fii chemat sus în împărăție
Iubirea să crească de.-acuma în tine mereu
Până te vei întâlni în aceea zi mare cu al tău, Dumnezeu!
Regasire
Acolo pe marginea unui râu,
Unde liniștea este adâncă,
Mi-am ținut cuvintele în frâu
Si am fost ca o stancă.
M-am spălat de durere,
M-am limpezit de păcate,
Plânge liniștea la atingere,
Urlă doruri încătușate.
Păsările cântă,nimeni nu aude,
Gândurile mele ca pietrele crude,
Se rostogolesc,se înmulțesc,le potolesc,
Până sufletul mi-l umilesc.
Acolo pe marginea unui râu,
Lângă o holdă bogată de grâu,
M-am regăsit întâia oară,
Spălată, încolțită, cu suflet de căprioară.
Kapa
Aud stomper pe octogon-ul punk
Boom-uri și electroshock-wave
Zzz-uri din trompele elefantului
Crash pentru corpul uman
Crah pentru oasele încarnate pentru funcția de susținere
Haos pentru animale aruncate în tombola de bizar
Bdooh-uri,pompe,tobe
,,we are beasts of social drums,,
Pace pentru țara mea!
Moldova țara minune
Noi nu avem nici o opțiune,
Pace în țară ne dorim
Nu prea vrem să suferim!
De ne-ar năvăli dușmani
Vom vorbi noi cu Romani,
Mână la mână noi vom pune
Și dușmani îi vom răpune!
Pace în țară vom avea
Pentru omenirea mea,
Și ne vor zice tare dușmani
Că Moldova este cea mai tare!
Nisipuri mişcătoare: tentațiile...
Am dansat până noaptea târziu
Şi un pic glisat, am mişcat şi pe manelele bubuite în difuzoare surround.
Eram înconjurat de tinerețe şi delir
Şi am rătăcit în unde de parfum şi vin,
Hipnotizat în transă de-un zâmbet clandestin,
Pierdut pe ringul iluzoriu, în ritual filistin.
Ce uşor! Ce uşor, nu-i aşa? Cum ne dezarmăm spiritual,
În impulsul unui ritm distorsionat cerebral!
Pentru o doză de gust şovăitor
Înnădiți în ispita unui fățarnic fior,
Prizonieri, unui filon de emoții şi lut trecător...
Symy
O, omule oricare ai fi tu din lumea. întreaga
Cum poți să spui că iubirea ta e foarte mare
Când tu asta nu dovedești nicidecum
Trăirea ta diferă de la cer la pământ.
Iubirea se vede prin fapte, nu prin vorbe
Prin ceea ce arăți în fiecare zi din viață
Mereu vrei să arăți ceea ce nu ești
Căci și vorba te dă de gol prin trăirile the firești!
O omului ce mari răspunderi ai tu oriunde te găseșt
Pentru cei ce Domnul I. a pus lângă tine
Domnul a murit pentru întreaga omenire
Și ei trebuie să afle de la tine, despre a Domnului mântuire!
O omule astăzi te îndemn :trăiește prin credință
Ca să ai cu Domnul în viață biruință!
Lucrează mai mult pentru Cel ce spui că e Domnul tău
Ca să nu te amageascā intr. una Cel rău!
O, omule înțelege că iubirea se vede la orice pas
Iubirea se vede chiar dacă este fără glas
Ptin ceea ce faci în fiecare zi, prin trăirea ta pe care o știi
Departe de Domnul, departe de veșnicii!
Trezește, te omule și vino. ți astăzi în fire
Pregătește-te să fii chemat sus în împărăție
Iubirea să crească de.-acuma în tine mereu
Până te vei întâlni în aceea zi mare cu al tău, Dumnezeu!
Regasire
Acolo pe marginea unui râu,
Unde liniștea este adâncă,
Mi-am ținut cuvintele în frâu
Si am fost ca o stancă.
M-am spălat de durere,
M-am limpezit de păcate,
Plânge liniștea la atingere,
Urlă doruri încătușate.
Păsările cântă,nimeni nu aude,
Gândurile mele ca pietrele crude,
Se rostogolesc,se înmulțesc,le potolesc,
Până sufletul mi-l umilesc.
Acolo pe marginea unui râu,
Lângă o holdă bogată de grâu,
M-am regăsit întâia oară,
Spălată, încolțită, cu suflet de căprioară.
Alte poezii ale autorului
Doi îndrăgostiți
În ai tăi ochi albaștri ,
Văd un ocean de stele ,
Tu în ai mei căprui ,
Te visezi în brațele mele.
Simt a noastră conexiune ,
E ceva din univers ,
Poate de-ai vedea mai des ,
Cât de mult te iubesc .
Îmbrățișările ne seduc pe amândoi ,
De parcă am avea ceva aparte , doar pentru noi ,
Al tău sărut, de zi sau dimineață ,
Le simt pe pielea mea amară ,
Poate dulce pentru ale tale buze moi , de seară.
Azi , mîine, e o veșnicie ,
Ceea ce noi simțim, credem , e iubire .
Din cunoscuți, în prieteni, într-un final iubiți ,
Cât va dura oare această dragoste de oameni orbiți ,
De mai ști, de a mea inimă, ai cunoaște,
Ai ști, dragule , chiar dacă cerul se va întuneca , lumea se va sfârși , a mea memorie-mi pierdută a fi,
Tu nu dispari , cu tine îmi creez lumea .
Sărut
Și-n acel moment,
A mea respirație s-a oprit ,
A mea inimă s-a stins,
Uitându mă și așteptând,
Al tău sărut rătăcit .
Rece și amar ..
Dar dureros de dorit,
A ta mână caldă pe-a mea față palidă,
Ai tăi ochi aprinși în ai mei albăstrui,
Al tău oxigen în ai mei plămâni.
Ești o pată albă în al meu suflet,
Dar nu vreau să te înnegresc...
Știu
În miez de noapte,
Sper să te simt aproape măcar în vis.
Ochii mi se închid cu un ușor regret,
Mă întorc la tine , sunt pregătită oare ?
E o seară caldă de vară,
Ne privim , simt ceva real ,
Chiar dacă e o născocire a minții umane.
Simt a ta îmbrățișare strânsă
Și sper să-mi nu-mi dai drumul niciodată.
Îmi șoptești:
,, Știu că nu e nimic adevărat"
Cu lacrimi usturătoare îți răspund:
,, Știi că asta îmi doresc"
Pictam
Ea picta doar în nuanțe triste ,
Și poezii doar sumbre scria ,
Se ascundea mereu printre umbre ,
În a sa inimă se ascundea .
Prietenii , străini îi deveneau ,
Căci toți din jur înșeală.
Ea zâmbetul , păcat îl considera,
Iar lacrimile cea ce o salva.
Cu vopsele gri picta ,
Iar în mâini ,pensula îi tremura .
La culori mai deschise visa ,
Și în viața și pe pânză.
Oricine ?
Ma dor ochii de atâta ploaie,
Și sufletul îmi cedează încet
Sunt pregătită eu ,oare ?
De un viitor , prezent.
Picioarele îmi obosesc ,
Iar inima se zbate încet,
Între adevăr , minciună sau mister ,
Alege una , e oricum la fel.
Sunt oare pregătită de o luptă ,
Cu al meu eu ?
Mi-e milă de sufletul meu ,
Dar lui îi este de mine ?
Respir , încă
E oare adevărat ce spun ?
Poate e doar o ființă acum ,
Iar mîine , oricine .
Oare aparțin eu al acelui oricine ?
Vreau un răspuns la această întrebare ,
Ma dor ochii de atâta ploaie ,
Mister și cugetare .
Fluturi
Nu-mi plac fluturii ,
Cum îmi plăceau odinioară ,
Când primeam plăcere , culoare ,
Nu dureri sfâșietoare.
Nu-mi plac fluturii ,
Acum îi simt în mine ,
Ori de câte ori trec pe lângă tine ,
Și sincer , nu ai merita ,
Nu mi-ai merita fluturii ,
Nici să îi vezi , nu să-i mai simți ,
Pentru ca tu nu poți simți ,
Aripile unui fluture frânt .
Tu nu vrei să simți ,
Aripile unui fluture plăpând ,
Îndurerat , plouat,
Mort de iubire.
Doi îndrăgostiți
În ai tăi ochi albaștri ,
Văd un ocean de stele ,
Tu în ai mei căprui ,
Te visezi în brațele mele.
Simt a noastră conexiune ,
E ceva din univers ,
Poate de-ai vedea mai des ,
Cât de mult te iubesc .
Îmbrățișările ne seduc pe amândoi ,
De parcă am avea ceva aparte , doar pentru noi ,
Al tău sărut, de zi sau dimineață ,
Le simt pe pielea mea amară ,
Poate dulce pentru ale tale buze moi , de seară.
Azi , mîine, e o veșnicie ,
Ceea ce noi simțim, credem , e iubire .
Din cunoscuți, în prieteni, într-un final iubiți ,
Cât va dura oare această dragoste de oameni orbiți ,
De mai ști, de a mea inimă, ai cunoaște,
Ai ști, dragule , chiar dacă cerul se va întuneca , lumea se va sfârși , a mea memorie-mi pierdută a fi,
Tu nu dispari , cu tine îmi creez lumea .
Sărut
Și-n acel moment,
A mea respirație s-a oprit ,
A mea inimă s-a stins,
Uitându mă și așteptând,
Al tău sărut rătăcit .
Rece și amar ..
Dar dureros de dorit,
A ta mână caldă pe-a mea față palidă,
Ai tăi ochi aprinși în ai mei albăstrui,
Al tău oxigen în ai mei plămâni.
Ești o pată albă în al meu suflet,
Dar nu vreau să te înnegresc...
Știu
În miez de noapte,
Sper să te simt aproape măcar în vis.
Ochii mi se închid cu un ușor regret,
Mă întorc la tine , sunt pregătită oare ?
E o seară caldă de vară,
Ne privim , simt ceva real ,
Chiar dacă e o născocire a minții umane.
Simt a ta îmbrățișare strânsă
Și sper să-mi nu-mi dai drumul niciodată.
Îmi șoptești:
,, Știu că nu e nimic adevărat"
Cu lacrimi usturătoare îți răspund:
,, Știi că asta îmi doresc"
Pictam
Ea picta doar în nuanțe triste ,
Și poezii doar sumbre scria ,
Se ascundea mereu printre umbre ,
În a sa inimă se ascundea .
Prietenii , străini îi deveneau ,
Căci toți din jur înșeală.
Ea zâmbetul , păcat îl considera,
Iar lacrimile cea ce o salva.
Cu vopsele gri picta ,
Iar în mâini ,pensula îi tremura .
La culori mai deschise visa ,
Și în viața și pe pânză.
Oricine ?
Ma dor ochii de atâta ploaie,
Și sufletul îmi cedează încet
Sunt pregătită eu ,oare ?
De un viitor , prezent.
Picioarele îmi obosesc ,
Iar inima se zbate încet,
Între adevăr , minciună sau mister ,
Alege una , e oricum la fel.
Sunt oare pregătită de o luptă ,
Cu al meu eu ?
Mi-e milă de sufletul meu ,
Dar lui îi este de mine ?
Respir , încă
E oare adevărat ce spun ?
Poate e doar o ființă acum ,
Iar mîine , oricine .
Oare aparțin eu al acelui oricine ?
Vreau un răspuns la această întrebare ,
Ma dor ochii de atâta ploaie ,
Mister și cugetare .
Fluturi
Nu-mi plac fluturii ,
Cum îmi plăceau odinioară ,
Când primeam plăcere , culoare ,
Nu dureri sfâșietoare.
Nu-mi plac fluturii ,
Acum îi simt în mine ,
Ori de câte ori trec pe lângă tine ,
Și sincer , nu ai merita ,
Nu mi-ai merita fluturii ,
Nici să îi vezi , nu să-i mai simți ,
Pentru ca tu nu poți simți ,
Aripile unui fluture frânt .
Tu nu vrei să simți ,
Aripile unui fluture plăpând ,
Îndurerat , plouat,
Mort de iubire.