Cântarea limbii române
Limba noastră cea română,
Limba întregului popor
Ce își are rădăcină
Dintr-un plai nemuritor.
Un izvor fără oprire
A unui neam nemărginit
Ce nu îşi are înlocuire
Pe acest pämânt sfințit!
Dulce limbă românească:
Limba mamei, grai matern
E o limbă dumnezeiască-
Pentru un patriot etern.
Să transmitem viitoarei generații,
Și să nu uităm întâmplător
Căsuţa cu acoperiş din paie
Şi mirosul pâinii din cuptor!
Floare eternă e limba maternă
Icoană a poporului sfânt
Ce durerea mereu ţi-o alină
Si-ti presară-n suflet al ei veşmânt.
Să porți cu demnitate
Ce strămoșii au clădit,
Și cu propria-ti capacitate
Tu să ai un merit vădit.
Categoria: Casa Părintească
Toate poeziile autorului: Daniela Vasilatii
Data postării: 21 iulie
Comentarii: 1
Vizualizări: 99
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Îndoială
Poem: Singur
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame
Poem: Мам,прости...
Poem: Tu ai vrea, dar eu...
(doc) Povestea planetei Pământ pe timp de noapte. NASA a lansat o carte electronică cu imagini spectaculoase
Poem: Colega de cameră
Poem: DE CE EȘTI TRISTĂ…
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Silvia Mihalachi