Zilele de iarnă

Vorbe dulci de-amor zboară

De la mine la tine...

Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă;

Gânduri sfinte îți trimit să te-aline,

Ochii calzi și limpezi să-ţi sărute!

Vorbele poartă aripi albe de iubire..

Tu ascultă-le și primește-mă odată cu ele și pe mine,

Îți trimit și-un sărut printre ele,

Și îți spun te iubesc să-ți vrăjeșc clipele,

Timpul tău să-l cuprindă pe al meu și pe mine,

Vorbe dulci de-amor zboară

De la mine la tine...

Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă...

(31 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)

Din adâncuri spumante dorinți

Se dezlănțuie amețite splendori,

Răsărind din ale demiurgului bolți

Necistitele din vis comori.

Mă mai alintă un jint,

La un colț de suflet,

Că inima, nu mai poate duce,

De când singură bate pe căi pierdute.

Și de-ar fi să-mi apari doar in vis...

Am să aleg să dorm profund pe veci.

Prea pierdut, prea rătăcit sunt

De la ultimul nostru...rămas bun...

І. Cadranul întâi

1.Suflet pur și bland,

În inimă purtând ,

O dragoste adevarată,

Care nu va fi spusă niciodată.

 2.Tu iubește, indiferent de drum,

Orice suflet bun;

Pentru că iubirea este grea,

Iar inima mea rea..

3.În doi ochi pot vedea,

Toată fericirea mea;

Un suflet ce îmi vrea doar binele,

Pentru o simplă sclipire.

4.Focul dragostei se aprinde ,

În această lume fără cuvinte;

Pentru o inimă rătăcită,

Într-o lume atât de prihănită..

5.Și toate aceste sentimente,

Pierdute și uitate,

Vor fi ascunse sub o piatră magică,

Pentru o clipă de speranță..

6.Tu ,suflet ,ce nu m-ai părăsit niciodată,

Te voi îngropa sub o altă piatră,

Protecția ta fiindu-mi prioritară,

Lipsindu-te de această povară.

7.Așteptând în zadar,

Un suflet cu dar,

Ce te va elibera de această închisoare,

Dar va trebui să ai rabdare.

8.Un nou suflet vei devenii,

Pentru a nu te mai rănii,

De suflete cu păcate,

Care speram să fie uitate.

9.Suflete ce te vor rănii fără remușcare,

Fără nici-o ezitare,

Pentru un sacrificiu ce nu se merită,

Și devii din nou folosită.

10.În inimi,pansament de dragoste și iubire ești,

Pentru câteva suflete îngerești;

Ce te vor prețuii la nesfarșit,

Pentru un sacrificiu nelipsit.

11.Pentru o dragoste ce va exista,

Vreodată în lumea ta,

Pentru o iubire ce nu va conta,

Pentru persoana din imaginația ta.

12.Și visele,realitate vor devenii,

Pentru cei cu suflete pustii,

Într-o lume fără rușine,

Hai,să ne iubim pe sine…

13.Și totul va începe cu un sentiment,

Pe care îl vei simții ca pe o placă de ciment;

Propriul suflet, merită iertare ,

Pentru un suflet, fără scăpare.

14.Iubește-ți sufletul fără scăpare,

Care are nevoie de o evadare;

Spre lumea viselor,

Pentru un cântec în cor..

ІІ. Cadranul al doilea

15.Aducându-ți fericirea ce îți lipsea,

Și nu te vei mai gândi la pierderea ,

Unor suflete pierdute din realitate,

Din cauza unor clipe de bunatate..

16.Suflete, ce și-au găsit bucuria,

Într-o viață fără pedeapsă,

Într-o lume fără rușine și mândrie,

Pentru acele suflete rănite..

17.Iubind aceste suflete rănite,

Inimile fiind bântuite ,

De amintiri de dragoste și dor,

Pentru acest cântec în cor…

18.Îngerii bucurându-se de aceste suflete,

Rătăcite și pierdute,

Pentru care noi plângem zi de zi..

Nefiind clipă în care nu te poți gândi…

19.Și tot ce ne-a rămas,

Sunt amintiri care au ars,

Pe cenușa inimii mele,

De la atâta durere..

20.Gândindu-mă mereu,

La ce este mai bine ,dar și la rău;

Pentru o vizită în lumea ta,

Pentru scara pe care n-o voi avea..

21.Această dragoste parentală,

Care este una mortală,

Îmi va lipsi mereu,

Din cauza unor orori..

22.Și singura dorință la care visez,

Pentru o mândrie ,ce probabil nu are sens,

Dar pentru mine mereu va conta,

Părerea și prezența ta..

23.În vise să îmi apari neîncetat,

Să îmi arăți drumul pe care îl am de urmat,

Să îmi dai puterea necesară,

Pe care o aveai Tu odinioară..

24.Și veghea ta de sus,

O sa o am mereu,așa cum ai spus,

O clipă de răbdare să am,

Pentru tine suflet,care nu va fi în zadar!

Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,

Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,

Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!

Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem

Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,

Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!

Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,

Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?

Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?

(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

Sorb din pocalul iubirii cu sete;

Fiecare strop îmi intensifica lumina din ochi,

Fiecare picur adaugă o petala inimii mele..

Simt că mă plimb printre stele,

Sau poate chiar sunt una..

Sorb pana la fund și simt că îmi cresc aripi de fericire.

Am o inimă.
O inimă străină,
dar e aceiași inimă de ieri
și din trecute primăveri,
când era limpede și senină.

Am o inimă.
O inimă obosită.
cuvântul încerca s-o mângâie
și poate e singurul, care o știe,
care ar face-o liniștită.

Am o inimă.
O inimă visătoare.
Stelele cerului întreg, ca răspuns,
în cămara stingă a ei, s-au ascuns,
ca peștii - în mare.

Am o inimă.
O inimă care a iubit.
Cu îngeri, cu draci și cu toate
și rele și sfinte adunate
cu drag le-a trăit.

Mai am inimă.
O inimă ca și a ta.
Ce are-n ea și lumini și păcate.
Aceiași inimă în noi se zbate,
te rog, nu uita!!!

Trec clipele ca valul lin,

Și viața curge-n al său rost,

În urma noastră lasă-un spin,

Dar și amintiri ce n-au un cost.

Privim spre anii ce-au zburat,

Și-n suflet strângem dor și vis,

Uităm că timpul ne-a-nvățat,

Că totul trece… chiar și-nchis.

Adunăm aur, strângem faimă,

Dar ce rămâne e iubirea,

Nu-i loc pe drum pentru o haină,

Ci doar pentru ce-nalță firea.

Să ne oprim un ceas, o zi,

Să prețuim ce-avem acum,

Căci Cerul ne va dărui

Lumină-n loc de al nost’ drum.

Oameni, priviți, căci lumea-i frumoasă,

De ce s-o strivim cu vorbe ce dor?

În suflet e-o flacără caldă, aleasă,

S-o-aprindem cu pace, nu cu fior.

De ce să strângem doar pentru noi?

Din palme întinse răsare iubirea,

Un zâmbet, un gest, o vorbă de-apoi

Pot naște lumina, pot șterge-amintirea.

Privește cel slab, ce-și pleacă privirea,

Întinde o mână, alină un gând.

Empatia schimbă tăcerea-n iubire,

Și-aduce speranța în chipul plăpând.

Că lumea-i un cerc ce-napoi ne întoarce,

Ce dai, vei primi, ce rănești, vei purta.

De-aceea, fii bun, căci doar binele-n pace

Rămâne pe veci și nu poate pleca.

Așează în lume mai multă lumină,

Învață să crești prin blândă iubire.

Când sufletu-ți dă, el mereu se-nclină

Spre zări mai senine, spre nemărginire.

Haos sunt, haos rămân,

Umbre și doruri prin gânduri se strâng.

Știu ce-i dorul, știu cum te chem,

Dar tac și păstrez tot ce am în poem.

În mine furtuni, cuvinte-n tăcere,

Frânturi de lumină pierdute-n durere.

Vântul mă poartă prin visele reci,

Dar nu-ți spun taina ce-n mine petreci.

Haos sunt, haos rămân,

Ziduri de teamă ce-n suflet se strâng.

Știu ce-i dorul, dar las în abis

Un glas nerostit, un vis interzis.

Zilnic îți scriam,

cu dor și teamă,

dar tu tăceai,

ca o rană.

Te făceai că n-ai

nici glas, nici minte,

iar eu vorbeam

doar cu cuvinte.

Îți trimiteam

inimi, nu fraze,

dar le lăsai

să ardă-n raze.

Un semn așteptam —

măcar un punct,

dar tu tăceai

ca un drum frânt.

Acum e gol,

nici nu mai doare.

Când nu primești,

iubirea moare.

Orașul gol

Orașul pare mai pustiu,

De când nu-ți mai trimit ce scriu.

Străzile tac, luminile pier,

Vântul îmi șoptește stingher.

Băncile vechi îmi spun de noi,

Umbre se-ntind pe trotuare goi.

Fără cuvinte, fără avânt,

Timpul se-oprește-ntr-un singur cuvânt.

Dar dacă mâna-mi va scrie iar,

Poate va fi un alt hotar,

Unde orașul va înflori,

Și tu, din nou, vei reveni.

De ce alegi să te consumi

În loc să-ți vezi de drum?

De ce la gânduri te supui,

Când viața-i plină de parfum?

În loc să numeri nopți și ploi,

Privește zorii care vin.

În loc de griji, să pui culori,

Căci timpul trece, și-i puțin.

De ce îți lași sufletul greu

Să poarte umbre de-ndoială?

Privește cerul larg și-albastru,

Și fă-ți din vis a ta petală.

Alege drumul luminos,

Lasă-ți inima să zboare.

Luptă să fii mereu frumos,

În lume, soare după soare.