Veșnicie

Și dacă prin neșansă,

Într-o zi oarecare,

Viața ne vine-n cale,

Noi rămânând străini,

Atunci măcar am știi,

Și nu din întâmplare,

Că noaptea, fiecare,

Privim același cer

Și-același clar de lună

Care ne încunună,

Ne leagă în albastrul

Zenitului etern.

 

Și-aici am să petrecem

Nunta cea mult vestită,

Noi, cu viața finită,

Și muritori de fel,

De totuși pe pământ

N-am găsi leac de gând,

De gândul celuilalt,

De dorul prea înalt,

Iar cerul ne-ar rămâne

Singura călăuză

Care-n final s-auză

Dorința mult apusă...


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: ŞTEFAN MIRCEA STOICAN poezii.online Veșnicie

Дата публикации: 4 декабря 2022

Просмотры: 106

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий

,,Veșnicie,,o frumoasă poezie de dragoste , care arată celui care a trăit-o ,a scris-o, autor Ștefan Mircea Stoican, arată totodată destinatarului și la toți cei care citesc poezia, cât de complexă, specială este calitatea starea de a iubi și a fi iubit și câte neprevăzute sunt în drumul dragostei prin viață. Deși toți trăim sub aceeași cupolă cerească, avem același soare, aceeași lună totuși ,ceea ce ne diferențiază ( să zic uneori) este mentalitatea, gândirea care provoacă(uneori) neîmpliniri în dragoste…,, N-am găsit leac de gând/De gândul celuilalt/De dorul prea înalt/…,, Fiecare poezie de dragoste își are caseta cu secrete , să o numesc așa,secrete pe care le vrea spuse în nespuse….
Прокомментировал 5 декабря 2022

Стихи из этой категории

Frumoasa mea!

Tu care zi si clipa, langa mine stai,

Si dorul meu, il stii si-ti multumesc,

Nu pot decat sa-ti spun, cu al meu grai,

Ca te ador, doresc si sigur, te iubesc,

 

Candva, demult, te-am îintalnit,

Si inima usor, usor, s-a c-am topit,

Nu stiu, caldura mare o fi fost,

Sau poate, un destin frumos

 

Erai frumoasa, ca floarea mea de mai,

Gingasa, dulce, cu parfum de flori,

Cand te-am rugat, cu mine tu sa stai,

Sa te ating, firav, stângaci si cu fiori

 

Si norocos am fost, cand am privit,

Ca pe aleea dreapta, cu teii infloriti,

O banca-n fata noastra, s-a ivit,

Si noi eram, cu siguranta, cei doriti

 

Te vad si-acum, ce mult te-ndoiai,

Cu mine, asa aproape, tu sa stai,

Si nu stiai atunci, ca eu, la fel eram,

Cu nodul mare-n gât si, tremuram

 

Si spun, ca a putea sa uit vreodata,

Ar fi gresit, mintind, a mea traire,

Cum ti-am simtit, emotia ta toata,

Si inima, bătându-mi, in nestire

 

Imi amintesc, ca n-am putut a spune,

Ce fericire si, iubire vibra in mine,

Simteam caldura ta si, melancolie,

Iar eu vorbeam intr-una de...anatomie

 

Curaj, tin minte, singur mi-am facut,

Te-am strâns de mana, ne-a placut,

Te-am strâns in brate, cu nesat,

Si un sarut, siret, eu ti-am furat

 

Sigur fiind, ca mult, nu am gresit,

Nu te-am lasat sa te ridici, sa pleci,

Si am sperat si, asta s-antâmplat,

Sa-mi fii iubita, soata si, un prieten, cu adevarat

 

Cu tine si acum, pe banca stau,

Te tin de mâna si, te vreau,

Ma uit cu drag la tine, tu la fel,

Si lumea toata, pare un mister

 

Acum cand anii, trec se scurg,

Si Eduard, Ioana, doctori sunt,

Eu stiu si, cred ca-n asta viata,

Noi am pasit pe calea dreapta, adevarata!

Еще ...

Bolnav

Un ghimpe-n carne a pătruns,

Un ac fierbinte a străpuns,

Un cuțit in burtă a găurit,

Un papuc de armată m-a strivit,

Dar eu n-am simțit nimic.

Sentimentul s-a trezit

Atunci când m-ai privit

Și ... m-ai părăsit.

Еще ...

rece

El e rece, e atit de rece,

Buzele ii sint asa-nghetate.

Chiar si vremea rea repede trece,

Ins-a lui mereu cu viscol bate.

 

Poate sint de-acum doar o straina,

Poate c-au inchis deja caldura -

Dar cu el mereu capat angina

Si nu-mi pot scadea temperatura.

 

Oamenii au nevoie de iubire,

Ca sa se-ncalzeasca, cind e gerul,

Dar inima lui, fara-ndoire,

E mai rece decit frigiderul.

 

De la el iau bronsite acute -

Focul nostru n-are cum s-apara,

Iar atunci, cind o sa ma sarute,

Voi muri de tusa pulmonara.

Еще ...

Rădăcini

În ziua unei februarii atât de friguroase...

Încât îi era greu frigului să nu îți intre în oase...

 

Între o mare de crizanteme, 

În mijlocul tuturor, indiferent de vreme, 

O mică tulpină care de când se stabilise, 

Stătea nemișcată, cu florile închise.

 

Ascunsă de lume ca o stea de dimineață, 

Iar la atingere, rece ca de gheață.

Un violet puternic și închis o cuprindea, 

Ca nimeni să nu o poată vedea.

 

Nu o mai observase nimeni înflorind.

Dar dorind grația ei să surprind, 

În genunchi rapid m-am pus, 

Și din greșeală la întuneric locul ei l-am expus.

 

Chiar atunci, de nicăieri, 

Din pricina acestei apropieri, 

Înflorește chiar în fața mea un mu-gur.

Galben în mijloc și violet împre-jur.

 

Cea mai frumoasă floare, 

De cea mai extraordinară culoare, 

De decenii nemaivăzută de popoare, 

Singură în lume, uitată chiar și de soare.

 

Dar nu vreau a te îngrijora...

Secretul tău nu am să divulg...

Și nu aș putea eu vreodată să te smulg, 

Din pământul tău, din casa ta.

 

Eu pur și simplu am crezut că poate, 

Ți-as putea iubii toate petalele și toate florile, 

Dar cum aș putea? Să îți ignor erorile?

Când tu nu ți-ai înfipt adânc rădăcinile, 

Și nu ți-ai crescut toate tulipinile...

...O să îți iau doar câteva fructe, din cele cultivate.

 

Le-am ridicat și din ele am mușcat, 

Un gust dulceag mi-a amintit de tot felul de momente...

Și o senzație de neexplicat m-a atacat, 

La nivel elementar, un quasar, de emoții și sentimente.

 

Starea nu mi-a stat pe loc, pupilele mi s-au dilatat, 

O clipă mai târziu, de lume am uitat.

La floarea mea frumoasă am revenit...

Am văzut ceva așa de nemaipomenit, 

Nu eram sigur dacă nu înebuneam...

Un zâmbet de la o femeie care parcă știa că veneam...

M-a luat de braț și încet vals am dansat.

 

Xenophil cum sunt, în brațele ei m-am lăsat.

Avea o rochie purpurie și ochii îi sclipeau de bucurie, 

Nu mai putea singurătatea pe ea a o descrie...

Tot am încercat să o întreb cum o cheamă.

Inima mea a început să geamă...

 

Când mi-a spus că mă iubește, 

Și că din pricina mea, ea trăiește, 

A găsit unde să se împlinească, 

Unde să se stabilească, 

Și cum noua viață să își pornească.

 

Îi pare rău totuși că din pricina ei, 

Eu mult nu am și viața am să mi-o închei...

Inima rapid a început să îmi bată, 

Ea la mine s-a uitat, cu o expresie întristată

„Totul va fi okay, Andrei.”

Mă apucă de gât și îmi oferă un ultim sărut...

Pe jos am căzut după ce să respir nu am mai putut.

Еще ...

amintiri /4

revolte de stradă,

unele-mbrăcate -n

portocaliu,

altele-n rubiniu

ne- aduc-aminte că

" revoluția

nu e o cina sociala,

un eleniment literar,

un desen

sau o broderie."

de multe ori,

revoltele

au purtat amprenta prigoanei demonice

împotriva sentimentului religios.

 

revoluțiile au făcut un pas de schimbare a gărzii,

trecând cu tancurile

peste manifestanții civili.

 lupta a rămas aceeași....

 

 

Еще ...

DESPĂRȚIRE

Greu îmi e să ..
Mă despart de cineva,
Dar mai ales
De iubita mea.

Dragostea la care,
Țineam mult la ea.
Sa despărțit de mine,
Zrobindu-mi inima!

Inima-mi bolnavă,
Cu sânge negru se umplea
Tristețea, amărăciunea,
Toată noaptea mă lovea.

Gândindu-mă la tine,
Inimioara se frângea
Văzându-te, inima pe loc murea,
Și amintirea rău mă chinuia.

Da, îmi va fi greu,
Da, îmi va fi și rece!
Dar timpul nu va vindeca.
Ci doar va trece!

Еще ...