Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andreia Aga
Дата публикации: 19 ноября 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 261
Стихи из этой категории
Iubirea
Vocea ta dulce ca mierea
Îmi dă puterea
De care am nevoie
Să trec peste orice voie.
Am învățat
Să visez cu ochii deschiși
A fost interesant
Noi doi, singuri, într-o cameră închiși
Am descoperit
Iubirea se simte, nu se spune
De tine m-am îndrăgostit
Nu m-am putut opune
Ești un strop de lumină,
Eu un strop de poezie
Unde iubirea predomină
Cu un pic de nebunie.
Ne completăm minunat
Tu multe mi-ai arătat
Îmi erai destinat
Demult te-am așteptat.
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.
Copilărie
Par o copilă, uneori,
Cu vise-n păr, cu flori în zori,
Dar port pe umeri, nevăzut,
Un dor adânc, un gând tăcut.
Par o copilă, uneori,
Cu râsul prins în vis și flori,
Dar port pe umeri, zi de zi,
Povara unor amintiri.
Mă bucur încă de ce-i mic,
De vânt, de ploaie, de un chic,
Dar viața-n taină mi-a lăsat
Și lacrimi ce m-au încercat.
Încerc să râd, să nu mă frâng,
Să cred că-n mine-i foc adânc,
Că orice vânt ar vrea să bată,
Eu tot rămân… mereu întreagă.
Poem unic de amor
Ție îți scriu acum frumoasa mea,
Poemul unic de amor,
Tu fiind iubita mea fară egal..
Cu siguranță ți-am mai spus așa ceva!
Nu-mi pasă dacă mă repet,
Căci dragostea de nu vorbește ca un prost,
Ce se repetă fără rost
Și spune-ntr-una aceleași vorbe,
Moare...și eu nu vreau așa ceva!
Așa că preafrumoasa mea
Te rog mă trece cu vederea
Și azi și mâine, mai mereu
De îți voi spune te iubescul ce îl știi...
Dar te asigur că-l voi scrie altfel colorat,
Să-ți placă forma lui ce-o voi schimba mereu,
Iar de te-ntrebi ce vreau de fapt,
Este să-ți fur un zâmbet sau surâsul tău!
(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Vreau să pot să îți spun tot
Aș vrea să fiu mai iubitoare
cu tine, în special.
Stiu c-ar schimba o tonă de impedimente
într-o cărare verde, liberă spre inima ta.
Aș vrea să te privesc cu drag
și să te strâng în brațe strâns,
și să-nțelegi că inima mea
arde, vai, arde intens după inima ta.
Dar... Nu pot... Pentru că las trecutul
și tot ce e legat de el,
să-mi amărască existența
și să mă-mpiedice să-ți spun tot ce sunt
sub pielea asta mândră.
Să-ți spun cât sunt de firavă, de fapt,
cât am nevoie de iubirea ta,
cât am nevoie să știu că pot să cred,
să am încredere în tine, că orice-ar fi,
tu ești acolo pentru mine...
Si orice-ar fi, acolo pentru tine-aș fi, promit.
Iartă-mă că-mi este dor
Iartă-mă... iar imi e dor...
Ochii iar mi-i stăpânesc cu greu
Iar îți scriu...Știu! Sunt o proastă...
Poate-așa am fost mereu...!?
Știu că tu mi-ai interzis
Să te caut...să te sun...
Însă am un dor nestins,
De parfumul tău de vin...
Fără vise... numai gânduri...
Doar ele mă-mbrățișează
Când prins între zeci de rânduri
Sufletu-mi se-atrofiază...
Oare-ți mai aduci aminte
Cum zâmbeam unul la altul?...
Oare-o clipă-ți trec prin minte
C-am împărțit vinul și patul?...
Ne-am privit...ne-am întâmplat
La final ai contemplat...
Cum tăcerea mă doboară
Și teama cum mă omoară...
M-ai tratat ca pe un monstru
...cică îți eram frumoasă...
Te comporți ca și c-un "stalker"
Mă vezi și faci cale-ntoarsă....
Te-ai gândit oare ce faci?...
Felul tău de "bun rămas"?...
Nu ți-a fost c-am deplasat
De la "premium", la acuzat!?...
N-am băut de mult se pare,
La tine gându-mi scapă mereu
Mi-e dor... și nu-i doar o-ntâmplare
E-un dor din ce în ce mai greu...
...Speranțe tind să mă pătrundă
Să te aștept cu nerăbdare...
Vinul tău buzele-mi să simtă,
Poezia ta să curgă în pahare...
Iubirea
Vocea ta dulce ca mierea
Îmi dă puterea
De care am nevoie
Să trec peste orice voie.
Am învățat
Să visez cu ochii deschiși
A fost interesant
Noi doi, singuri, într-o cameră închiși
Am descoperit
Iubirea se simte, nu se spune
De tine m-am îndrăgostit
Nu m-am putut opune
Ești un strop de lumină,
Eu un strop de poezie
Unde iubirea predomină
Cu un pic de nebunie.
Ne completăm minunat
Tu multe mi-ai arătat
Îmi erai destinat
Demult te-am așteptat.
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.
Copilărie
Par o copilă, uneori,
Cu vise-n păr, cu flori în zori,
Dar port pe umeri, nevăzut,
Un dor adânc, un gând tăcut.
Par o copilă, uneori,
Cu râsul prins în vis și flori,
Dar port pe umeri, zi de zi,
Povara unor amintiri.
Mă bucur încă de ce-i mic,
De vânt, de ploaie, de un chic,
Dar viața-n taină mi-a lăsat
Și lacrimi ce m-au încercat.
Încerc să râd, să nu mă frâng,
Să cred că-n mine-i foc adânc,
Că orice vânt ar vrea să bată,
Eu tot rămân… mereu întreagă.
Poem unic de amor
Ție îți scriu acum frumoasa mea,
Poemul unic de amor,
Tu fiind iubita mea fară egal..
Cu siguranță ți-am mai spus așa ceva!
Nu-mi pasă dacă mă repet,
Căci dragostea de nu vorbește ca un prost,
Ce se repetă fără rost
Și spune-ntr-una aceleași vorbe,
Moare...și eu nu vreau așa ceva!
Așa că preafrumoasa mea
Te rog mă trece cu vederea
Și azi și mâine, mai mereu
De îți voi spune te iubescul ce îl știi...
Dar te asigur că-l voi scrie altfel colorat,
Să-ți placă forma lui ce-o voi schimba mereu,
Iar de te-ntrebi ce vreau de fapt,
Este să-ți fur un zâmbet sau surâsul tău!
(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Vreau să pot să îți spun tot
Aș vrea să fiu mai iubitoare
cu tine, în special.
Stiu c-ar schimba o tonă de impedimente
într-o cărare verde, liberă spre inima ta.
Aș vrea să te privesc cu drag
și să te strâng în brațe strâns,
și să-nțelegi că inima mea
arde, vai, arde intens după inima ta.
Dar... Nu pot... Pentru că las trecutul
și tot ce e legat de el,
să-mi amărască existența
și să mă-mpiedice să-ți spun tot ce sunt
sub pielea asta mândră.
Să-ți spun cât sunt de firavă, de fapt,
cât am nevoie de iubirea ta,
cât am nevoie să știu că pot să cred,
să am încredere în tine, că orice-ar fi,
tu ești acolo pentru mine...
Si orice-ar fi, acolo pentru tine-aș fi, promit.
Iartă-mă că-mi este dor
Iartă-mă... iar imi e dor...
Ochii iar mi-i stăpânesc cu greu
Iar îți scriu...Știu! Sunt o proastă...
Poate-așa am fost mereu...!?
Știu că tu mi-ai interzis
Să te caut...să te sun...
Însă am un dor nestins,
De parfumul tău de vin...
Fără vise... numai gânduri...
Doar ele mă-mbrățișează
Când prins între zeci de rânduri
Sufletu-mi se-atrofiază...
Oare-ți mai aduci aminte
Cum zâmbeam unul la altul?...
Oare-o clipă-ți trec prin minte
C-am împărțit vinul și patul?...
Ne-am privit...ne-am întâmplat
La final ai contemplat...
Cum tăcerea mă doboară
Și teama cum mă omoară...
M-ai tratat ca pe un monstru
...cică îți eram frumoasă...
Te comporți ca și c-un "stalker"
Mă vezi și faci cale-ntoarsă....
Te-ai gândit oare ce faci?...
Felul tău de "bun rămas"?...
Nu ți-a fost c-am deplasat
De la "premium", la acuzat!?...
N-am băut de mult se pare,
La tine gându-mi scapă mereu
Mi-e dor... și nu-i doar o-ntâmplare
E-un dor din ce în ce mai greu...
...Speranțe tind să mă pătrundă
Să te aștept cu nerăbdare...
Vinul tău buzele-mi să simtă,
Poezia ta să curgă în pahare...
Другие стихотворения автора
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Iubirea de după plecare
Doar după ce murim ne fac icoană,
Ne-aduc cu flori și lacrimi în pridvor,
Dar n-au știut, în viață, să ne cheme,
Să ne sărute fruntea tuturor.
Când încă eram vii, eram uitare,
Un chip pierdut în zori și-n amurgiri,
Dar moartea dă iubirii o cărare,
Pe care-o calcă toți, cu amintiri.
Atunci suntem eroi fără de vină,
Cu vorbe dulci sculptate pe mormânt,
Dar cât eram, doar vânt și rădăcină,
Ne-au lăsat singuri, praf purtat de vânt.
Ce trist e să primești flori fără viață,
Când trupul doarme-n liniștea de humă.
Iubiți-mă acum, cât sunt aici,
Nu când mi-oi pierde umbra de pe urmă.
Căci viața e o lampă ce se stinge,
Iar focul ei cu vântul se topește,
Iubiți-mă acum, cu foc, cu dor,
Nu după ce destinul mă sfârșește.
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Ploaia
Ploaia cade blând pe stradă,
Vântul suflă și mă-ndeamnă,
Să mă pierd printre uitare,
Într-o lume înșelătoare.
Tristețea curge pe alei,
Pașii mei sunt tot mai grei,
Norii joacă peste mine,
Ca un gând ce nu mai vine.
Dar din ploaie, printre stropi,
Se arată raze-n topi,
Și-n tristețea care doare,
Se ascunde-o alinare.
Căci și norii când dispar,
Lasă cerul iar hoinar,
Și tristețea ce mă-mparte,
Va pleca, ca ploaia-n noapte.
Lumina credinței
Lumina credinței..
Pe masa tăcerii, strălucește de har
Potirul de argint, un veșnic altar.
O cruce din lemn, smerită veghează,
Și peste veșminte lumina dansează.
Sub semnul credinței, un jurământ sfânt,
Se-nalță spre ceruri al rugii cuvânt.
În liniștea sacră, ecouri răsar,
Și timpul se-oprește-n al lumii hotar.
Un colț de etern, în prezent adunat,
Un loc de iertare, de ceruri legat.
Aici sufletul plânge, aici se-nsenină,
Sub crucea cea vie, sub raza divină.
A.A.✨
_________________________________________
Un lucru e cert: Iubirea nu cade niciodată, iar dacă a căzut înseamnă că nu a fost iubire.✨
Puterea cărții
Puterea Cărții
Citește azi, căci vei zbura
Pe-aripi de vis, în lumea ta.
O carte-i cheia spre mister,
Te duce sus, dincolo-n cer.
Cu fiecare rând citit,
Un drum nou ți s-a deschis grăbit,
Ești călător prin univers,
În pagini scrise-n tainic vers.
Întâlnești zâne, împărați,
Eroi puternici, înțelepți, curați.
Din vremuri vechi până departe,
Te poartă cartea mai departe.
Ea te învață să visezi,
Să lupți, să crezi, să nu cedezi.
Cuvântul scris e dar divin,
Izvor de har, al tău destin.
Așa că-n fiecare zi,
O carte-n suflet îți va fi,
Prieten bun și sfetnic drag,
Când pașii-n lume ți se-nșir pe prag.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Iubirea de după plecare
Doar după ce murim ne fac icoană,
Ne-aduc cu flori și lacrimi în pridvor,
Dar n-au știut, în viață, să ne cheme,
Să ne sărute fruntea tuturor.
Când încă eram vii, eram uitare,
Un chip pierdut în zori și-n amurgiri,
Dar moartea dă iubirii o cărare,
Pe care-o calcă toți, cu amintiri.
Atunci suntem eroi fără de vină,
Cu vorbe dulci sculptate pe mormânt,
Dar cât eram, doar vânt și rădăcină,
Ne-au lăsat singuri, praf purtat de vânt.
Ce trist e să primești flori fără viață,
Când trupul doarme-n liniștea de humă.
Iubiți-mă acum, cât sunt aici,
Nu când mi-oi pierde umbra de pe urmă.
Căci viața e o lampă ce se stinge,
Iar focul ei cu vântul se topește,
Iubiți-mă acum, cu foc, cu dor,
Nu după ce destinul mă sfârșește.
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Ploaia
Ploaia cade blând pe stradă,
Vântul suflă și mă-ndeamnă,
Să mă pierd printre uitare,
Într-o lume înșelătoare.
Tristețea curge pe alei,
Pașii mei sunt tot mai grei,
Norii joacă peste mine,
Ca un gând ce nu mai vine.
Dar din ploaie, printre stropi,
Se arată raze-n topi,
Și-n tristețea care doare,
Se ascunde-o alinare.
Căci și norii când dispar,
Lasă cerul iar hoinar,
Și tristețea ce mă-mparte,
Va pleca, ca ploaia-n noapte.
Lumina credinței
Lumina credinței..
Pe masa tăcerii, strălucește de har
Potirul de argint, un veșnic altar.
O cruce din lemn, smerită veghează,
Și peste veșminte lumina dansează.
Sub semnul credinței, un jurământ sfânt,
Se-nalță spre ceruri al rugii cuvânt.
În liniștea sacră, ecouri răsar,
Și timpul se-oprește-n al lumii hotar.
Un colț de etern, în prezent adunat,
Un loc de iertare, de ceruri legat.
Aici sufletul plânge, aici se-nsenină,
Sub crucea cea vie, sub raza divină.
A.A.✨
_________________________________________
Un lucru e cert: Iubirea nu cade niciodată, iar dacă a căzut înseamnă că nu a fost iubire.✨
Puterea cărții
Puterea Cărții
Citește azi, căci vei zbura
Pe-aripi de vis, în lumea ta.
O carte-i cheia spre mister,
Te duce sus, dincolo-n cer.
Cu fiecare rând citit,
Un drum nou ți s-a deschis grăbit,
Ești călător prin univers,
În pagini scrise-n tainic vers.
Întâlnești zâne, împărați,
Eroi puternici, înțelepți, curați.
Din vremuri vechi până departe,
Te poartă cartea mai departe.
Ea te învață să visezi,
Să lupți, să crezi, să nu cedezi.
Cuvântul scris e dar divin,
Izvor de har, al tău destin.
Așa că-n fiecare zi,
O carte-n suflet îți va fi,
Prieten bun și sfetnic drag,
Când pașii-n lume ți se-nșir pe prag.