Tăticul ideal

Tu ești trai


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Metaforic poezii.online Tăticul ideal

Дата публикации: 4 ноября 2024

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 818

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Întunericul e perfect cu Luna

Întunericul e perfect cu Luna,

În fiecare noapte și în fiecare loc,

De care cerul e urmat de stele ,

Observând acea lumină de foc,

Dansul stelelor au un anumit ritm,

Și un anumit rol,

În care întunericul numai e întuneric,

Ci lumina de la sol.

 

 

Еще ...

Pe cer Luceafăr

Pe cer luceafăr, tot strălucind, 

Nu est

Еще ...

Frunze fără culoare și sens

Frunze fără culoare și sens,

N-au scăriță dar au loc de treaptă,

Pentru toată 

Еще ...

Ziua și noaptea se potrivesc

Ziua și noaptea,

Se potrivesc,

Nu știu chiar,

Dar mă gânde

Еще ...

Fotografiile

Mi-se pare că-s închise,

 

Еще ...

Стихи из этой категории

Într-un alt univers

Poate într-un alt univers,

Unde soarele și luna ar căuta confort

Unul în celălalt,

Din când în când,

Era un noi.

 

În acest univers,

Nu ar trebui să-mi doresc

La o stea căzătoare

Ca tu să fi lângă mine.

 

Singurele galaxii,

În care m-aș pierde,

Ar fi,

În ochii tăi de amurg.

 

Noi nu suntem nimic,

Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,

Plutind în pace,

Prin calea lactee nesfârșită.

Еще ...

Fii buna mea stăpână!

Sunt rătăcit pe drumul vieții

Și singur de când tu ai plecat,

Mă uit în jur să văd lumina

Dar totu-mi pare întunecat

 

Stau pe cărarea cunoscută

De noi de când eram copii,

Și cred că încă se mai poate

Ca într-o zi la mine să revii

 

Nu știu dacă doar eu sunt vina

Că ne-am certat pentru nimic,

Când amândoi am rostit vorbe

Și din amic, acum sunt inamic

 

Sper să-ți revăd chipul frumos

Cu zâmbetul ce îți inundă fața,

Iar eu s-alerg să te îmbrățișez

Sa te sărut, să-ți simt dulceața

 

Dar toate sunt doar amăgiri

Și ale mele dorinți deșarte,

Uitând că între noi e-un zid

Ce din păcate ne desparte

 

Eu voi veni aici zile la rând

Să te aștept cu drag în drum,

Iar dacă tu nu vii voi înțelege

Că tot ce-a fost, acum e scrum

 

Dar poate voi avea puțin noroc

Și ne vom ține strânși de mână,

Să ne șoptim cuvinte de iubire

Și să te rog...fii buna mea stăpână!

 

 

 

 

 

 

Еще ...

​Cu penele de cenușă

Numai în ordinea asta, cuvintele se pot frământa 

Într-un aluat uniform, fără cocoloașe.

Eu am întins atunci mâna, doar pentru o clipă

Să îmi încălzesc sufletul.

 

Hrăneai cerul cu scântei, dansai tango cu vântul

Ritmic  pocneau măduvele inimile capilarele copacilor 

Sub limbile fierbinți și, împreună cu ele,

Ardeam și eu.

 

Orbirea asurzirea sau pierderea simțurilor în pară

Nu-i deloc înspăimântător, era mai greu să identific 

ce am fost pentru tine: lemn, pâine sau cenușă.

Stiu sigur un lucru - tu mereu ai fost flacăra. 

 

Sub cenușă încă fumegând, vraja focului s-a desfăcut

S?i eventual, aluatul emoțiilor s-a desfrământat.

Azi știu să mă aprind, să mă ard și să-mi renasc

Pasărea focului singură. 

 

Cu penele de cenușă, ascult cum ploaia îngână o bossa tristă.

Atât.

Еще ...

Chipul meu iubit

Visam să zbor.

Spre zările albastre 

Curtată de un nor 

Luminată de astre.

Vroiam să ajung 

Pe culmi de răsărit 

Să privesc îndelung 

Chipul cel iubit.

Pierdut în mulțime 

Printre stropi de ploaie,

In val de adâncime 

Se prelingea șiroaie.

Sigmentat în fragmente 

Îl culegeam pe ghicite ,

Colorând Momente 

Din viață, fericite.

Și -l strângeam la piept 

Cu o teamă nebuloasă 

Din somn să mă deștept 

Cu spaima pe grimasă.

 

Еще ...

Parcă și ceru-i mai clar

Parcă și ceru-i mai clar când îmi zâmbești,

Și vântul parcă-mi știe numele pe buze,

În ochii tăi mă pierd ca-n alte povești

Unde iubirea nu cunoaște scuze.

 

Te port în sânge ca pe-o rugă vie,

Ca pe un cântec care nu mai tace,

În tine timpul uită să mai fie,

Și lumea pare simplă când te face.

 

Când mâna ta îmi caută tăcerea,

Îmi scrii pe piele versuri fără glas,

Iar cerul își deschide larg vederea

Să ne privească îndrăgostiți fără glas.

 

Dacă iubirea e o mare frântă,

Atunci eu sunt corabia ta-n derivă,

Cu tine orice rană-mi pare sfântă,

Și orice noapte pare mai naivă.

 

Parcă și ceru-i mai clar când ești aproape,

Și stelele se-aprind doar pentru noi,

Iar dragostea, în mii de alte șoapte,

Îmi spune simplu: „Iubirea nu e veșnică-n doi.”

Еще ...

Coloanele iubirii mele

Sub coloanele lumii mele interioare,

te-ai așezat tu,

încercând să te ascunzi

de acei ochi albaștri arzători.

 

Ai început să zugrăvești cu var de zmeur

pereții inimii mele

care te-au ascuns în piramidele deșertului

în care nu te găsesc

când fugi de haosul meu haotic.

 

Sub coloanele lumii mele interioare,

ai vărsat cafeaua cu miere

care mi-a pătat sufletul ars

de ceaiul tău de păpădie

pe care nu ai încetat să-l bei nici azi.

 

Ai început să ștergi cafeaua

cu un prosop uscat și ud de amintiri,

dar cafeaua nu vrea să mă părăsească,

dar de fapt sunt eu acea cafea

pe care ai vărsat-o pe masă.

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍