Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Metaforic
Дата публикации: 22 ноября 2024
Просмотры: 264
Стихи из этой категории
Sărutul toamnei
Aud clinchetul bucuriei
Ce aduce sunetul armoniei.
Zăresc răsăritul de soare
Și vântul ce împrăștie boare.
Paleta galben-roșcat-aurie
Acoperă natura ca o pălărie.
Foșnetul frunzelor pe alei
Imită geamătul surd al petalei.
Îmi imaginez o pădure de bambus
Asupra căreia plutește un nimbus.
Vîrfurile tulpinilor ca un detaliu
S-au aplecat formând un vitraliu.
Îndepărtându-se norii de ploaie
Se-ntrezărește o lumină vioaie,
Ce jucăuș prin vitraliu pătrunde
Și în altarul catedralei s-ascunde.
Liniștea creată de sunetul toamnei
Prin misterul naturii și-al tainei,
Te-nclini în semn de venerație
Și o saluți cu suflet plin de admirație.
Trilogia fericirii
Fericirea un munte de speranță,
Fericirea formată de ridurile pe fața oricărui nefericit .
Darul fericirii este bucuria în dimensiunea infinitului cosmic
nemărginită la capătul Terrei.
Ploaie
Ploaia se revarsă
Pe obrajii mei de sticlă
Nu o să se oprească
În neant circulă
Stropii cad pe haine
Udă tot în jur
Lasă urme cristaline
Iarna ca un țurțur
Se anunță furtună
Din ochii mei de safir
Fulgeră și tună
Parcă sunt un vampir
Nori nu dispar
Mă urmăresc neîncetat
Nu știu de unde apar
Picături se varsă pe asfalt
Acestea sunt lacrimi
Exprimate în singurătate
O mie de inimi
Care sunt destrămate
Mesagerul iernii!
Un fulg am vrut să prind
Ce se-ndrepta spre mine,
Era întâiul mesager al iernii
Ce veste aducea, că frigul vine
Privirea mi s-a dus în sus
La dansul fulgilor de nea,
Purtați de vântul ce nu-i lăsa
Să graviteze înspre palma mea
Și am văzut o feerie în văzduh
De stele de zăpadă mișunând,
Toate spre mine se-ndreptau
Și-n palmă se puneau pe rând
Un cor am auzit venind din cer
Fulgul să-l las să cadă pe pământ,
Că el aduce apa binecuvântată
Ce este pentru omenire...darul sfânt
Atunci în palmă m-am uitat
Fără să văd vreun fulg în ele,
Și rușinat pe loc am renunțat
Să prind frumoșii fulgi..cu stele!
Melancolie de George Bacovia în italiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Malinconia
Che ceppo, che lamento in autunno...
E il bosco selvaggio urla -
Risuona nelle coclee un rimbombo,
E la signora comincia più pietosamente.
- Ascolta, tu, bene, tesoro,
Non piangere e non aver paura -
Ascolta quanto duramente, dal profondo,
La terra a lui ci chiama...
Sărutul toamnei
Aud clinchetul bucuriei
Ce aduce sunetul armoniei.
Zăresc răsăritul de soare
Și vântul ce împrăștie boare.
Paleta galben-roșcat-aurie
Acoperă natura ca o pălărie.
Foșnetul frunzelor pe alei
Imită geamătul surd al petalei.
Îmi imaginez o pădure de bambus
Asupra căreia plutește un nimbus.
Vîrfurile tulpinilor ca un detaliu
S-au aplecat formând un vitraliu.
Îndepărtându-se norii de ploaie
Se-ntrezărește o lumină vioaie,
Ce jucăuș prin vitraliu pătrunde
Și în altarul catedralei s-ascunde.
Liniștea creată de sunetul toamnei
Prin misterul naturii și-al tainei,
Te-nclini în semn de venerație
Și o saluți cu suflet plin de admirație.
Trilogia fericirii
Fericirea un munte de speranță,
Fericirea formată de ridurile pe fața oricărui nefericit .
Darul fericirii este bucuria în dimensiunea infinitului cosmic
nemărginită la capătul Terrei.
Ploaie
Ploaia se revarsă
Pe obrajii mei de sticlă
Nu o să se oprească
În neant circulă
Stropii cad pe haine
Udă tot în jur
Lasă urme cristaline
Iarna ca un țurțur
Se anunță furtună
Din ochii mei de safir
Fulgeră și tună
Parcă sunt un vampir
Nori nu dispar
Mă urmăresc neîncetat
Nu știu de unde apar
Picături se varsă pe asfalt
Acestea sunt lacrimi
Exprimate în singurătate
O mie de inimi
Care sunt destrămate
Mesagerul iernii!
Un fulg am vrut să prind
Ce se-ndrepta spre mine,
Era întâiul mesager al iernii
Ce veste aducea, că frigul vine
Privirea mi s-a dus în sus
La dansul fulgilor de nea,
Purtați de vântul ce nu-i lăsa
Să graviteze înspre palma mea
Și am văzut o feerie în văzduh
De stele de zăpadă mișunând,
Toate spre mine se-ndreptau
Și-n palmă se puneau pe rând
Un cor am auzit venind din cer
Fulgul să-l las să cadă pe pământ,
Că el aduce apa binecuvântată
Ce este pentru omenire...darul sfânt
Atunci în palmă m-am uitat
Fără să văd vreun fulg în ele,
Și rușinat pe loc am renunțat
Să prind frumoșii fulgi..cu stele!
Melancolie de George Bacovia în italiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Malinconia
Che ceppo, che lamento in autunno...
E il bosco selvaggio urla -
Risuona nelle coclee un rimbombo,
E la signora comincia più pietosamente.
- Ascolta, tu, bene, tesoro,
Non piangere e non aver paura -
Ascolta quanto duramente, dal profondo,
La terra a lui ci chiama...
Другие стихотворения автора
Ceasul
Ceasul pare că-i un ochi ,
Orele și minutele se formează în perechi,
Pare un ceas din viitor,
Orele exacte sunt de ajutor.
Are o săgeată subțire,
Parcă-i un ac la prima vedere,
Ceasul parcă-i și o privire,
Ora se schimbă , la revedere.
Săgețile se rotesc mereu,
De ar scrie un mare eseu,
De-ar arăta și o secundă,
De-ar părea că-i o mică rundă.
Cifre scrise pe un ceas,
El continuă acest pas,
Nu se-oprește niciodată,
Nicio pauză vreodată.
Autor: Nicoleta Postovan
Baloane de trecut
Amintiri din gând,
Sunt baloane de trecut,
Stau una câte una-n rând,
Stând și numărând secunde.
Mamă te iubesc
Mamă te iubesc,
Ești visul meu de pe bolta cerească,
Mamă mă uimesc,
Ai reușit totul în această viață,
În fiecare seară,
Mă sărutai lin pe frunte,
E un sărut de basm,
Zvon auzit pe orice munte,
Tu ai creat un nou început pentru noi,
Mereu plecând mă îmbrățișai ,
Cu mii de emoții cu îmbrățișări moi,
Spuneai la revedere și plecai,
Dar mereu te gândeai,
La noi , copiii tăi,
Dar când veneai,
Veneai bucuroasă,
Mereu vreau să te văd așa,
Mama mea,sufletul meu,
Mereu ți-a fost greu,
Dar n-ai renunțat,
Dar n-ai încetat, să ne iubești.
Autor: Nicoleta Postovan
Cum arată tot de Crăciun
Cântă niște colindători,
Trecând în prag cu mii de fiori,
Ninge afară cu fulgi ușori,
Ce par în noapte mii de flori.
Noaptea asta e ca o magie,
În case se află doar armonie,
Stele pe cerul înstelat,
Să le privești și să stai în pat.
O magie trece pe acolo,
Ce trece în stânga dreapta colo colo,
De afară se aud clopoței,
Venind ei cu prietenii mei.
Autor Nicoleta Postovan
Fulgii căzători
Fulgii căzători,
Cad în ogrăzi și pe case,
Copiii cu fiori,
Veseli se joacă pe trase,
Cădeau fericiți pe lângă fereastră,
Norii au o culoare albastră.
Autor: Nicoleta Postovan
O mică pauză de imaginație
Prin visul meu zboară ,
Ca o comoară,
O mică poveste,
Despre ce nu a existat dar acum ea este.
O zână prin visuri ,
Ce vine-n noapte,
O mică zeiță,
A dorinței și a unei șoapte.
Vine c-o scrisoare ,
Despre un pitic,
Și dă de știre,
Că nu-i așa de mic.
Cu-n zambet răzbate acele gânduri,
Și-i scrie prin aer niște rânduri,
Și-i spuse: noapte bună,
Visează, visează cu mine-mpreună!
Autor: Nicoleta Postovan
Ceasul
Ceasul pare că-i un ochi ,
Orele și minutele se formează în perechi,
Pare un ceas din viitor,
Orele exacte sunt de ajutor.
Are o săgeată subțire,
Parcă-i un ac la prima vedere,
Ceasul parcă-i și o privire,
Ora se schimbă , la revedere.
Săgețile se rotesc mereu,
De ar scrie un mare eseu,
De-ar arăta și o secundă,
De-ar părea că-i o mică rundă.
Cifre scrise pe un ceas,
El continuă acest pas,
Nu se-oprește niciodată,
Nicio pauză vreodată.
Autor: Nicoleta Postovan
Baloane de trecut
Amintiri din gând,
Sunt baloane de trecut,
Stau una câte una-n rând,
Stând și numărând secunde.
Mamă te iubesc
Mamă te iubesc,
Ești visul meu de pe bolta cerească,
Mamă mă uimesc,
Ai reușit totul în această viață,
În fiecare seară,
Mă sărutai lin pe frunte,
E un sărut de basm,
Zvon auzit pe orice munte,
Tu ai creat un nou început pentru noi,
Mereu plecând mă îmbrățișai ,
Cu mii de emoții cu îmbrățișări moi,
Spuneai la revedere și plecai,
Dar mereu te gândeai,
La noi , copiii tăi,
Dar când veneai,
Veneai bucuroasă,
Mereu vreau să te văd așa,
Mama mea,sufletul meu,
Mereu ți-a fost greu,
Dar n-ai renunțat,
Dar n-ai încetat, să ne iubești.
Autor: Nicoleta Postovan
Cum arată tot de Crăciun
Cântă niște colindători,
Trecând în prag cu mii de fiori,
Ninge afară cu fulgi ușori,
Ce par în noapte mii de flori.
Noaptea asta e ca o magie,
În case se află doar armonie,
Stele pe cerul înstelat,
Să le privești și să stai în pat.
O magie trece pe acolo,
Ce trece în stânga dreapta colo colo,
De afară se aud clopoței,
Venind ei cu prietenii mei.
Autor Nicoleta Postovan
Fulgii căzători
Fulgii căzători,
Cad în ogrăzi și pe case,
Copiii cu fiori,
Veseli se joacă pe trase,
Cădeau fericiți pe lângă fereastră,
Norii au o culoare albastră.
Autor: Nicoleta Postovan
O mică pauză de imaginație
Prin visul meu zboară ,
Ca o comoară,
O mică poveste,
Despre ce nu a existat dar acum ea este.
O zână prin visuri ,
Ce vine-n noapte,
O mică zeiță,
A dorinței și a unei șoapte.
Vine c-o scrisoare ,
Despre un pitic,
Și dă de știre,
Că nu-i așa de mic.
Cu-n zambet răzbate acele gânduri,
Și-i scrie prin aer niște rânduri,
Și-i spuse: noapte bună,
Visează, visează cu mine-mpreună!
Autor: Nicoleta Postovan