Simțuri
De-aș fi fost orb lumina s-ar fi topit cuminte
Într-o săgeată lungă sorbind prin noaptea șuie
Penumbra cărnii tale din steaua care nu e
Cum soarbe așteptarea silaba din cuvinte.
De-aș fi fost surd chemarea s-ar fi pierdut în mine
Cât să mă ducă șoapta spre căpătâi de muzici
Prin limfa ca o apă gustată lung de ftizici
Întinși timid la soare uitând de boala-n sine.
De-aș fi fost mut cuvântul s-ar fi rotit a lună
Preaplină de zăpada din munții ei fecunzi
Ca tu fără cuvinte în mine să-ți ascunzi
Dorința ce păcatul nu știe să mi-l spună.
De n-ar fi fost mirosul de gleznă fără lanțuri
Supusă ca o armă tocită de victorii
Aș fi rămas în cuibul de unde toți cocorii
S-au dus a primăvară la margini de Bizanțuri.
De n-ar fi fost pe limbă un gust de apă moale
Prelinsă din iatacul cu foșnet de cascadă
Aș fi lăsat o mare în palma mea să scadă
Cât să se vadă sarea sclipind pe fier de zale.
De n-aș fi pus din mine pe pielea ta o gură
Să simt umoarea vie din noi făcând pereche
Am fi rămas telurici în huma noastră veche
Și-am fi simțit banalul din lume cum ne fură.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Radu Bogdan 
Дата публикации: 13 декабря 2022
Просмотры: 714
